Connect with us

OPINII

Mofturi, în vreme de pandemie!

Publicat

pe

Observăm că în perioada de pandemie se întâmplă tot felul de ciudățenii. Politicieni care scot pe gură tot soiul de prostioare. Miniștri care mă sfătuiesc să-mi torn vecinul la Poliție dacă strănută în fața blocului. Primari care au întrecut simțul măsurii, crezând că pot conduce o comunitate ca pe propria lor feudă… Și mă opresc aici. Să dezvolt puținel acest subiect pe care cei care ar fi trebuit să-l amplifice, să ia poziție se fac că plouă.

Vorbesc aici și de cetățeni și de clasa politică locală. Așa, tam-nisam, la final de stare de urgență, primarul de la Găești, cu de la sine putere și fără să-și argumenteze decizia, a refuzat să îi mai reînnoiască contractul de manager medicului Cristina Seltea. Nu au mai vrut mușchii lui de primar liberal! Se simte omul protejat, la putere. Fiindcă am aflat, la Găești, ființează o celulă liberală destul de puternică, cu ramificații în afaceri, cu un cuvânt greu de spus la centru. Așa că primarul Griguță își permite să facă pe micul despot.

Pe doamna doctor Seltea nu am văzut-o decât de câteva ori, deci nu mi se poate reproșa, așa cum se obișnuiește, că am scris aceste cuvinte din prietenie sau la comandă. Dar, sincer, mă doare când văd că un politruc care până mai nu știu când se ocupa de echipa de fotbal a orașului, acum, își permite să alunge din spital un manager care a performat. Normal ar fi fost să aibă la mână, Maria sa primarul, un raport de specialitate, cu argumente clare, cu motivații pertinente și juste despre această mișcare. De unde așa ceva! A acționat pe mutește. Nici măcar nu și-a anunțat electoratul de măreață-i faptă. Să știe gaeșteanul, cu subiect și predicat, de ce nu mai este șefă la spital doctorița Cristina Seltea.

Fapta edilului este o sfidare crasă la adresa corpului medical, o lipsă enormă de tact și spirit administrativ. Păi, tu, mare edil ce te afi, când este coronavirusul călare pe noi, îi îndepărtezi pe medici, schimbi mersul bun al lucrurilor într-un spital, fiindcă ai tu un moft, eventual cu arome politice?

Mă miră și lipsa de reacție a găeștenilor, de altfel combativi atunci când este vorba de problemele comunității lor. Nu am simțit nicio reacție nici de pe partea politică. Toată lumea tace.

Am văzut pe Facebook un mesaj al doctoriței Seltea, care, politicos, mulțumește tuturor colegilor cu care a lucrat. Le urează succes și atât. Simplu. Curajos. Fără nicio umbră de mirare asupra deciziei ciudate a primarului de la Găești. Nicio acuză.

Să zicem că oamenii sunt stresați de starea de izolare, de incertitudinile existențiale, de ceea ce se întâmplă în lume și nu au avut timp să analizeze clar ce s-a întâmplat la spital. Mă întreb totuși. Dacă la putere erau PSD-știi și primarul social-democrat și-ar fi permis să o înlăture pe doctorița Seltea, ce frumusețe de scandal ieșea… Acum tăcere. Și, credeți-mă, nu este bine. Trebuie să știm să ne apărăm valorile, oamenii dedicați. Să nu îi lăsăm pe politruci ca, la umbra unei situații globale, să își facă de cap. Până la urmă, i-am ales să ne servească pe noi, poporul, nu să se comporte cu noi de parcă am fi niște ființe inferioare, care punem ștampila pe buletinul de vot dintr-un gest reflex.

Despre Găești, vom mai vorbi. Sunt multe lucruri anormale pe acolo…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pulanul, ca remediu anticoronavirus…

Publicat

pe

Starea de alertă pe care onor Guvernul ne-o tot prelungește pe mâna lui Raed Arafat, restricțiile impuse de lege, a creat și un soi de vrajă care se pare că i-a cam luat de cap pe unii purtători de uniformă a statului. Își ies din pepeni vigilenții polițiști și jandarmi exact când și cum nu trebuie.

La orele de comunicare pe care le fac, în special cei aduși în sistem din sursă externă, nu li se spune probabil cum trebuie să poarte un dialog cu cetățeanul, cum să-i studieze comportamentul, personalitatea, obiceiurile, tarele de caracter și să acționeze diferit în funcție de situație.

Ce atâta studiu și talent! Pulanul este argumentul suprem pentru unii dintre apărătorii legii care fac dezacorduri gramaticale până și în procesele verbale de contravenție. Îl ai în mână, dai cu el. Nu contează pe cine lovești. Bărbat, femeie, bătrân. Până la urmă, au și ei dreptate.

Toți suntem egali în fața legii. Cred că așa au gândit polițiștii dintr-o comună din Ardeal când au tăbărât să bată a femeie fiindcă nu purta mască de protecție! Nu a înțeles cum stă treaba cu starea de alertă, i-au aplicat o corecție! Ca în India. Pe acolo am auzit că se mai poartă astfel de sancțiuni.

Săritul calului este cumva specific românilor, indiferent din ce castă sau grup provin, dar cred că trebuie să îi punem stop. Să lovești o femeie, tu polițist, indiferent de condiția ei socială și mentală, fiindcă nu purta obiectul care ne amărește viața de atâta timp, mi se pare o mizerie.

Polițiștii respectivi ar trebui să fie dezbrăcați de haina statului și trimiși la munca pământului. Sau la pensie, că este o modă acum ca, după ce faci o prostie, sistemul să îți propună să devii pensionar.

Citește în continuare

OPINII

Ursul Arthur și noua aristocrație…

Publicat

pe

Și au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Așa se întâmplă mereu. Ne revenim din vraja mai mult de sorginte alimentară, pitită și de data aceasta sub măștile de protecție, și intrăm în obișnuit.

Am început starea de normalitate în bolnăvicioasa societate românească, pentru care nu s-a găsit încă un vaccin, cu uciderea ursului Arthur, cel mai mare exemplar din specia sa, care mai hălăduia prin pădurile României. A venit un prinț de prin Austria plin de bani și l-a culcat la pământ. Așa, din pasiune pentru vânătoare.

Românii noștri, cei care ar trebui să protejeze fauna și flora care ne-au mai rămas, s-au făcut preș în fața nobilului. Așa este tradiția istorică. Nu putem face rabat în contemporaneitate de ea. Mai ales că „prinții” s-au înmulțit și în România, nu numai în Europa. Dispun de bani, putere și multă nesimțire, absolut necesară când vrei să calci pe capetele celor din jur, când vrei să acaparezi totul.

Povestea tragică a ursului Arthur este, așa, o bombonică acrișoară pe tortul a tot ceea ce se întâmplă ilegal și ciudat în țărișoara noastră. Au băieții rezervații de vânătoare întinse, nici nu se mai știe bine numărul orataniilor de pe acolo, tocmai pentru a le împușca fără probleme. Au cabane, paznici cu Rover și pistol la brâu, iar proprietățile sunt împrejmuite cu garduri electrice. Unii le-au mai desființat după ce și-au văzut atinse scopurile. Așa că drama bietului Arthur este o boare în marea de lucruri urâte care se întâmplă la noi, din păcate cu știința unor reprezentanți ai statului.

Vânarea ursului brun cel mai mare din Europa care trăise totuși liniștit prin pădurile românești vreo 17 ani arată că noi, ăștia mulți, nu prea contăm în ochii noii aristocrații, ai celor care aspiră totul și pe care, nu de puține ori, îi vezi în haită cum își etalează, zic ei, prietenia pe rețelele de socializare. Pentru acești soi de prinți, totul este de vânat. Arthur a creat acum doar un simbol.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT