Şi a mai trecut un an. Cu bune, cu rele, dar avem, din nou, festival de teatru la Târgovişte! Babel a ajuns la ediţia a IX-a. Creatorul acestui maraton artistic, care aduce în fiecare an în fosta Cetate de Scaun a Ţării Româneşti trupe de teatru de pe toate meridianele globului, este regizorul Mc Ranin – directorul Teatrului Tony Bulandra.

Vor veni la Târgovişte, pentru a încânta, pentru a produce magie prin imagine, trupe din 19 ţări, respectiv: Cehia, Polonia, Rusia, India, Belgia, Algeria, Franţa, Scoţia, Germania, Japonbia, Anglia, Islanda, Israel, Coreea de Sud, Lituania, Macedonia, Republica Moldova şi România. Pentru prima dată, Uniunea Teatrală din România (UNITER) este alături de Teatrul Tony Bulandra şi de Festivalul Artelor Spectacolului Babel.

Un regal al dramaturgiei universale, al gestului, al expresivităţii, al corpului, al sunetului şi, anul acesta, al imaginii. Un festival care nu s-ar fi putut realiza fără aportul maestrului Ranin şi al colaboratorilor săi apropiaţi, al colegilor de la prestigioasa instituţie teatrală din Târgovişte şi, bineînţeles, fără aportul Primăriei şi al Consiliului Local Târgovişte.

PROGRAM BABEL 2019

După Festivalul de la Sibiu, Babel este al doilea din România, ca importanţă internaţională, ca tradiţie şi, spun unii specialişti în teatralogie, iubitori de artă dramatică, este, poate, mai cunoscut şi mai frecventat de spuma teatrului mondial.

„Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu am fi fost încăpăţânaţi, dacă nu am fi fost perseverenţi, dacă nu ne-am fi dorit pentru oraşul Târgovişte o instituţie de cultură profesionistă. Ediţia din acest an se conturează în jurul temei imaginii. Iată că reuşim să propunem o temă care ar trebui să intereseze pe toţi teoreticienii teatrali, pe cei care scriu poetici teatrale, pentru că imaginea este cea mai importantă temă vehiculată în cultura contemporană.

Să nu uităm că, în secolul trecut, apare cinematograful, apare tubul catodic, deci apare televiziunea. Faptul că tehnologia evoluează cu rapiditate obligă teatrul să se manifeste într-un alt fel.

Vorbim foarte mult despre imagine fără să ştim prea mult ce este o imagine. Imaginea poate să fie în primul rând un fals, şi avem exemple de la Procesul lui Dreyfus din secolul XIX, până la imaginea din timpul Revoluţiei Române, când vedeaţi cadavrul unei femei cu un copil nou-născut pe pântece. Ştim astăzi că era vorba de o imagine falsă. O imagine capabilă să producă emoţie şi să provoace o anumită mişcare în societate.

Imaginea, mai mult decât cuvântul, semnifică şi poate să ducă nu numai la înţelegere şi, mai ales, la emoţie. Imaginea are un impact major. Imaginea poate să ne ducă la fantastic, să creeze lumi paralele.

Pentru noi, oamenii de teatru, cuvântul imagine înseamnă astăzi şi o îmbrăţişare a artelor, pentru că, dacă la început, cinematograful şi televiziunea ne-au speriat ca arte, astăzi, putem spune că teatrul se foloseşte şi de cinematograf şi de televiziune, pentru a crea o nouă perspectivă asupra realităţii”, a precizat Mc Ranin.