Nu publicăm niciodată texte care circulă pe reţelele de socializare dacă nu putem identifica sursa ca fiind una credibilă. Facem însă o excepţie acum, întrucât ne-a parvenit un mesaj care are valoare de apel la responsabilitate, în contextul răspândirii coronavirusului în lume.

„Sunt medic infecţionist de peste 20 de ani, văd zilnic pacienţi bolnavi. Am lucrat în spitale mici şi în zonele cele mai sărace ale Africii. HIV/SIDA, hepatită, tuberculoză, SARS, rujeolă, pojar, pertussis, difterie… puţine sunt bolile la care nu m-am expus. Cu excepţia SARS, restul problemelor nu m-au afectat, nu m-au făcut să mă simt vulnerabil, speriat sau copleşit.

Nu mi-e teamă de COVID-19. Mai degrabă sunt îngrijorat de implicaţiile pe care le va avea această epidemie care se extinde rapid în toată lumea. Sunt, pe bună dreptate, îngrijorat în privinţa persoanelor vârstnice, cu o stare de sănătate fragilă, care au cel mai mult de suferit. Dar nu şi de COVID-19!

Teama mea cea mai mare este reprezentată de valul de panică şi frică ce a pus stăpânire pe societate, oameni care îşi fac provizii haotic, în cantităţi ridicol de mari, ca şi cum s-ar retrage într-un buncăr antiatomic într-o lume postapocaliptică.

Mi-e teamă că măştile N95 furate din spitale şi din alte unităţi medicale de urgenţă, unde chiar erau necesare, de care personalul medical avea cea mai mare nevoie, sunt acum purtate ca o fiţă, în cafenele, aeroporturi, mall-uri, perpetuând astfel starea de panică, de frică, de suspiciune faţă de alţi oameni.

Mi-e teamă că spitalele noastre vor fi asaltate de oameni care «cred că sunt în regulă, nu sunt infectaţi, nu au simptome», dar s-au gândit să vină la un control, pentru că «nu se ştie niciodată»… în timp ce bolnavii cu emfizem pulmonar, pneumonie, atac cerebral şi insuficienţă cardiacă vor plăti preţul timpului pierdut în Urgenţe de către medici, căutând cai verzi pe pereţi.

Mi-e teamă că restricţiile de călătorie vor fi atât de drastice încât familiile nu se vor mai reuni cu ocazia unei nunţi, înmormântări etc.

Mi-e teamă că panica va duce la prăbuşirea economiei, la falimentul multor afaceri şi, în final, totul va culmina cu recesiune globală.

Dar de ce mi-e teamă cel mai tare este mesajul pe care îl transmitem copiilor noştri puşi în faţa unei ameninţări. În loc să îi învăţăm să fie raţionali, altruişti, empatici, le spunem să fie suspicioşi, să se teamă, să fie defensivi şi interesaţi doar de propriul lor bine.

COVID-19 nu este nici pe departe o criză pe cale să se fi răsuflat. Nici pe departe. Vom avea toţi un prieten, un membru al familiei infectat la un moment dat. Aşteptaţi-vă la asta, fiţi pregătiţi, nu vă culcaţi pe-o ureche crezând că vouă nu vi se poate întâmpla.

Adevărul este că acest virus nu face atât de mult rău. Însă comportamentul nostru şi atitudinea de tip «să-mi fie mie bine» se pot dovedi dezastruoase.

Vă implor! Temperaţi-vă frica nejustificată, nu vă panicaţi, dar educaţi-vă mental în sensul de a fi pregătiţi pentru orice. Acum avem ocazia să învăţăm, toţi, de la mic la mare, ce înseamnă igiena corectă şi ce importanţă are aceasta în prevenirea bolilor contagioase.

Să fim uniţi în această provocare, să arătăm compasiune faţă de ceilalţi, să fim răbdători şi, mai presus de toate, să căutăm mereu adevărul, să analizăm faptele şi să ne informăm din surse corecte, să nu mai dăm atenţie speculaţiilor şi mesajelor catastrofice.

Fapte, nu frică. Mâini curate. Inimi deschise. Copiii noştri ne vor mulţumi pentru asta”.