Conectați-vă cu noi

OPINII

Democraţia, la masa interesului!

Publicat

pe

Adrian Ţuţuianu a scos în faţă o temă pe care cetăţenii, oamenii normali care urmăresc sincer ceea ce se întâmplă în România şi care îşi doresc schimbări cu adevărat democratice, au cam uitat-o, nu i-au mai dat importanţă: apariţia şi întărirea grupărilor transpartinice.

Nu ştim încă din cine sunt alcătuite cu adevărat. Există doar indicii. Avem doar bănuieli şi cercetăm. Punem piesă lângă piesă, element lângă element. Este vorba de un puzzle uriaş, dar care se încheagă logic.

Aceste asocieri ale interesului financiar sunt alcătuite din oameni de afaceri, din foşti şi actuali politicieni cam din toate partidele de pe scena politică, reprezentanţi ai unor instituţii publice cu vizbilitate, anumiţi vectori de imagine, pentru a fi folosiţi atunci când nevoia o cere.

De obicei, gruparea este condusă de cel mai tare, de cel care deţine forţa financiară. Un tătuc care şade în umbră şi coordonează întreaga activitate. Trimite la vedere doar oameni de încredere. Sunt folosite, pentru a contura şi individualiza grupul, anumite sintagme, coduri, enunţuri naive, pe care le fololosesc în spaţiul public. Se lucrează în culise, pe diferite paliere ale puterii şi ale mediului de afaceri. Pentru a arăta că ei există şi că sunt uniţi, puternici, nu se sfiesc să se afişeze în diferite împrejurări considerate a fi întruniri nevinovate, întâmplătoare.

Tipul acesta de grupări, care nu au mamă, nu au tată când este în joc interesul, sunt alcătuite, cum am spus, din politicieni activi, din cei ieşiţi din primele rânduri, dar care deţin încă plasa de relaţii. Sunt implicaţi în afaceri şi cunosc structurile politice, administrative, pe care le-au penetrat prin diferiţi indivizi. Ştiu cum să ajungă acolo unde le dictează ţelul. Membrii acestor organizaţii transpartinice, de obicei, vor să supună politicul, să îl subordoneze, să îl caleze pe propriile nevoi. Politica se face în spaţiul public, în faţa alegătorului. Acolo ne certăm, batem cu pumnul în masă, ne contrazicem, lansăm programe etc. În spate, suntem prieteni şi ne vedem de ale noastre.

În general, pentru membrii organizaţiilor transpartinice nu contează culoarea unui partid, doctrina, programul. Vor doar să fie supuse, virusate, să nu le strice planurile, să-i scoată din orice impas, să le susţină afacerile. Pentru a ajunge la acest deziderat, grupul transpartinic trebuie să le stăpânească prin proprii oameni, pe care îi infiltrează în repectivele formaţiuni politice, le sprijină ascensiunea sau caută să capaciteze membri cu responsabilitate din interior.

Oamenii de afaceri care sunt incluşi în astfel de grupuri sunt abonaţi la contractele cu statul, cu diferite entităţi administrative, câştigă tot, se implică în tot ceea ce există, nu scapă nicio oportunitate care înseamnă bani mulţi.

La începutul anilor 2000, s-a încercat constituirea unor astfel de grupări, dar, cel puţin în judeţul Dâmboviţa, nu au rezistat. Probabil, instituţiile care încă mai veghează la ţărişoara noastră şi unde mai există patrioţi adevăraţi, i-au destructurat, le-au stricat planurile.

Acum, aud că se pun din nou bazele unor asemenea entităţi elitiste, care vor să-şi aservească totul, pornind de la partide, mediu de afaceri, administraţie etc.

Crizele, incertitudinile şi nesiguranţa din sânul unor formaţiuni politice, tensiunile interne, luptele intestine sunt, nu de puţine ori, susţinute de grupările transpartinice. Un partid mai slab, mai dezbinat, este o pradă sigură pentru ei!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pierduţi din propriile orgolii!

Publicat

pe

Moțiunea de cenzură a trecut. Rezultatul votului era previzibil, ținând cont de agitația la vedere, ușor lipsită de demnitate, pe care au manifestat-o în ultimele zile liderii centrali ai PSD, care au văzut că le fuge pământul de sub picioare. Social-democrații din teritoriu au fost mai circumspecți, mai liniștiți, învățați cu astfel de pocneli care te amețesc pe loc, cazi, dar te ridici şi constați că ești mai puternic.

Guvernul Dăncilă, cu cât ar fi zăbovit mai mult la Palatul Victoria, cu atât partidul ar fi avut mai mult de pătimit. Și acum chiar are! Semne de poticneli au tot existat. Nervozitatea unor miniştri se simțea pregnant în spațiul public. Declarații scurte, neomogene, răspunsuri la întrebări date la umbra incertitudinii, nesigure, mimică forțată, ironie, plictis. Tăvălugul a pornit de la plecarea ALDE de la guvernarea. A urmat a doua mare lovitură, prin respingerea candidaților propusi pentru funcția de comisar european. Încăpăţânarea Vioricăi Dăncilă de a o sprijini pe Rovana Plumb, în ciuda semnalului dat de Bruxelles, meci încheiat, în final, cu înfrângerea dorinței premierului, a pus capac, a lansat semne de întrebare asupra responsabilității și forței acestei guvernări, asupra deciziei juste. Când Europa te respinge, înseamnă că ai o problemă, că este ceva putred la mijloc, credibilitatea ți se duce pe tobogan. Altfel ar fi stat lucrurile la moțiune, dacă țara avea deja acceptat un comisar european! Poate că nici nu ar mai fi fost inițiată.

Apoi, au apărut din ce în ce mai multe elemente care au arătat slăbiciunea acestei puteri, dorința de a rămâne cu orice chip la guvernare. Vezi intenția de a destructura ALDE, zvonurile cu tot soiul de promisiuni făcute celor care li se alătură, goana pentru a capacita parlamentari, alții decât cei social-democrați, pentru a nu vota moțiunea. Un partid serios, de forță, cum a fost până acum PSD, nu ar fi recurs la asemenea lucruri mărunte pentru a rămâne la cârmă. Ar fi privit adevărul în față, şi-ar fi dat seama că trebuie să se oprească, să iasă din joc, chiar și dacă mai târziu, și să pornească programul de resetare și regrupare internă. Un colos cum este PSD, pălit până la amețeală încă de la arestarea lui Liviu Dragnea, ar fi trebuit să se odihnească puțin, să-și tragă sufletul, iar apoi să se ridice viguros. Din păcate, orgoliile au fost prea mari. Partidul a fost forțat de vanitoşii de la centru până l-au pus pe burtă.

Liderii Fifor, Teodorovici și ceilalţi de pe lângă ei sunt din categoria „flori la butonieră”, a celor obișnuiți în caleaşca cu zurgălăi. Nu prea au avut contact cu teritoriul, cu organizațiile din țară, decât, aşa, datorită unor varii întâlniri protocolare. Nici nu au ascultat vocea celor din filiale, care, cu siguranță, le-au comunicat că lucrurile nu stau deloc bine. Au luat notițe, dar nu au întreprins nimic. Nemulțumirile s-au accentuat în sânul primarilor PSD rămași cu proiecte pe masă, cu finanțări doar pe hârtie, cu bani putini primiți la rectificari și distribuiți pe criterii uneori scăpate de sub control și bun simţ.

PSD-ul ar fi trebuit, dacă exista o conducere adevărată, demnă, cu fler politic, să iasă de la guvernare imediat după europarlamentare. Motivația cu rezultatul slab obținut, cu dorința electoratului care trebuie respectată, cu onoarea, ar fi fost acceptată. Dar, când te ții de putere, când îi prinzi gustul şi uiți ceea ce trebuie întreprins cu adevărat, marşând pe ideea că nu poți fi înlocuit, te pierzi, te afunzi și mai mult în rutina păguboasă. Viorica Dăncilă a pierdut controlul mai demult. Altcineva părea că este la butoane. Una vorbeau liderii locali despre ea, despre faptul că le dă dreptate, că le face promisiuni de implicare, de rezolvare a unor situații de criză și alta s-a întâmplat. Adică, nimic!

Când pleci la război cu o armată debusolată, sfârtecată de lupte interne, de animozități, cu oameni la conducere de tip simulacru, cu tipi care își urmăresc pas cu pas doar propriul interes, cu găști de consilieri aroganți, neștiutori de carte, antrenați doar de dorința de a-și tăia și ei felii mari din tort, nu ajungi la un rezultat notabil. Te menții din inerție, atât cât te mai ajută propriile resurse.

PSD are șansa, dacă mai are luptători adevărați în partid, să își revină. Când spun luptători, nu mă refer la guralivi gen Codrin Ştefănescu, care dădea de pământ cu primarii PSD când nu îi îmbrăţişau simpatiile, nici la miniştri gen Eugen Teodorovici, care, imediat după moţiune, s-a apucat să jignească jurnalistele, nici la lideri precum cei de la Dâmbovița, doar cu numele, şi nici la doamna Dăncilă, care nu poate mai mult decât a arătat deja.

PS – O dovadă a inconsecvenţei a dat PSD Dâmboviţa chiar astăzi, când ar fi trebuit să organizeze săptămânala conferinţă de presă de vineri, după cum a anunţat. S-a preferat băgatul capului sub carapace, semn de slăbiciune şi lipsă de unitate.

Citește în continuare

OPINII

Ala-bala, portocala!

Publicat

pe

Moţiunea de cenzură se va consuma mâine ca o naştere complicată vegheată de o mulţime de moaşe ce stau cu mâinile în buzunarele halatelor şi dau mult din clanţă. Ba, unele care îşi anunţau implicarea în scoaterea la lumină a produsului unei legături pasagere, de conjunctură, tiptil-tiptil, mai părăsesc sala de operaţie, invocând neînţelegerea firii a ceea ce s-a conceput parcă în mare grabă…

Elefanţii din politică, susţinători ai moţiunii, la început erau mulţi pe pânza de păianjen. O vreme, s-au legănat veseli, radioşi, susţinând în gura mare că, gata, s-a terminat cu Guvernul Dăncilă, cu PSD. Pe măsură ce se apropie ziua adevărului, zâmbetul multora s-a transformat în rânjet, iar elefănţeii care se băteau cu pumnul în piept au început să sară, unul câte unul, din plasă. Nu prea le-a ieşit la calcul moţiunea.

Ne-ar plăcea la putere, să o vedem pe doamna cu broşa cum pleacă tristă din Palatul Victoria, dar parcă nu suntem pregătiţi să gătim o casă aşa de mare, să ne apucăm de dereticat după alţii. Într-un an de zile, obosim şi ne facem praf, în timp ce social-democraţii, trimişi în concediu, în opoziţe, îşi vor reface forţele, ne vor urmări mişcările pe care le executăm pe culoarele de ei bătătorite şi ne vor izbi în cap, la fiecare cotitură sau colţ de decizie politică.

Vedem ce înseamnă inconsecvenţa, nestatornicia politicianului român, trădarea care zace, pe undeva, prin genă şi pe care oportuniştii o numesc interes naţional. Demnitari PSD au trecut la PRO România, acum vin iar la PSD. Un du-te vino libidinos şi neserios, care, în limbajul popular, se cheamă curvăsăraie. Viorica Dăncilă, de data asta, a fost sfătuită bine. A scos la bătaie toată artileria grea. Tot ceea ce îi permite guvernarea. Ba mai lucrează şi la imaginea pentru prezidenţiale. Promite bani judeţelor, primăriilor, pentru tot soiul de proiecte, programe, acuză opoziţia că vrea să saboteze mersul normal al naţiunii, că vrea să bage ţara în criză, să lase oamenii pe drumuri. Are de câştigat şi dacă rămâne la putere, fiindcă este important să stai la butoane cât mai mult timp, şi dacă părăseşte guvernarea acum şi lasă ţara din mers unor piloţi neantrenaţi care, într-un an de zile, nu vor avea timp să se dezmeticească bine, dapăi să facă ceva.

Misia este grea şi pentru unii şi pentru alţii. Jocul de mâine va fi unul strâns şi tragi-comic. Este greu de crezut că moţiunea va trece, în condiţiile inconsecvenţei manifestate de unii politicieni pe ultima sută. USR-iştii nu prea ar dori să treacă moţiunea. S-a văzut şi se simte. Nu prea au ieşit la declaraţii mobilizatoare, la apeluri pentru unitatea opoziţiei. Îşi văd de drumul lor. Ponta dansează pe sârmă! Tăriceanu e un fel de rege fără regat. Liberalii, mulţi dintre ei, s-au înmuiat… Pe măsură ce se apropie de momentul zero, constată, cu sinceritate, că parcă nu sunt total pregătiţi să se înhame la căruţa guvernării şi să tragă de ea până când, în preajma alegerilor locale şi parlamentare, o să cadă în genunchi, loviţi, şi de biciul PSD, aflat în opoziţie, şi de alegător, care nu ştie ce au făcut bun în acest răstimp….

Moţiunea votată mâine este un fel de „ala-bala, portocala”. Poporul nu pierde şi nu câştigă nimic. Decât spectacol politic.

Citește în continuare

PUBLICITATE ELECTORALĂ

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web