Connect with us

OPINII

Înfrânţi de propria aroganţă!

Publicat

pe

Se presupunea că, imediat după anunțarea dezastrului în alegeri, în PSD, se va declanşa „Noaptea Cuțitelor Lungi”. Rmomentul este așteptat de mult timp, mai ales de cei care l-au înfruntat pe Liviu Dragnea și care i-au spus că duce partidul într-o văgăună. Bine, acest proces al dezastrului a fost continuat de Viorica Dăncilă și întreaga garnitură din preajmă, respectiv: Mihai Fifor, Eugen Orlando Teodorovici, Lia Olguţa Vasilescu, Niculae Bădălau, Rovana Plumb, oameni interesați mai mult de propriile interese decât de drumul pe care a pornit partidul.

PSD s-a rupt de popor prin măsurile pe care le-a luat: susținerea la sânge a sistemului bugetar, nepăsarea față de mediul privat, avantajarea prin orice mijloace a celor care fac parte din cercurile lor, formarea unor caste roșii, luptele interne pentru funcţii şi poziţii, schimbarea pe bandă rulantă a premierilor, miniştilor etc. Până şi ruptura de ALDE a dat naştere la întrebări! Sunt chestiuni pe care cetățenii le-au sesizat rapid. Numai ei, social-democrații, nu au zis nimic.

Să arunci afară din partid o serie de lideri care au performant și care au luptat pentru PSD, să excluzi chiar și între cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale membri ai PSD, primari, consilieri locali, a fost iar o nerozie. Nu mai vorbim de faptul că Viorica Dăncilă nu a fost candidatul ideal. A fost ultima rezervă. Candidatul disperatului. Au crezut că merge pe coarda sensibilă. Uite, că nu a ținut!

Apropo de tehnica electorală, de jocul de imagine inutil și perdant. Interviul siropos, prea dulceag, realizat cu soții Dăncilă în vila lor somptuoasă, pierduți în elasticitatea unei canapele scumpe, mai mult a enervat, a iritat. Replicile soțului, mare director prin Petrom, că el nu plecă din România, e ţara mea, iubesc acest pământ, au fost neinspirate, având în vedere că veneau de un ins care câștigă mii de euro lunar. Nici românul pribeag prin cele străinătăţuri nu ar fi părăsit țara, dacă ar fi avut aici un serviciu bine plătit, stabil. Asta și multe altele au inflamat electoratul, l-au scârbit.

Apoi, insistenţele de a avea dezbatere cu Iohannis, prea multe și ieșite din normalitate, forțate, după un scenariu, iar au enervat. Desele apariții la televiziunile de casă, slugărnicia moderatorilor, întrebările servite pe tavă şi răspunsurile de multe ori puerile, de tip gospodăină, insistenţa mesajelor „am dat pensii, salarii” au întărâtat poporul. Omul de rând știe cine a primit pensie și salariu mai mare, în nici un caz el!

Și atunci, ne mirăm de ce a pierdut PSD? Valul nu a trecut. Acum e plin. La anul va lovi din nou. Dacă social-democrații nu își întăresc corabia și nu își schimbă atitudinea, garnitura de la vârf, vor fi zdrobiți.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite