ACTUALITATE
Turismul dâmboviţean, un experiment eşuat înainte de a începe!
Dacă umbli mai mult prin lume, constaţi că există oraşe care prosperă de pe urma turismului şi altele care nu au nicio treabă cu domeniul acesta. Localităţi de dus existenţa, de supravieţuire, de făcut bani pe care să-i cheltui, după posibilităţi, în alte locuri frumoase din ţară sau de pe întreg mapamondul, liniştite, pline de frumuseţi, de farmec, de curiozităţi, de unicităţi. Destinaţii unde se observă pregnant mâna celor care vor cu orice preţ să-i atragă pe turişti, să-i facă să se simtă bine, să le golească buzunarele.
Noi tot dăm înainte cu turismul de mai mulţi ani. Să zic vreo 30! E mult, e puţin… Oricum, până acum, a fost degeaba. Ce îi oferim turistului străin dacă nimereşte la Târgovişte, iar, apoi, să-l determinăm, datorită experienţelor de aici, să revină şi cu alţi prieteni? Mai nimic. Nu prea avem elemente care să-l dea peste cap. Ceva de uauu! Dar, cum ne place, ne mândrim cu ele, fac parte din istoria noastră. Dar le ţinem închistate, ca într-un borcan, le ştergem mereu de praf fără să adăugăm în jurul lor componentele necesare atragerii de străini, creării unui mediu cald, fermecător, în ton cu economia de piaţă, cu cerinţele turismului modern.
Ce să faci la Curtea Domnească ca turist străin? De ani de zile, aici nu s-a schimbat nimic vizibil. Cu excepţia faptului că au fost montate termopane la sălile domneşti de pe la 1500, nu am văzut ceva care să ne ia ochii, care să ne impresioneze. Monumetul are nevoie de valorizare, de animaţie, de magnetism, de spectacol în jurul său.
Conducerea acestei instituţii şi mai marii autorităţilor competente nu au întreprins nimic în acest sens. Întreţinere de rutină. Formalism. Necesitate. În toate marile centre turistice ale lumii, în mod special în oraşele mai mici, care preţuiesc turismul, s-au creat în jurul unor obiective de interes istoric târguri meşteşugăreşti, unde sunt comercializate suvenire, produse tradiţionale locale, vestimentaţie autohtonă. Au fost deschise baruri, restaurante, sunt promovate preparatele culinare locale… Totul pentru turişti. S-au produs mutaţii excelente, care leagă trecutul de prezent şi de viitor. Conexiuni ingenioase bazate pe tehnică, pe culoare şi perspicacitate.
La Louvre, în mijlocul Parisului, mânânci în restaurant sub marele muzeu, ba chiar există şi un mall impresionant, cu tot ce vrei. La Alba-Iulia, printre zidurile vechi, s-a permis crearea de cafenele, de baruri şi alte tipuri de unităţi de alimentaţie publică. Meşteşugarii, comercianţii şi cei care confecţionează diferite tipuri de obiecte au acces permanent. La Viena, la fel. Am văzut cum se face turism la Braşov, la Râşnov, în Cetatea Făgăraşului, la Sighişoara, în Sibiu. Oraşele respective vibrează total în jurul acestor comori valorizate.
La Târgovişte, în Dâmboviţa, cu toţi munţii noştri plini de legendă şi pitoresc, cu toţi cei 33 de domnitori şi nu ştiu câte biserici deservite fantomatic de zeci de ghizi, vii ca turist la Curtea Domnească şi, dacă ai noroc, eşti întâmpinat de un ghid sau de vreun supraveghetor amabil, drăguţ, dacă nu, intri şi te învârţi singur pe acolo vreo jumătate de ceas, mai mult nu ai de ce. Curtea este pustie. nu există nimic care să te ţină acolo mai mult timp, să îţi capteze atenţia.
Ar fi putut mai marii acestei instituţii să se gândească, în afară de înfiinţarea unor secţii de muzeu pe care să le viziteze 5 turişti pe an şi, probabil, umbrele din lumea de apoi, să forţeze exploatarea a ceea ce au bun. Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Vitezul, Matei Basarab sunt şi nu sunt… Nu facem nimic să le simţim prezenţa în acele spaţii cu sute de ani în spate. Totul este umbrit de conformism, de rutină veşnică. Să fi avut scene din viaţa medievală a Curţii Domneşti plămădite din ceară. Domnitori, la fel. Nici ţepele lui Vlad Vodă nu sunt. Nici măcar una! Şi câte altele.
De ce nu este format un soi de bazar turistic în jurul complexului muzeal? Fiindcă ani şi ani nu s-a dorit, nu a existat interes pentru aşa ceva, iar acum este greu de realizat. De ce nu avem cafenele în incinta Curţii Domneşti, poate anticariate, spaţii de care turismul să fie agăţat mai mult, aşa cum se practică în alte locaţii, să nu zicem lumi? Austerul, clasicul dus spre banalitate şi plictis nu vor aduce niciodată vizitatori cu nemiluita.
Şi mai avem în Târgovişte Muzeul Evoluţiei Omului. de ceva vreme, nu am mai auzit nimic de acest spaţiu expoziţional, care să-l scoată în faţă, să îl promoveze. Muzeul Cărţii Vechi Româneşti dispune de o curte impresionantă. Şi ce dacă! Aici s-ar fi putut crea, pe lângă acest edificiu important, un sanctuar al cărţii, un loc unic în ţară, căutat şi solicitat…
Nu ştim să ne vindem marfa. Pardon, istoria, trecutul fulminant şi plin de lucruri care ar putea să impresioneze, să captiveze! Ne limităm să facem strategii, consultanţă în domeniu, ba chiar proiecte pe bani mulţi, că e la modă şi este legal, dar nu suntem în stare să exploatăm acest filon de aur, aşa cum se practică în toată lumea civilizată. Ne mulţumim să dormităm funcţionăreşte, birocratic printre vestigii. Să luăm leafă şi să rupem uşa mulţumiţi, când s-a încheiat programul, chiar dacă, în acea zi, obiectivul turistic pe care îl slujim nu a fost vizitat decât de vreo 20 de persoane aflate în trecere prin târgul nostru.
Vom reveni cu detalii, cu amănunte despre cum fac alţii turism performant, plecând de la o piatră pe care ar fi călcat, întâmplător, un mare personaj istoric. Poate-poate, s-o mişca şi la noi ceva…
ACTUALITATE
Coletele Temu ajung întâi la Budapesta, apoi sunt aduse în România
Taxa de 25 de lei pe care o instituit-o Guvernul Bolojan începând cu 1 ianuarie 2026 pentru coletele cu o valoare sub 150 de euro care sunt trimise de firme din afara Uniunii Europene, China, SUA sau Marea Britanie către persoane fizice deja a creat probleme. Măsura luată de deștepții care ne conduc, pentru a combate concurența neloială, a lăsat anumite compartimente ale aeroporturilor fără activitate.
Produsele ieftine solicitate de români de la Temu, Shein și Alibaba, de când cu taxa minune, nu mai intră în aeroportul Henri Coandă. Pentru a evita birul, chinezii trimit mărfurile în Ungaria, la Budapesta, după care sunt preluate de la aeroport de firmele de curierat și aduse în țară, spre a fi distribuite clienților. Evident, se pierde ceva mai mult timp de la momentul plasării comenzii până când intri în posesia coletelor, dar în preț nu este inclusă încă taxa de 25 de lei.
Am văzut pe canalele media pe unii vașnici comentatori apărători ai puterii cum afirmau că nu este adevărat, că nu ajung coletele trimise din China la vecini și apoi intră în țară. Sunt minciuni! Manipulări! Și, uite așa, operatorii logistici care câștigau bani din activitatea de manipulare a zecilor de mii de colete cu valori sub 150 de euro comandate de români au pierderi financiare masive.
Dovezi că firmele din China au ales altă cale pentru a ocoli această taxă sunt multiple. Exemplu concret venit pe e-mail.
„Comanda expediată, 4 februarie 2026, 08:09. Aici poți găsi actualizările recente de urmărire pentru pachetele tale: Pachetul a ajuns la aeroport BUDAPEST 7 februarie 2026, 15:29. Avionul a plecat din HONGKONG pe 7 februarie 2026, 04:02”.
ACTUALITATE
Un an de când prietenul nostru Napoleon Dobra ne-a lăsat să plutim în amintiri…
A trecut un an de la plecarea la cele veșnice a celui care a fost Napoleon Dobra, președintele organizației de pensionari de pe Valea Dâmboviței, prieten statornic al celor care purtau în piept insigna onestității. Un om minunat, dedicat comunității, mereu voios, optimist, sfătuitor înțelept și pregătit să sară în sprijinul celor aflați la nevoie. Simplu, calculat, decis să intervină fără teamă, fără să pregede cum zice românul, dacă interesul semenilor l-ar fi cerut.
L-am cunoscut pe Napoleon Dobra prin anii nouăzeci, printr-un prieten comun, și el urcat la ceruri, profesorul Lucian Grigorescu. Acum, poate că s-au întâlnit, acolo, în Infinit, și deapănă, amândoi, haioși cum îi știam, amintirile din călătoriile lor prin lumea asta trecătoare, dar frumoasă. De atunci am rămas buni prieteni. Am simțit că suntem legați prin ceva. Se chema, sinceritate, respect. Ne plăcea să plutim pe undele neprevăzutului, să căutăm binele, chiar și acolo unde nu exista.
Napoleon Dobra a fost un om de o simplitate bogată, rar întâlnită. Era ca un har pentru el și, credeți-mă, îi stătea bine așa. Era unic în felul său. Un român autentic. Calm, dar nu de tot. Se aprindea, dar o făcea cu rost și niciodată fără motiv. Ura nedreptatea, neimplicarea, delăsarea, neomenia, trădarea, minciuna.
Prietenul nostru și-al multora, nea Napoleon, s-a dus brusc, pe negândite. Așa cum venim pe lumea asta și cum ar fi bine să plecăm toți. Locul pe care l-a avut în colțul nostru de viață a rămas ocupat cu amintiri, cu gânduri, cu imagini vesele ce risipesc unda rece a uitării. Napoleon Dobra nu poate fi uitat. Legendele rămân în sufletul nostru. Și nea Napoleon este acolo. Și, uneori, în vis, ne întâlnim și vorbim despre multe… Dumnezeu să-l odihnească în pace!
-
ADMINISTRAŢIEacum o săptămânăLa Voinești, lucrurile merg bine, în țară, nu! Primarul Dănuț Gabriel Sandu, primul raport de activitate al anului 2026
-
ACTUALITATEacum 5 zileDoliu în Poliția Dâmboviţa. A decedat adjunctul IPJ, comisar-șef Stan Alin-Nicolae
-
ACTUALITATEacum 3 zileUn an de când prietenul nostru Napoleon Dobra ne-a lăsat să plutim în amintiri…
-
ACTUALITATEacum o săptămânăPrimăriile trebuie să asigure găzduire agresorilor scoși din locuință, în caz de violență domestică
-
ACTUALITATEacum 3 zileFlorică Barbu a fost ales președinte al Asociației pensionarilor din Județul Dâmbovița
-
ACTUALITATEacum 3 zileInfo util. Regimul alimentar în cazul bolilor cardiovasculare
-
Dâmboviţaacum 6 zileSoția deputatului USR de Dâmbovița Daniel Blaga a fost angajată la Ministerul de Externe?
-
ACTUALITATEacum o săptămânăDâmbovițenii pot transmite cererile de radiere a mașinilor prin email















