Preotul vicar eparhial Ionuț Ghibanu continuă seria de texte moralizatoare, o analiză fină a vremurilor pe care le trăim, a politicii românești, disecate și relevate folosind ca indicator suprem Sfintele Scrieri Creștine.

„Vremuri și vremuri, oameni și oameni, istoria ne oferă priveliști complexe asupra realității în funcție de cum privim și cât privim, ce avem în minte sau ce experiențe am avut și cunoașterea care ne caracterizează. Unii sunt obsedați de putere, alții de bani, unii sunt sclavii unor interese mărunte și tot așa.

Pe vremuri, se zicea că omul este ființă socială, alții spuneau că omul este ce mănâncă (Euharistie sau scalv pântecelui), ori că omul este suma experiențelor sale. Eu aș spune că omul este până la urmă o sclipire de dumnezeire opacizată de întunericul căruia îi dă curs uneori sau reflectare totală a Celui ce este Lumina lumii!

Cei stăpâniți de felurite duhuri își trăiesc viața în sclavia neputineței de a se elibera spre viața deplină, chinuiți de legiuni de duhuri rele.

Noi, însă, să nu uităm căci cu răul nu trebuie să negociem niciodată, ci doar să-l alungăm, să luptăm cu armele Duhului și cu ajutorul Maicii Domnului și al Sfinților! Diavolul este corect politic și vrea să ne împăcăm cu viciul și să acceptăm deformarea existenței noastre pe principiul acceptării și al multiculturalismului.

Dar, noi știm că singura cultură este numai cea a Duhului, de aceea trebuie să fim intoleranți cu răul și să-l discriminăm, să-l reprimăm, să-l distrugem, eradicându-i toate formele sale. Altfel, ne va distruge el și decât să acceptăm această perspectivă neagră asupra vieții preferăm să spulberăm întunericul cu lumina și să albim mereu istoria noastră și a lumii.

Din evanghelia cu vindecarea demonizaților din Gadara de astăzi vedem că diavolii au cerut să intre în porci, pe de o parte arătând atracția lor față de materie și instrumente de câștig, pe de altă parte pentru a păgubi pe cei ce sunt prea alipiți de material. Așa face diavolul mereu, sub pretextul binelui și al salvării distruge, ia în sclavie și ne fură libertatea. De aceea, se spune că iadul e pavat cu intenții bune, reale sau false, adevărate sau iluzorii.

Ce, nu vedeți, oare, și astăzi aceeași logică, aceeași mentalitate? Nu le simțiți duhoarea, nu le vedeți lucrarea? Dezbinare, ură, ceartă, răutate, mânie… și câte altele, rod al răului și al întunericului. Pentru ei, ura e arma politică cea mai puternică! Aproape, în comunitate, în societate, în lumea noastră!

Diavolul este corect politic, sub pretextul binelui face rău, un rău nu mereu evident, ci subtil, dar tot rău. Și vedem mulți discipoli ai lui, lideri politici ai momentului, navigatori pe ape tulburi, negociatori de top și combinatori de interese politice de moment.

Vin alegerile și duhoarea lor îmbată și amăgește pe cei slabi de înger! Unii cred că se putea mai mult dar alții mereu au fost de vină, alții cred că se poate mai mult și cer nesfârșta și înșelătoarea încredere, alții păcălesc pe toți și pe toate din orice poziție și abia așteaptă startul să prindă un loc eligibil la afaceri și foame de putere. Jocuri, iluzii, fum, circ și zgomot!

Cum am putea oare să distingem vocea Adevărului printre atâtea înșelătoare sirene și cum să ne ferim ca cei ce au intrat în porcii din Gadara să facă prăpăd în viața noastră? Simplu, cu armele credinței. Aprofundând rugăciunea și privindu-i prin lentila lui Dumnezeu! Care este aceea? Mergeți la biserică și veți afla”!