Connect with us

OPINII

Electoratul, în rostogolire!

Publicat

pe

Această săptămână de campanie electorală pentru turul doi al alegerilor prezidențiale pare mai încinsă. Agitație mare. Fiecare candidat încearcă să iasă în faţă cu ceva nou. Se profită de orice element socio-politic care ar putea crea emoție, tensiune, care ar putea reactiva electoratul ce nu s-a prezentat la vot, care ar putea să-i orienteze spre unul din cei doi candidaţi pe românii care au ales altceva în primul tur. Lupta se vrea dura.

Pe teatrul de operațiuni electorale nu o vedem îmbrăcată în zale de luptătoare, deși cam grele pentru ea, dar le-ar duce, pe Viorica Dăncilă. Johannis, ca un baron sigur pe el, șade după ziduri, în cetate, nu îi pasă de agitația de afară. Mai urcă din când în când pe metereze, se uită afară și rânjește în stilu-i caracteristic. Nu acceptă o luptă dreaptă cu Viorica. Nu vrea să pună mâna pe sabie. Nu îi stă în caracter să pălească o femeie sau se teme cumva să nu-i fi aflat candidata PSD punctul slab, știe de călcâi și nu vrea să riște. Preferă să își țină adversarul la distanță. E mai sănătos, zice el, dar și corul sfătuitorilor. Lucrurile nu stau tocmai așa.

Încăpățânarea, respingerea unei confruntări cu Viorica Dăncilă, în afară de nuanţa de lașitate pe care o răspândește, de soldat fricos, este și un semn că democrația, dialogul, dezbaterea, înfruntarea între curente, opinii, programe, nu prea contează pentru șeful statului. Poporul vede, cântărește și duminică votează. Klaus Iohannis și-a făcut calculul că nu are cum să piardă, așa că la ce bun să se ia la trântă cu Viorica Dăncilă, dacă îi pune vreo piedică, se lovește și pierde din procente. Îsi securizează poziția prin non-combat. Asta o zic liberalii. Dar, într-un război electoral, pot să apară și surprize.

Candidata PSD, cu toate slăbiciunile de care a dat dovadă, cu toate stângăciile guvernamentale, de strategie politică, de femeie, arată poporului acum că este o luptătoare, că iese cu pieptul în față dacă ţara o cere, pentru interesul național. Și, asemenea trăiri, exprimări, zvârcoliri contează pentru alegătorul român. La noi, eroismul este încă apreciat, bine conservat și, la momentul oportun, provoacă erupții. Ei bine, Viorica Dăncilă se apropie de un asemenea moment.

Nepăsarea tip ciocoi sătul, nepăsător, neinteresat a lui Klaus Iohannis s-ar putea să îl coste niște voturi în turul doi. Nu zic că va pierde. Ar fi un adevărat cutremur! O lovitură nemaivăzură! Oricum, Viorica Dăncilă, prin consecvenţa și hotărârea de care dă dovadă în aceste zile, adună simpatie. Dacă la asta se mai adaugă și mașinăria politică numită PSD, care aîși recalibrează motoarele pentru turul doi, Iohannis va avea o problemă. Inclusiv gestul de a organiza o aşa-numită dezbatere de curte, la care să fie invitați doar anumiți ziariști, analiști etc, a fost neinspirat. Klaus Iohannis, acum, în punctul zero, se izolează de popor, așteptând voturile care i se cuvin. Și dacă nu îi mai vin?!

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite