Conectați-vă cu noi

OPINII

Mesajul din poza politică de grup!

Publicat

pe

Au trecut şi Sfintele Sărbători de Paşte. Acum, putem să ne revenim. Să vedem ce se mai întâmplă prin găştile de campanie. Adică prin partide, prin politica de bătătură. E bine că biserica, exploatată la maximum de politicieni, care vor să-şi facă imagine, rămâne la fel: trainică, viguroasă, chiar dacă cei care se pozează în faţa ei, an de an, nu sunt mereu aceiaşi. Se schimbă şi ei după vremuri, după timpuri, după interes. Nu mai este în faţă cine a fost ieri, iar mâine, probabil nu va mai fi cine este azi. După cum se succed lucrurile, sigur apare un element de noutate şi anul viitor…

Poza de grup spune multe despre ceea ce se întâmplă, bun sau rău, în jurul nostru. Dacă apare o figură nouă într-un colţ, mai retrasă, ştim bine că omul respectiv ori îşi face intrarea, ori este undeva mai la nebăgare în seamă, ori a apărut în fotografie fiindcă nevoia l-a adus aici. Dacă unul stă mai departe şi nu prea vrea să iasă în cadru sau se simte stinghereala pe chipul său, este clar că nu prea îi place compania. Cel care zâmbeşte prea larg, când în jurul său sunt mulţi care l-ar mânca cu fulgi cu tot, sigur vrea să dea dovadă de stăpânire de sine, de cutezanţă. Mai sunt şi indivizii care stau în faţa camerei din obişnuinţă, fiindcă ştiu că rostul lor este acolo. Ei reprezintă echilibrul imaginii. Nu îi deranjează dacă, de la an la an, îşi tot schimbă unii poziţiile. E chestie de conjunctură, de istorie, de tras macazul.

Stările vizibie ale unui personaj imortalizat se mai schimbă şi în funcţie de cine se aşează lângă el sau în zona imediată. Dacă simte că este înconjurat de prieteni, se observă rapid relaxarea, degajarea. Dacă cel pe care nu îl agrează îi consumă oxigenul, ia o poziţie mai rigidă, mai băţoasă, pregătit parcă de ripostă. De obicei, în fotografiile de grup politic, râd cei care sunt la butoane sau cei care nu au nimic de pierdut.

Nu trebuie trecut cu vederea chipul plictisit, rutinat, obosit de stat mereu printre trecătoarele personaje. Imaginea clară a omului care îşi face datoria, calm, fix, neîntrebător şi nemirat de ceea ce se întâmplă în jurul său. E obişnuit cu alternanţa eroilor, cu schimbatul căpitanului brusc şi din mers.

Mai citeşti cu uşurinţă pe feţele unora mesajul „ce să faci, asta e politica, dacă intri în jocul acesta, pui sentimentele şi principiile deoparte, le ascunzi în pădure”. Ăştia, de obicei, sunt ţapeni în poză, siguri pe ei, îşi înfig pantofii bine în covor, să nu cadă.

Oricum, fotografia de grup politic îţi mai decodifică şi cum stau lucrurile privind coeziunea în gând şi în faptă, comunicarea, relaţia. Dacă oamenii sunt mai mulţi, apropiaţi, înghesuiţi, dornici de a fi acolo pentru a fi surprinşi, e rost de unitate, de forţă. Dacă zona de încadrat este ceva mai rarefiată, cu pauze şi goluri întrebătoare, fiindcă mulţi au fugit sau şi-au manifestat dezinteresul de a poza, e o problemă!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Jocuri de imagine şi călăritul în politică

Publicat

pe

PSD-ul, cel mai mare partid parlamentar, este într-o mare încurcătură. Votarea pe bandă rulantă a tuturor aberaţiilor liberale, invocându-se sănătatea românilor, lipsa de siguranţă şi de consecvenţă a liderului Marcel Ciolacu, care una declară dimineaţa, alta la prânz şi cu altceva iese seara, au început deja să bulverseze electoratul de stânga, chiar şi batalioanele fidele social-democraţiei.

Mămăliga ciolaciană a explodat în aceste zile odată cu punerea pe tapet a Legii privind izolarea şi carantinarea cetăţenilor români. Ca şi înainte de votul dat pe prelungirea stării de alertă, liderul PSD s-a întâlnit la ceas de seară cu secretarul de stat Raed Arafat care, în ultimul timp, a arătat o apetenţă ciudată pentru constrângere şi dictatură. După consumarea acestui dialog, proiectul de act normativ elaborat de liberali, ultracomentat şi criticat de o bună parte a partidelor politice şi societăţii civile româneşti, a trecut ca prin pâine prin Camera Deputaţilor. Asta a demonstrat clar că parlamentarii PSD au fost sfătuiţi de tătucul Ciolacu să nu se opună. Au pigulit, pe ici pe colea, legea plină de tuleii abuzului, să arate un pic de bune intenţii, după care i-au dat drumul spre Senat.

Între timp, opinia publică s-a inflamat puternic, multe dintre articolele antidemocratice ieşind în vileag şi aprinzând fitilul unor revolte sociale mocnite. În aceste condiţii, social-democraţii, cei mai tari din Parlament, dar care le-au cântat în strună liberalilor, au întors foaia şi au trecut la analizat minuţios legea elaborată de urmaşii Brătienilor cu un total caracter antidemocratic.

Aproape că nu ştii ce se întâmplă la nivelul conducerii centrale a PSD, de ce au operat politic până acum în acest mod slugarnic, aproape vasal, care i-a dezavantajat total. Ce interese sunt la mijloc, cine le forţează mâna de iau aceste decizii care se pot încadra la capitolul sinucideri politice? Cum de reuşeşti să îţi pierzi identitatea, să renunţi la riscul de a face politică adevărată, pentru binele comun, pedalând doar pe calcule politice ce ţin de interesul de grup?

Eu totdeauna am crezut şi încă mai cred că politica pusă în slujba naţiunii, în slujba unei idei, a unui concept, se face prin sacrificiu şi risc.bLa noi sunt la modă calculele politice, jumătăţile de măsură lozincile, demagogia şi aranjamentele de culise.

Ceea ce nu au observat actorii care joacă din răsputeri pe marea scenă a politicii naţionale este că publicul, cetăţeanul, le-a observat falsitatea discursului, replicile care nu au corespondenţă în practică, lălăitul şi mimica neexpresivă, forţate de diferite conjuncturi oculte. Electoratul, crezut multă vreme orb şi credul, uşor de manipulat, a devenit între timp un critic atent şi acerb al spectacolului politic şi îi sancţionează dur pe cei care doar mimează interesul naţional şi se joacă cu cuvintele.

În Europa, cetăţenii au început să-şi îndrepte atenţia spre partidele mici, care sunt mult mai limpezi şi consecvente în programe şi enunţuri și care nu au fost atinse de morbul puterii. Formaţiunile mari sunt din ce în ce mai constipate, mai greoaie, mai reci, mai insensibile la binele comun. Exemplul clar, alegerile locale din Franţa, unde ecologiştii, care nici măcar nu au fost băgaţi în seamă în sondaje, au ieşit câştigători în marile oraşe, inclusiv în Paris.

Sperăm ca PSD să îşi revină şi să facă opoziţie adevărată, nu doar la nivel declarativ.

P.S. Este greu de înţeles cum o formaţiune mamut, bine organizată, cu structuri puternice, care deţine supremaţia în cele două Camere ale Parlamentului, se lasă călărită şi umilită de PNL, ajuns la guvernare printr-o mişcare de tip ocult, neelucidată corect până acum.

Citește în continuare

OPINII

Pandemia blocheză România!

Publicat

pe

A venit vacanţa! Nu vă bucuraţi prea mult. Pe lângă soare, mare, munte şi alte distracţii, a apărut şi spectrul unei viitoare stări de urgenţă. Suntem ameninţaţi, discret, cu revenirea unei astfel de situaţii, care ne poate ţine mai mult în case. Relaxarea socială înţelească pe dos de foarte mulţi concetăţeni de ai noştri a dus la sporirea cazurilor de coronavirus. Am depăşit Italia, Franţa şi Spania! Am asudat din greu la Vama Veche, în hore la Mamaia, prin parcuri şi la munte, să le luăm locul. Cu siguranţă, ne-au mai ajutat şi alţii.

Acum, dacă nu eşti prea atent, nici nu ştii de unde îţi sare în gât groaznicul virus. Ori de la magazin, din piaţă, de la terasă, poştă, spital, farmacie, medic de familie, grădiniţă, librărie, primărie, vecin, amic, nevastă, amantă sau frate.

A ajuns infectarea o loterie cu şanse cinzeci-cinzeci. Că este posibl să beneficiem de prelungirea stării de alertă sau, şi mai rău, de o nouă stare de urgenţă, putem să aflăm analizând sumar declaraţiile şi mimica de serviciu a politicienilor de la putere. Vezi expozeurile preşedintelui Iohannis, ale premierului Ludovic Orban şi cele ale ministrului Sănătăţii – Nelu Tătaru. Mesajele lor nu sunt dure, ultimative, să semene sperietură, teroare. Sunt blajini, umani, prea calmi. Am remarcat la şeful statului chiar şi o doză de candoare în ultimul său discurs. Dar astă este doar începutul. Frecţia uşoară, plăcută, înaine de a apăsa tare pe oase! Este şi asta o tehnică a luatului cu binişorul, după care, din aproape în aproape, mai pun câte ceva, până când se ajunge la rezultatul dorit.

Planurile de vacanţă, pentru mulţi români, au fost date peste cap. Ce linişte şi relaxare trupească şi sufletească să ai când pleci în Grecia şi aştepţi ore în şir în vamă, când ţi se bagă în gât micul pămătuf pentru a-ţi lua exudat? Când ţi se spune că, din vacanţa de 7 zile pe care o ai, trebuie să îţi petreci 24 de ore închis într-o cameră de hotel, unde aştepţi cu inima cât puricele rezultatul testului? Cam aşa încep vacanţele anul acesta…

Culmea, pe când eram în stare de urgenţă, plecau românaşii pe capete la muncă în Vest. Nu mai era o problemă cu coronavirusul, aveau nemţii nevoie de vâna noastră obişnuită cu munca. Acu, că a venit vacanţa, ne închid graniţele, ne bagă în carantină sau ne trimit înapoi acasă. Ce atâta desfătare! Nu e vremea sparanghelului!

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!