L-am urmărit aseară, printre noianul de ştiri despre coronavirus, şi pe preşedintele Klaus Iohannis. Părea deconectat de la această mare problemă care răscoleşte întreg mapamondul. Şeful statului era măcinat, parcă obsesiv, de marea sa problemă reprezentată de PSD. Iohannis are ce are cu această formaţiune politică. Nu o vrea musai în opoziţie, unde, de altfel se află de câteva luni bune social-democraţii, ci parcă o doreşte destructurată, în afara legii, rasă de pe faţa pământului.

PSD-ul a devenit pentru preşedintele tuturor românilor un fel de virus nociv care trebuie eradicat, fiindcă nu dă voie organismului numit PNL, pe care el îl moşeşte, să se dezolte în voie, să zburde pe câmpii fără să-i mai ridice cineva probleme, adică moţiuni de cenzură, plângeri la Curtea Constituţională, voturi împotrivă în Parlament, piedici electorale în teritoriu şi lista ar putea continua.

Şeful statului, sfătuit prost de consilierii săi sau poate că aceştia nici nu au avut curajul să-i spună ceva, a ieşit după decizia Curţii Constituţionale, nu să comenteze pozitiv, să arate minimum de respect faţă de o instituţie supremă în statul român, să echilibreze lucrurile, ci să lovească în PSD cu tot armamentul din dotarea sa comunicaţională.

Se dezlănţuise absurd. Ideea era să-i atingă şi pe judecătorii Curţii care, după cum s-au mai explicat prin televiziuni supuşii lui Iohannis din PNL, au făcut jocurile social-democraţilor.

Vremurile în politica românească par extrem de nesigure, dure, iar valorile democratice şi libertatea par să fie, uşor-uşor, înăbuşite de nişte concepţii şi percepte personale care nu au de-a face cu legile, cu echitatea, cu morala politică. Pare să intre în vigoare, pe culoare periculoase, legea bunului plac. Ceva de genul fac ceea ce îmi place. Dacă nu vă convine, e treaba voastră. Pare că aici am ajuns.

Iohannis a dat înainte cu periat Guvernul Orban, care s-a zbătut să democratizeze ţara, instituţiile statului, să elimine răul, să repare ce a stricat PSD, ascunzând tacticos nenumăratele gafe pe care le-au înfăptuit în această perioadă scurtă de guvernare Ludovic Orban şi miniştrii săi.

Ieşirile preşedintelui Klaus Iohannis sunt de neacceptat şi extrem de periculoase într-un stat de drept în care ar trebui să fie aplicate şi respectate toate principiile enunţate în Constituţie.

Deja, cetăţenii îşi pun întrebarea care este, de fapt, rostul actualului şef al statului, să conducă ţara, să-i reprezinte pe toţi românii sau să eradicheze un partid politic? Klaus Iohannis, prin atitudinea afişată cu obstinaţie, nu face altceva decât să piardă masiv din popularitate. De fapt, poate nici nu îl mai interesează…

Mă uit lung şi în ograda PSD, unde un Marcel Ciolacu oarecum reformist, un Paul Stănescu reeşapat după ce a fost buşit de Liviu Dragnea şi o Gabriela Firea alunecoasă, dar curajoasă și principială, se luptă cu gașca veche a lui Dragnea. Dacă mă apuc să fac nominalizări cu cei care au fost lângă liderul dictator și care mai au reminiscențe de acel tip, lista e lungă.

PSD-ul este încă într-o căutare a identității, a azimutului, cum ar zice un prieten primar. Gloata, cei mulţi, așteaptă. Nu s-a decis care este calea pe vale a partidului. Ar merge pe alianțe, nu ar merge… L-ar înghiți și pe Ponta, de nevoie, nu de plăcere… Oricum, sunt debusolați social-democrații. Sincer, nu ar trebui. Sunt majoritari, dar se comportă încă precum nişte oi bete.

În 2016, ei au câștigat alegerile, nu PNL. Dar, din păcate, nu au știut ce să facă cu puterea. Au folosit-o mai mult pentru răfuielile interne. Nimeni nu a suflat împotriva lui Dragnea când schimba premierii și miniștrii ca pe șosete, când excludea membri cu state vechi în partid și care performaseră politic. Ei şi-au debusolat propriul electoral!

Nici acum luptele interne nu s-au sfârșit. Sunt doar un pic mai estompate. Nu se mai ţin la vedere. Dar orgoliile nu s-au domolit! Îmi este ciudă, oarecum jenă, să văd un partid de talia PSD cum este frecat la icre de reprezentanții PNL, ajunși la putere conjunctural, din cauza gafelor făcute de social-democrați. Nu mama a pus în fruntea partidului pe Dragnea, premier pe Viorica Dancilă, ba chiar candidat la prezidenţiale, pe Rovana Plumb – prima pe lista de euroarlamentare! Acum, mofturile, linguşelile şi servilismul dus la exces trebuie suportate!

Căt despre revenirea PSD, mai este nevoie de timp. Pare că ei s-au conformat gândului că trebuie să meargă 4 ani pe băncile opoziției. Parcă tocmai de aceea mesajul lor către electorat, către popor este stins, nu mai are în structură nicio urmă de capacitare, de forță, de magnetism. Îi văd, îi aud pe social-democrații de frunte folosind doar texte defensive, panseluţe în jurul unui monument. Parcă le este frică de ceva, de cineva…