Moartea unei fetițe de 11 ani, din comuna dâmboviţeana Gura Şuţii, a bulversat o întreagă țară și a pus sub semnul întrebării tot ceea ce înseamnă siguranța copiilor noștri, intervenția instituțiilor statului în situații excepționale, de viață și de moarte.

Un copil liniștit, nevinovat, a plecat de la școală spre casă, împreună cu mai mulți colegi, fără să bănuiască, fără să se gândească vreo clipă că, pe ulițele satului în care trăia, pândește un monstru. Trepidaţia de zi cu zi a vieții, problemele curente, faptul că acum, prin așezările rurale, circulă tot soiul de indivizi așa-zis comercianți, comisvoiajori, achizitori de diferite materiale refolosibile, membri ai unor fundații de binefacere etc. a estompat oarecum interesul cetățeanului pentru necunoscuți, curiozitatea de a afla exact cine sunt și de unde vin. Poate aţa s-a întâmplat și în cazul Mihaelei Adriana Ferariu.

Nimeni nu a dat importanță faptului că o mașină străină de sat, una de teren chiar, le străbate comuna. Doar camerele de luat vederi au fost martorele mute ale consumării primei părții a tragediei ce urma să se producă. Povestea ultimelor ore din viața fetiţei de 11 ani pare desprinsă din filmele horror, care ne fac uneori să ne întrebam de ce a fost așa de dur scenaristul. Și, uite că, așa ceva se întâmplă…

Mihaela, ca de obicei, a ieșit liniștită de la școală. Se întâmpla în jurul orei 17:00. Avea ghiozdanul în spate și era însoțită de câțiva colegi. Camerele video au surprins acest moment, care a tot fost difuzat ulterior pe posturile tv de știri. Era liniștită, calmă, se vedea clar din mișcările și conduita sa.

Traseul parcurs de la instituția de învățământ, aflată pe drumul județean, până acasă, este oarecum lung. Circa 2,5 kilometri. De obicei îl străbate pe anumite ulițe ale satului, nu pe drumul principal, pentru a mai scuti din cale.

Mai avea câteva sute de metri înainte să ajungă acasă, când Mihaela parcă a fost înghițită de pământ. Copila a fost surprinsă în imaginile culese de ultima cameră video de supraveghere montată de autorități. După aceia, a intrat în unghiul mort, locul unde aștepta odiosul criminal, singur sau împreună cu un complice. Culmea, fata era încă în sat, la o oră nu tocmai târzie, dar nimeni nu a văzut momentul când bietul copil a fost tras și urcat cu forța într-un autoturism sau ademenit de un cunoscut… Este speculată şi varianta, chiar dacă pare ilogic, că fetiţa a fost răpită de cineva din zona, după care a fost plasată principalului suspect în acest omor, un cetăţean olandez. Varianta cade dacă mergem pe supoziția anchetatorilor că fata a fost ucisă în cel mult o jumătate de oră de la momentul răpirii, ori în mașină ori pe câmpul dintre Gura Şuţii, Sălcioara și Produleşti.

Ne întoarcem la derularea aproape ficţionară a acestui film tragic, bazându-ne pe datele culese din teren, pe frânturile de informații date de oamenii legii, pe ceea ce a spus familia. Deci, nimeni nu a văzut când fetiţa a fost urcată în mașină. Nu s-a auzit niciun țipăt, ceva, nicio mișcare ne la locul ei… Totul s-a petrecut rapid și parcă în prea multă liniște…

Mama o aștepta pe Mihaela acasă, în fata porții. Se uita lung în drum după copilul său. Era ora când trebuia să ajungă acasă. Telefonic, nu a avut cum să țină legătură cu ea, fiindcă Adriana nu deținea un asemenea dispozitiv. Când a văzut că nu apare, a intrat ușor în panică. A urcat pe bicicletă și a plecat după copil, bănuind probabil că a rămas pe la vreun coleg, vreo rudă sau nu s-a încheiat programul la școală. Tensiunea crestea de la un minut la altul. Fata era de negăsit. Colegii i-au spus mamei că s-au despărțit pe traseu. Și, totuși, copilul nu a ajuns acasă. Au început căutările. Mai întâi într-un mod simplist, bănuindu-se că Mihaela s-a întâlnit cu cineva cunoscut… Nimeni nu a avut curajul să se gândească la ceva rău… Toate căutările au fost zadarnice. Niciunul dintre cei ce o cunoșteau pe copilă nu știa nimic.

În jurul orei 19:00, familia se hotărăște să anunțe autoritățile despre dispariție. Poliţia se pune în mișcare. La fel și autoritățile locale. Inspectoratul Județean de Poliţie transmite, în jurul orei 23:00, informații despre dispariția copilului, cu semnalmente, fotografie etc. Este clar că s-a dat alarma și că lucrurile se complică. Se alcătuiește un comandament de căutare. Era vineri noapte. Anchetatorii au luat în calcul mai multe variante, inclusiv aceea a rătăcirii fetiţei. Dar unde? Ea cunoștea traseul spre casă. Nu era prima dată când îl parcurge, unde ar fi putut pleca singur, la aceea oră, un copil cuminte?
Membri familiei, suspicioși, au lansat încă de la început varianta răpirii.

Vorbim un pic de olandezul nostru, acum, principalul suspect în cazul acestui omor deosebit de grav. Vine în România, aşa, subit. Închiriază un apartament în București, închiriază o mașină de teren de la o firmă specializată și pleacă hai-hui prin țară în căutare de victime. Se comportă ca și cum s-ar afla într-o țară de salbatici, ca pe un teritoriu al nimănui, unde nu există lege, vigilență, spirit de grup? Greu de crezut. A auzit el, așa, că la Gura Sutii, un sat de câmpie, aflat la circa 80 de kilometri de Capitala exista copii frumoși, lăsați în plata lor? Știa el unde este școala amplasată, când intră copiii la cursuri, când ies? A stat la pândă în faţa instituției de învățământ, a mers cu bolidul în urma copilului, aşa, cu 2-3 kilometri pe oră și nu a trezit nicio suspiciune? Nu a interesat pe nimeni că un autoturism cu un străin la volan se tine după un copil? Greu de digerat. Mintea nu poate să proceseze asemenea bazaconii.

Lucrurile, în plan logic, ar spune altceva. Olandezul avea o relație, o sursă în zonă, un om care cunoștea totul, care îl pusese la punct cu programul școlar, cu identitatea copilei, cu vârsta, care îi arătase fotografii etc. Cineva l-a ajutat în tot acest demers criminal, i-a furnizat marfa… Sau olandezul, pentru că există și această variantă, poate mai venise prin comună cu alte împrejurări, cunoștea locurile, școala, copiii… Sunt destui străini despre care nu știm nimic prinși în tot soiul de asociații, fundații, grupuri cu caracter umanitar etc.

Dar, varianta cea mai logică este că suspectul a avut un complice. Un cunoscător al locurilor care a răpit fata, probabil cunoscând-o sau folosindu-se de forță. Cineva care ştia ulițele comunei, drumurile de exploatare agricolă, împrejurimile. Nu este exclus ca olandezul să nu fi reușit să profite de copil, Adriana Mihaela fiind omorâtă poate chiar de cel care ar fi trebuit să i-o furnizeze cetăţeanului străin, într-un acces de furie, văzând că nu poate să controleze copilul, de frică, când a aflat că s-a dat alarma și că sute de polițiști, jandarmi, pompieri şi voluntari răscolesc câmpurile.

Cert este că sâmbătă și duminică toată zona din jurul comunelor Gura Sutii, Nucet, Perşinari, Dragodana, Produleşti și Sălcioara a fost periată metru cu metru. Ba chiar a fost sondat şi râul Dâmboviţa, în perimetrul podului dintre Nucet și Gura Şuţii. Elicopterele şi dronele echipate cu tehnică specială au survolat întreg acest teritoriu. Au fost aduși chiar și câini de urmărire. Cu siguranță, anchetatorii, vizionând imaginile de pe camerele video, punând cap la cap toate indiciile, declarațiile, aflând între timp de olandez, de mașina suspectă care a circulat în comună vineri după-amiază, mergând pe precedente, au intuit că fata nu mai poate fi găsită în viața și că cel care a răpit-o a ucis-o și a abandonat trupul pe câmpuri.

Probabil ideea pedofilul olandez, dacă mergem pe această variantă, a fost să își ducă prada la București, pentru a profita de ea în apartamentul închiriat, dar lucrurile nu au decurs aşa cum planificase, singur sau, cel mai probabil, împreună cu complicii săi. Trebuie să fii bolnav rău, să fii sadic, ca să vii din Olanda pentru a silui un copil pe câmp şi apoi să-l omori.

Au fost lansate în spațiul public acuze la adresa oamenilor legii, că nu și-au făcut pe deplin datoria. Dimpotrivă. În acest caz, s-a acționat bine. Operațiunile au fost declanșate în timp util, cu o multitudine de forte, dar niciodată nu știi cu ce te confrunți. A fost ceva apărut subit, din necunoscut. Unde să pleci, ce să cauți? În astfel de cazuri, se avansează din aproape în aproape. Anchetatorii au bănuit, probabil de la început, că fata nu a fost dusă departe de comună și că s-a întâmplat ceva grav… Adriana Mihaela Fieraru a fost omorâtă și abandonată la 4 kilometri distanță de casă.

Partea proastă, care pune într-un oarece con de umbră efortul autorităților, este fuga olandezului. Suspectul a reușit să urce în avion și să plece acasă. Evident, a fost dibuit. Și, se aude, reținut de polițiștii olandezi. Rămâne de văzut cât va decurge procedura de extrădare, dacă va fi acceptată în baza probelor furnizate de partea română etc. Pedepsirea celui vinovat nu va alunga însă din suflet durerea familiei, a noastră, a tuturora. Este grav că asemenea fapte, de o gravitate extremă, au început să se întâmple la noi. Și, ce este cel mai tulburător, dezarmant, autoritățile nu pot interveni la timp pentru a salva viețile celor prinși în acest joc macabru, nefiind, probabil, obișnuite cu astfel de practici criminale.