Connect with us

OPINII

PSD şi saltul în gol!

Publicat

pe

Alegerile europarlamentare au trecut. Un test dur pentru partidele aflate la putere, PSD şi ALDE. Liderii aroganţi, infatuaţi, orgolioşi şi care tot timpul au pozat în stăpânii adevărului absolut au fost biciuiţi bine de electorat. La fel şi pentru consilierii lor de imagine şi promovare, precum şi pentru şefii de campanii electorale! Unii, ca să fie capacul aşezat etanş pe oala disperării, au ajuns la închisoare imediat după aflarea rezultatelor catastrofice. Banală coincidenţă!

Dar, cum se întâmplă frecevent prin ograda PSD, îşi revin repede. Adică cam iau totul în glumă şi găsesc mereu motivaţii, vine pentru tot ce le iese prost. Fie pasează responsabilitatea de la unul la altul, fie încep să se omoare între ei, fie spun că nu este nimic prea grav, ce atâta tam-tam.

Ce mă interesează de restul ţării, zice PSD-istul local. Dâmboviţa a ieşit bine. Suntem tari! Ei, aş! Aţi luat bătaie la popoul gol. Dacă nu vedeţi şi nu treceţi la luarea unor măsuri ferme, riscaţi să ajungeţi pe undeva pe lângă PNŢCD, partidul care v-a sprijinit… să îngenuncheaţi. Gest ghinionist!

Megalomania şi grandoarea, demonstraţiile de forţă, politica de grup, făcută prin cafenele şi restaurante, promovate în ultimul an pe faţă şi fără jenă, sfaturile date de aşa-zişii consilieri care au mai pierdut şi pe alţii de-a lungul timpului, v-au adus aici. Într-un loc de unde vă va fi greu să vă regrupaţi!

Credeţi că se vor produce mişcări de trupe în sens pozitiv în PSD? Eu cred că nu. Există încă o doză puternică de laşitate în acest partid, de dependenţă de cineva aflat mai sus, de instinctul de autoconservare, care funcţionează până în ultima clipă.

De obicei se bagă fiecare în biroul său şi se autoflagelează, apoi ies voioşi şi spun: „Gata, s-a rezolvat”. Echipa merge înainte, cu aceiaşi oameni, cu aceleaşi chipuri reci, false, poziţionate pe interes.

După ce am văzut amploarea mitingului de la Târgovişte, măsurile de protecţie luate, unele la limita democraţiei şi libertăţii, ceva mai apropiat de Congo sau Sudan, am spus că nu e de bine. Demonstraţia de forţă a PSD va produce imense senzaţii de greaţă, care nu se vor sfârşi decât după scrutinul electoral. Şi aşa s-a întâmplat.

Târgoviştea, aflată de ani buni sub PSD, şi în care primarul Daniel Cristian Stan s-a zbătut să facă lucruri bune, a căzut în faţa USR şi PNL. Semnalul este deosebit de clar şi periculos pentru social-democraţi. La anul, dacă nu reseteză sistemul de comunicare, de relaţionare şi de tratare a problemelor comunităţii într-un mod mai simplu, nearogant, pot pierde administraţia. Oricum, Consiliul Local nu va mai avea nici pe departe aceeaşi structură ca în prezent. Şi la judeţ va fi la fel! Vom intra în zodia negocierilor dure!

Ultimul miting al lui Dragnea a dus la pierderea a cel puţin 8-10 procente din portofoliul de credibilitate a PSD Târgovişte şi a primarului Cristian Daniel Stan. Nici în judeţ lucrurile nu au stat prea bine. Dar ei, PSD-iştii, tot nu vor să vadă. Se tot raportează la ce s-a întâmplat la nivel naţional, fără să ia în calcul ceea ce aveau acum 4 ani, acum 8 ani, fără să priceapă că un partid născut în urmă cu câţiva ani este pe val şi continuă să crească.

Să stai într-un castel şi să te simţi încă în siguranţă înconjurat din toate părţile de norii grei ai furtunii schimbării este deosebit de grav. Mă aşteptam la luări de poziţie din partea liderilor locali, ba chiar şi a primarilor. La un semnal, nu de revoltă împotriva stăpânilor, ci de repoziţionare, de recalculare a şanselor, de inventariere a aresenalului rămas de pe urma acestei bătălii electorale. Nu se aude nimic, nu se simte nimic…

PS – Apropo, dacă ar fi fost altă locomotivă în fruntea listei de candidaţi la europarlamentare, poate scorul ar fi fost mai bun… Zic şi eu, nu dau cu parul!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Moartea, ca un fapt divers…

Publicat

pe

Moartea a doi bătrâni, în vârstă de 89 de ani, din Capitală, a fost tratată de toată presa care abundă în virtual, antene și cablu, ca o știre de fapt divers. Cei doi soți hârșiți de viață, pierduți în jungla deznădejdii, au hotărât să-și pună capăt zilelor aruncându-se, amândoi, de la etajul șapte al unui bloc. Pentru noi toți, prinși în amețeala informațională, a fost doar o știre, o informație împinsă rapid din spate de alte calupuri de vești care mai de care mai dătătoare de depresii și incertitudine. Nu a mai interesat pe nimeni de ce au ales să se sinucidă doi oameni aflați la vârsta înțelepciunii supreme, când viața începe să se contopească cu absolutul, când privim mai mult spre cer, căutându-ne parcă un locșor acolo.

Nu se simte nimeni vinovat în treaba asta care sfidează dur acordurile lui Dumnezeu cu viața, cu noi, ca oameni? Ce a făcut societatea, comunitatea? Încotro ne îndreptăm? Când bătrânii noștri hotăresc să își curme viețile, în loc să se pregătească senini, calmi, înconjurați de cei dragi, pentru Marea Trecere, este clar că ceva nu mai merge. Un semnal că existența noastră a devenit indiferentă pentru cei care ar trebui să păstreze echilibrul social, pentru cei aflați la butoanele puterii.

Cei doi bătrâni au ajuns în situația respectivă sugrumați de disperare, de nesiguranța zilei de mâine, de neputință, de boală și de nepăsarea autorităților. Este un semnal grav. Oamenii încep să fie otrăviți de firesc, de normalitate. Ceea ce pentru ei, ieri, reprezenta banalul, elemente ale obișnuitului existențial, astăzi au devenit piese de lux, piese provocatoare de coșmar.

Cum să își mai păstreze echilibrul psihic un bătrân care aude ce valori au facturile la gaze și la curentul electric, primite de unii români? Când intră în magazine și văd că zahărul, de la doi lei, a ajuns șapte lei kilogramul, uleiul bate spre 15 de lei, iar prețul la pâine l-a depășit pe cel al cozonacului de acum un an de zile.

Moartea celor doi bucureșteni este clar un indicator al disperării. Plătește cineva pentru moartea lor? Se simt mai marii acestei țări vinovați? Nu. Fiindcă ei mușcă deocamdată doar din realitatea lor prosperă. Nu cunosc ceea ce se întâmplă mai jos de televizor…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Putin, un prevestitor al răului…

Publicat

pe

Omenirea se află la o periculoasă răscruce a istoriei. Mulți ne gândeam că acum, în secolul XXI, conflictul armat rămâne doar apanajul celor cu mințile sufocate de anumite credințe și doctrine regionale. Ne-am înșelat. Războiul modern ține de orgolii, de sfere de influență și, nu în ultimul rând, de calculele făcute de diriguitorii oculți ai acestei lumi.

Eram ferm convins că mesajul lui Vladimir Putin, președintele Rusiei, pe care toată lumea îl aștepta cu sufletul la gură, va fi unul dur, cu multe accente militărești, chiar despotic, că va flutura sabia răzbunării pe deasupra capului. Sunt convins că cei care credeau că își va cere scuze umanității, că va opri războiul din Ucraina și că va redeschide robinetele de la conductele cu gaze sunt puțini și, eventual, se regăsesc printre naivii de la conducerea Uniunii Europene, care au băgat întregul continent în semibeznă.

Putin a sunat mobilizare parțială! A dat de înțeles că Rusia continuă războiul, ba chiar vrea să îl extindă la nivel planetar. Este primul pas. Este secvența de pregătire a marii mobilizări generale. Când se va auzi în văzduh și această goarnă, va fi clar că viitorul nu mai este sigur…

Pe undeva, ai impresia că ni se face de pe acum încălzirea pentru marele necaz. Criza de energie, de alimente, disoluția politicii generale într-o găleată a unicului ton, verva subiectivă a unor canale media, sunt doar semne. Exerciții. Un soi de vaccinuri ale conștiinței și răbdării. Ne călim la foc domol pentru ceea ce urmează. Diplomația, după cum stau lucrurile acum, nu are decât valoare de literatură. Întâlnirile pe teme ale păcii, ale binelui general, sunt doar de complezență, festivaluri ale elocinței de care Vladimir Putin pare să nu țină seamă. Nu îl interesează.

I-am urmărit expresivitatea în timp ce anunța țara despre semnarea decretului privind mobilizarea parțială. Nici o cută pe fața lui. Nici o indiscreție gestuală care ar putea fi interpretată. Senin. Rece. Ușor aplecat în față. Discurs mașinal. Mitraliat. Doar ușoare ridicări de sprâncene și cutele fruntei trădau seriozitatea masajului transmis. Faptul că poate fi mai rău decât spune.

Evident, primii care s-au speriat sunt rușii sătui de război și care, intuind pericolul, încearcă să plece care încotro. Mobilizarea parțială este un gest de disperare. Putin nu vrea să cedeze. Discursul său seamănă cu o declarație de război la adresa Occidentului. Ziua internațională a păcii transformată fără nicio subtilitate de Putin într-o zi a prevestitirii unei nenorociri globale…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT