Dacă umbli mai mult prin lume, constaţi că există oraşe care prosperă de pe urma turismului şi altele care nu au nicio treabă cu domeniul acesta. Localităţi de dus existenţa, de supravieţuire, de făcut bani pe care să-i cheltui, după posibilităţi, în alte locuri frumoase din ţară sau de pe întreg mapamondul, liniştite, pline de frumuseţi, de farmec, de curiozităţi, de unicităţi. Destinaţii unde se observă pregnant mâna celor care vor cu orice preţ să-i atragă pe turişti, să-i facă să se simtă bine, să le golească buzunarele.

Noi tot dăm înainte cu turismul de mai mulţi ani. Să zic vreo 30! E mult, e puţin… Oricum, până acum, a fost degeaba. Ce îi oferim turistului străin dacă nimereşte la Târgovişte, iar, apoi, să-l determinăm, datorită experienţelor de aici, să revină şi cu alţi prieteni? Mai nimic. Nu prea avem elemente care să-l dea peste cap. Ceva de uauu! Dar, cum ne place, ne mândrim cu ele, fac parte din istoria noastră. Dar le ţinem închistate, ca într-un borcan, le ştergem mereu de praf fără să adăugăm în jurul lor componentele necesare atragerii de străini, creării unui mediu cald, fermecător, în ton cu economia de piaţă, cu cerinţele turismului modern.

Ce să faci la Curtea Domnească ca turist străin? De ani de zile, aici nu s-a schimbat nimic vizibil. Cu excepţia faptului că au fost montate termopane la sălile domneşti de pe la 1500, nu am văzut ceva care să ne ia ochii, care să ne impresioneze. Monumetul are nevoie de valorizare, de animaţie, de magnetism, de spectacol în jurul său.

Conducerea acestei instituţii şi mai marii autorităţilor competente nu au întreprins nimic în acest sens. Întreţinere de rutină. Formalism. Necesitate. În toate marile centre turistice ale lumii, în mod special în oraşele mai mici, care preţuiesc turismul, s-au creat în jurul unor obiective de interes istoric târguri meşteşugăreşti, unde sunt comercializate suvenire, produse tradiţionale locale, vestimentaţie autohtonă. Au fost deschise baruri, restaurante, sunt promovate preparatele culinare locale… Totul pentru turişti. S-au produs mutaţii excelente, care leagă trecutul de prezent şi de viitor. Conexiuni ingenioase bazate pe tehnică, pe culoare şi perspicacitate.

La Louvre, în mijlocul Parisului, mânânci în restaurant sub marele muzeu, ba chiar există şi un mall impresionant, cu tot ce vrei. La Alba-Iulia, printre zidurile vechi, s-a permis crearea de cafenele, de baruri şi alte tipuri de unităţi de alimentaţie publică. Meşteşugarii, comercianţii şi cei care confecţionează diferite tipuri de obiecte au acces permanent. La Viena, la fel. Am văzut cum se face turism la Braşov, la Râşnov, în Cetatea Făgăraşului, la Sighişoara, în Sibiu. Oraşele respective vibrează total în jurul acestor comori valorizate.

La Târgovişte, în Dâmboviţa, cu toţi munţii noştri plini de legendă şi pitoresc, cu toţi cei 33 de domnitori şi nu ştiu câte biserici deservite fantomatic de zeci de ghizi, vii ca turist la Curtea Domnească şi, dacă ai noroc, eşti întâmpinat de un ghid sau de vreun supraveghetor amabil, drăguţ, dacă nu, intri şi te învârţi singur pe acolo vreo jumătate de ceas, mai mult nu ai de ce. Curtea este pustie. nu există nimic care să te ţină acolo mai mult timp, să îţi capteze atenţia.

Ar fi putut mai marii acestei instituţii să se gândească, în afară de înfiinţarea unor secţii de muzeu pe care să le viziteze 5 turişti pe an şi, probabil, umbrele din lumea de apoi, să forţeze exploatarea a ceea ce au bun. Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Vitezul, Matei Basarab sunt şi nu sunt… Nu facem nimic să le simţim prezenţa în acele spaţii cu sute de ani în spate. Totul este umbrit de conformism, de rutină veşnică. Să fi avut scene din viaţa medievală a Curţii Domneşti plămădite din ceară. Domnitori, la fel. Nici ţepele lui Vlad Vodă nu sunt. Nici măcar una! Şi câte altele.

De ce nu este format un soi de bazar turistic în jurul complexului muzeal? Fiindcă ani şi ani nu s-a dorit, nu a existat interes pentru aşa ceva, iar acum este greu de realizat. De ce nu avem cafenele în incinta Curţii Domneşti, poate anticariate, spaţii de care turismul să fie agăţat mai mult, aşa cum se practică în alte locaţii, să nu zicem lumi? Austerul, clasicul dus spre banalitate şi plictis nu vor aduce niciodată vizitatori cu nemiluita.

Şi mai avem în Târgovişte Muzeul Evoluţiei Omului. de ceva vreme, nu am mai auzit nimic de acest spaţiu expoziţional, care să-l scoată în faţă, să îl promoveze. Muzeul Cărţii Vechi Româneşti dispune de o curte impresionantă. Şi ce dacă! Aici s-ar fi putut crea, pe lângă acest edificiu important, un sanctuar al cărţii, un loc unic în ţară, căutat şi solicitat…

Nu ştim să ne vindem marfa. Pardon, istoria, trecutul fulminant şi plin de lucruri care ar putea să impresioneze, să captiveze! Ne limităm să facem strategii, consultanţă în domeniu, ba chiar proiecte pe bani mulţi, că e la modă şi este legal, dar nu suntem în stare să exploatăm acest filon de aur, aşa cum se practică în toată lumea civilizată. Ne mulţumim să dormităm funcţionăreşte, birocratic printre vestigii. Să luăm leafă şi să rupem uşa mulţumiţi, când s-a încheiat programul, chiar dacă, în acea zi, obiectivul turistic pe care îl slujim nu a fost vizitat decât de vreo 20 de persoane aflate în trecere prin târgul nostru.

Vom reveni cu detalii, cu amănunte despre cum fac alţii turism performant, plecând de la o piatră pe care ar fi călcat, întâmplător, un mare personaj istoric. Poate-poate, s-o mişca şi la noi ceva…