A trecut un an. Coincidenţă stranie. Era tot 17 decembrie. La Direcţia Silvică Dâmboviţa, ultima conferinţă de presă ţinută de regretatul şef al instituţiei, inginerul Costel Preda. L-am văzut atunci puţin schimbat. Mai palid ca de obicei, mai trist, dar încerca să ascundă o anumită nelinişte. Se ţinea tare. Vocea, până nu demult joasă, dar puternică, era acum obosită. A fost ultima oră când l-am văzut şi am vorbit, faţă în faţă, cu directorul Costel Preda.

După încheierea conferinţei de presă, am mai rămas puţin să taifăsim d-ale noastre. Mi-a spus că îşi va lua un mic concediu. Câteva zile. Nu putea să stea prea mult departe de profesiunea lui, de pădure, de oameni. Voia să meargă să facă nişte analize medicale, fiindcă se simţea prea obosit, era ceva în neregulă cu el.

De atunci încolo, a început coşmarul. Am mai dialogat cu Costel Preda doar telefonic până când legătura s-a rupt total. Şi acum am în aparat mesajele primite, sfaturile sale să merg la control, la medic, neapărat, că nu ştii ce se întâmplă în corpul nostru. Să fim preacauţi… Apoi, am vorbit din ce în ce mai rar şi parcă îi dispăruse optimismul. Nu mai era el. Rămăsese în glas o urmă de speranţă. Doar atât.

Astăzi, s-a împlinit un an de la ultima conferinţă de presă ţinută de directorul Costel Preda. I-am simţit spiritul pe undeva, pe aproape. Cândva ne vom revedea, bunule prieten…