Conectați-vă cu noi

OPINII

Mesajul din poza politică de grup!

Publicat

pe

Au trecut şi Sfintele Sărbători de Paşte. Acum, putem să ne revenim. Să vedem ce se mai întâmplă prin găştile de campanie. Adică prin partide, prin politica de bătătură. E bine că biserica, exploatată la maximum de politicieni, care vor să-şi facă imagine, rămâne la fel: trainică, viguroasă, chiar dacă cei care se pozează în faţa ei, an de an, nu sunt mereu aceiaşi. Se schimbă şi ei după vremuri, după timpuri, după interes. Nu mai este în faţă cine a fost ieri, iar mâine, probabil nu va mai fi cine este azi. După cum se succed lucrurile, sigur apare un element de noutate şi anul viitor…

Poza de grup spune multe despre ceea ce se întâmplă, bun sau rău, în jurul nostru. Dacă apare o figură nouă într-un colţ, mai retrasă, ştim bine că omul respectiv ori îşi face intrarea, ori este undeva mai la nebăgare în seamă, ori a apărut în fotografie fiindcă nevoia l-a adus aici. Dacă unul stă mai departe şi nu prea vrea să iasă în cadru sau se simte stinghereala pe chipul său, este clar că nu prea îi place compania. Cel care zâmbeşte prea larg, când în jurul său sunt mulţi care l-ar mânca cu fulgi cu tot, sigur vrea să dea dovadă de stăpânire de sine, de cutezanţă. Mai sunt şi indivizii care stau în faţa camerei din obişnuinţă, fiindcă ştiu că rostul lor este acolo. Ei reprezintă echilibrul imaginii. Nu îi deranjează dacă, de la an la an, îşi tot schimbă unii poziţiile. E chestie de conjunctură, de istorie, de tras macazul.

Stările vizibie ale unui personaj imortalizat se mai schimbă şi în funcţie de cine se aşează lângă el sau în zona imediată. Dacă simte că este înconjurat de prieteni, se observă rapid relaxarea, degajarea. Dacă cel pe care nu îl agrează îi consumă oxigenul, ia o poziţie mai rigidă, mai băţoasă, pregătit parcă de ripostă. De obicei, în fotografiile de grup politic, râd cei care sunt la butoane sau cei care nu au nimic de pierdut.

Nu trebuie trecut cu vederea chipul plictisit, rutinat, obosit de stat mereu printre trecătoarele personaje. Imaginea clară a omului care îşi face datoria, calm, fix, neîntrebător şi nemirat de ceea ce se întâmplă în jurul său. E obişnuit cu alternanţa eroilor, cu schimbatul căpitanului brusc şi din mers.

Mai citeşti cu uşurinţă pe feţele unora mesajul „ce să faci, asta e politica, dacă intri în jocul acesta, pui sentimentele şi principiile deoparte, le ascunzi în pădure”. Ăştia, de obicei, sunt ţapeni în poză, siguri pe ei, îşi înfig pantofii bine în covor, să nu cadă.

Oricum, fotografia de grup politic îţi mai decodifică şi cum stau lucrurile privind coeziunea în gând şi în faptă, comunicarea, relaţia. Dacă oamenii sunt mai mulţi, apropiaţi, înghesuiţi, dornici de a fi acolo pentru a fi surprinşi, e rost de unitate, de forţă. Dacă zona de încadrat este ceva mai rarefiată, cu pauze şi goluri întrebătoare, fiindcă mulţi au fugit sau şi-au manifestat dezinteresul de a poza, e o problemă!

OPINII

Efectul Cotinescu…

Publicat

pe

Rezultatul obţinut de liberali în Târgovişte la alegerile europarlamentare, dintr-o inerție politică propagată la nivel național, le-a stimulat avântul electoral. Mulți PNL-işti sunt ferm convinși ca actualul edil, Cristian Daniel Stan, ar putea fi învins, deși socotelile de la europarlamentare nu este musai să bată cu cele de la locale.

După cum se vede, pentru această luptă se antrenează, sau este vorba despre o disimulare, Aurelian Cotinescu, liderul liberalilor târgovișteni, un om de afaceri despre care nu s-au auzit prea multe, iar în politică abia acum se face remarcat prin o serie de inițiative unicat sau preluate de la predecesorii liberali. Îl numim aici pe Gabriel Boriga.

Ideile puse pe tapet de Cotinescu, chiar dacă nu vor fi materializate, au darul de a-i crea imagine și de a da electoratului teme de dispute. Urmărindu-i parcursul, modul de acțiune, verbul, problematica aleasă, abordarea, stilul, ai zice că cel care îl consiliază pe probleme de strategie și imagine este chiar fostul edil liberal. Alții spun ca nu ar fi Boriga, dar sunt sigur câțiva care l-au consiliat pe acesta. Oricum, este cert că modul de operare în planul imaginii și promovării unor proiecte seamănă ca doua picături de apă cu ceea ce făcea Boriga.

De obicei, liberalii sunt mai înverșunați, îi atacă la baioneta și cu puternică încărcătură verbală pe cei de la putere. În cazul lui Cotinescu, nu se observă o acerbitate a discursului, un atac nervos, dezechilibrat. Liderul PNL merge pe subtilitate, pe cazuistică, este chiar bonom, prepară leacul încet și fără grabă și îl administrează aidoma, așteptând efectul. Nici nu răspunde la provocări și nici nu se lasă intimidat. Știe că, dacă dușmanul te bagă în seamă, e de bine, e semn că l-ai enervat și te ajută chiar și prin mesaj negativ să-ți promovezi imaginea.

Și, uite așa, a ajuns Aurelian Cotinescu, dintr-un anonim, un adversar redutabil al primarului Cristian Daniel Stan. Nu este exclusă nici varianta ca acesta să pregătească terenul pentru un candidat surpriză, pe care să-l aflăm la momentul oportun. În politică, se practică astfel de diversiuni aducătoare de simpatie și de voturi…

Citește în continuare

OPINII

Mult zgomot pentru nimicuri…

Publicat

pe

Politică de vară. Lâncedă. Searbădă. Neinteresantă. Plictisitoare. O banală moţiune de cenzură, ca o ploaie iute, grăbită de un vânt năbădăios de dreapta sau de aiurea. Un joc de imagine. Şanse să treacă, puţine. Nici nu prea sunt doritori.

PSD băgat la apă. Dar rezistă. Sunt obişnuiţi cu umiditatea. Nu prea îi doare. Nici în cot. Nu au lideri de prima mână, de substanţă, dar au în continuare aroganţă, cutezanţă şi nesăbuinţă. Sfidarea este pentru ei o caracteristică.

Analiştii de serviciu, cei care voiau să ne păcălească cu sondajele prefabricate înainte de europarlamentare, îi mint mai departe pe ei şi mai ales pe noi. Le tot freacă imaginea în colbul unor teorii fantasmagorice despre cât de bine se ţin social-democraţii când ei, de fapt, sunt aproape zob. Noroc cu primarii, mulţi şi împrăştiaţi prin ţară, care reprezintă scheletul de fier şi sângele acestui mamut politic.

Dragnea nu mai este. Nici Codrin Ştefănescu. Dar au rămas Oprişan, Buzatu, Dăncilă şi Ciolacu. În rest, se stă pe margine. Olguţa nu mai zice nimic. Manda a amuţit. Rovana Plumb o taie tiptil spre Bruxelles. Acum, dă din coate Gabi Firea. Face valuri, dar se sparg, nebăgate în seamă, de malul abrupt creat de Dragnea. E încă în picioare. Îl folosesc cei care se dau acum pe el ca pe tobogan şi urlă jalnic de laş cât rău le-a făcut Dragnea. Până ieri trăgeau la limbi şi puneau pistolul fără preged în ceafa cui i se ordona. Acum, au un cor al popilor. Doamne ajută şi Doamne fereşte sunt pe buzele tuturor!

Opoziţia vrea să dea jos Guvernul Dragnea-Dăncilă, dar nu prea îi îmbie puterea. Se poate lua țeapă şi peste un an să rămână pe tuşă. Au mai trăit experienţa asta! Ponta vrea moţiune, dar după congresul PSD. Acum este în postura de pescar politic. Ştie că abia atunci poate prinde sigur ceva. Apele sunt mai limpezi după, vezi până la fund… Pradă multă în PSD după europarlamentare, după arestarea lui Dragnea. Bancuri de peştişori ce zburdă pe deasupra, debusolaţi. Rechinii, ascunşi în adânc.Tăcuţi. Aşteaptă.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!