În timp ce Nicușor Dan se screme, ajutat evident de unele structuri, să numească un premier și nu i-a ieșit până acum decât ceva subțire, respectiv numitul Eugen Tomac, un soi de cameleon politic, nu i-am ginit niciodată structura doctrinară, la Galați a căzut o dronă cu burta plină de explozivi. Nu s-a prăbușit pe miriște sau în lanul de păpușoi, ci chiar pe un bloc de locuințe din municipiul Galați, că așa sunt ele dresate, să nimerească în plin. Vânzoleală. Inflație de declarații, de ieșiri la rampă, de condamnări ale celor care au trimis drona aiurea. Au ieșit generalii în conferință de presă să spună că trebuie să stăm liniștiți. N-a fost vorba de un atac la adresa României. Pur și simplu, o dronă zbanghie a tulit-o din snopul de cele 50 de zburătoare infernale, trimise de ruși peste obiectivele portuare ucrainene de la Dunăre, peste graniță. Și nu se opriră decât într-un bloc. Au mai spus militarii că drona a fost urmărită, dar nu au doborât-o.

Au fost invocate tot soiul de motivații fragile, că exista pericol pentru comunitate, că nu se așteptau la un astfel de incident. Cert este, și asta am auzit-o parcă din gura premierului care încă mai este pe felie, Ilie Bolojan, că nu avem infrastructura completă pentru a anihila dronele. Să te fi apucat să tragi cu rachete în ea din avioanele F16 pe deasupra Galațiului, vă dați seama ce panică s-ar fi creat, nu mai vorbim de prezumtivele consecințe. Chestia e că drona a scăpat și ne-a lovit în plin, iar Armata a încasat o porție de critică și o mică doză de neîncredere.

Președintele României, Nicușor Dan, a convocat CSAT-ul. Este condamnat gestul Rusiei și se anunță sprijinul total pentru Ucraina. Liderii europeni își exprimă solidaritatea cu România. Maia Sandu, pe același ton. Până și Dominic Fritz a ieșit cu o declarație de compasiune față de gălățeni.

Formatul problematicii politico-sociale din țara noastră s-a schimbat din mers. Operatorii permutărilor din politică, o scurtă perioadă, pot răsufla ușurați. Și poate mai găsesc variante care să le convină, lor, nu nouă! Deocamdată, nominalizarea premierului este lăsată mai la o parte. A devenit banalitate, pe lângă efectul de dronă. Nedoritul incident a resetat agenda de lucru și a scos din letargie și sfânta rutină clasa politică.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Guvern nou, nu prea avem de unde. Probabil, reeșapat! Dar măcar să mai țină și cu poporul. Nu doar de împărțit funcții și demnități. O fi așa ceva pe la noi?
Până acum, nu prea am avut. Se vede urmărind evoluția celor care s-au făcut că ne conduc de atâta amar de ani. Doar averile lor s-au înzecit, doar copiii, nepoții și strănepoții lor și purtătorii de carnet de partid sunt cei mai deștepți, cei mai pregătiți, cei mai dotați. Plesnesc de empatie cu poporul! Infuzia de pseudo-sânge albastru i-a determinat să se depărteze de nație, să fie doar ei și atât. Este din ce în ce mai vizibil acest lucru.

Acum vrem guvern nou. E musai! Să ne mai amăgim un pic. Să ne mai clătim cu iluzii existența. Văd că cei care au depus moțiunea și au câștigat fac un pas înapoi. Nu le iese la calcul electoral situația. Nasol! Țara se află într-o situație disperată. Și a fost adusă aici de toate cazarmele de partid. În ultimii ani, politica în România a devenit precum apa chioară. Inodoră, incoloră, fără gust, fără miros. De abia acum pute puțin!

Nicușor Dan șovăie. Nu știe de unde să pornească. Capetele măciucii sunt la fel. Cine vine acum la putere trebuie să continue să ne bătăcească pielea. Altă soluție nu există. Dacă opresc jocul pornit de Bolojan, rețineți, cu acordul tuturor membrilor din coaliție, cădem din nou pe o rână! De aici, lipsa de ardoare pentru guvernare. Înseamnă aruncare în dizgrație, scădere de popularitate în sondaje, pierdere de electorat. Drum spre lada istoriei. Și așa dă pe dinafară!

Pentru politicienii pe care îi avem, astea sunt cele mai importante ingrediente. Ei nu au auzit de propriul sacrificiu. Sau, dacă știu de el, se tem. Scaunul pe care stau este așa de comod și prosper… Să te contopești acum cu poporul, ce înseamnă asta? Așa că mai vrăjim. Stăm pe la porțile Cotroceniului și negociem. Ce? Cine cu cine? Care cu care? Cât la cât? Două tu, două eu?

Aș fi dorit să ascult și eu ce teme sunt abordate în dialogul dintre președintele Nicușor Dan și reprezentanții partidelor. Cum se pune problema. Structura discursului. Ce teorii sunt etalate. Ar fi interesantă o astfel de analiză, să poți vedea dacă nevoile țării depășesc calculul politic. Aici ne împotmolim noi!

Urmărește Incomod Media și pe Google News