Connect with us

ACTUALITATE

Mă visez și noaptea cântând! Povestea lui Costel, muzicantul de la Ludești

Publicat

pe

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmboviţa ne prezintă săptămâna aceasta povestea de viață a lui Costel-muzicantul, aflat în Centrul de Îngrijire și Asistență Pucioasa de 3 ani. Născut și crescut în comuna Ludești, în familie de lăutari după cum spune cu mândrie, nea Costel a ajuns acum, la 63 de ani, să-și ducă zilele într-un cărucior rulant, pentru că şi-a pierdut piciorul stâng şi a rămas şi cu o pareză pe partea stângă. În schimb, dorinţa de a atinge clapele acordeonului i-a rămas la fel de puternică.

Citește și: Să-l cunoaștem pe Mihai, un adolescent special care a crescut fără părinți

Costel a învăţat să cânte la vârsta de 3 ani, când tatăl său i-a pus pentru prima dată acordeonul în braţe. În doar câţiva ani, a ajuns să cânte la nunţi și a renunţat repede şi la şcoală, căci meseria i-a fost mai dragă.

„M-am pomenit cu lăutarii în casă. Acordeonul l-am avut în braţe de la 3 ani, de mic copil. La 8 ani cântam la nunţi, lăutar de nunţi. Am învăţat doar 4 clase… dacă mă duceam la nunţi în fiecare săptămână nu mai aveam treabă de nimic. Eram lăutar de lăutar, eu cunosc toată ţara asta. Am bătut ţara în lung şi lat, am cântat peste tot. Aveam bani de nu știam ce să fac cu ei.”.

Spune că nu îi pare rău că nu a terminat școala pentru că se consideră norocos. S-a angajat ca sudor pentru instalații la Pitești. A prins perioada în care muncitorii erau calificați la locul de muncă și, chiar și fără școală, este și sudor calificat și muzicant: ”Muzica o am în sânge, din tată în fiu.”. Spune că s-a perfecționat alături de orchestra Vasile Pandelescu, din Găești.

A avut soție și 2 copii, fata Georgeta și băiatul Marian. Pentru că venea la săptămână acasă soția nu ar mai fi suportat să ducă singură povara familiei și a plecat în Ardeal, la rudele ei. A luat cu ea și fata, iar băiatul a rămas cu domnul Costel. Tânăr și inimos, acesta își amintește că s-a dus după ea, dar nu a convins-o să se întoarcă acasă, ba chiar i s-a desfăcut contractul de muncă pentru că a lipsit câteva zile de la serviciu. Nu s-a temut nicio clipă de greutățile vieții pentru că avea acordeonul și muzica în suflet. Făcea și bani, îi trecea și supărarea atunci când cânta.

Într-o zi a cântat la Slobozia Moară, la o familie bogată, povestește domnul Costel râzând. Acolo i s-a propus să fie cioban la oi și a acceptat: ”Din sudor și lăutar, am ajuns și cioban”.

Într-o zi de ciobănie a alunecat de pe un pod și și-a strivit piciorul stâng. Nu s-a dus la medic, l-a lăsat așa ”vreo 10 ani”. Într-o zi nefastă a făcut un accident vascular cerebral și a ajuns la spital. A suferit o paralizie pe partea stângă cu care a rămas toată viața și și-a pierdut și piciorul. Între timp, soția sa revenise acasă, la Ludești. Mergea la el la spital când și-a pierdut viața într-un accident de mașină. Copiii și-au văzut de viața lor, iar domnul Costel a fost adus la Pucioasa pentru a fi îngrijit corespunzător.

Pe fiica sa nu a mai văzut-o de foarte mulți ani, dar știe că este căsătorită tot în județul Dâmbovița, la Hulubești: ”Aș vrea să o văd, este copilul meu!”. Cu băiatul ține legătura deși este în Anglia. Spune că îl vizitează de câte ori vine în țară. Chiar dacă domnul Costel a moștenit meseria de muzicant de la tatăl său nu a vrut niciodată să își lase fiul să-i calce pe urme, din cauza semenilor din etnia sa, povestește dezamăgit.

”Am fost în multe case de țigani și de multe ori am rămas cu un gust amar… Mulți au uitat de unde au plecat. Nu am vrut ca băiatul meu să vadă astfel de comportamente și să fie nevoit să suporte așa ceva. Acum îmi pare rău. Este, totuși, cea mai frumoasă meserie!”.

Acordeonul rămâne marea lui dragoste ”Mă visez și noaptea cântând. Acum dacă îmi dai un acordeon și primesc și o proteză pentru picior pot să cânt la nunți.”.

Reprezentanții Centrului de Îngrijire și Asistență Pucioasa au încercat să obțină o proteză pentru domnul Costel, însă medicii au spus că nu ar putea merge nici cu aceasta, din cauza parezei corpului pe toată partea stângă. Acum, domnul Costel și-a acceptat soarta. În ciuda durerilor fizice, este mulțumit pentru că are tot ce îi trebuie și este îngrijit așa cum nu ar fi fost acasă. Spune că îl vizitează fiul, fratele și sora de câte ori vin din străinătate. Își dorește tare mult să o vadă și pe fiica sa, ”măcar o dată… În rest, vin toți la mine când pot, toată familia țigănească.”, spune zâmbind muzicantul nostru vesel.

Deși atunci când vorbește despre muzică radiază și este extrem de energic pare totuși resemnat, este conștient că vremurile tinereții nu se mai întorc ”cât o vrea Dumnezeu să mă țină, atât să fie. Nu mai cer nimic, că mă dor toate…”

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ACTUALITATE

„Ultimul clopoțel”, spectacolul unei generații la Liceul Teoretic „Ion Ghica” din Răcari

Publicat

pe

Momente emoționante, ieri – 29 mai 2026, la Liceul Teoretic „Ion Ghica” din Răcari, când încă o generație de absolvenți va intra în tumultul existențial, părăsind cu bucurie, cu nostalgie, cu încredere și speranțe tărâmul adolescenței, pregătiți să dea piept cu provocările vieții.

Sala de festivități a instituției de învățământ a fost ocupată de elevi, părinți, frați, prieteni, cadre didactice, strânși aici pentru a participa la evenimentul tip spectacol intitulat „Ultimul clopoțel”. Dirigintele celor două clase de a 12-a, profesorii Cornelia Marin și Valentina Mușat, au strigat catalogul și au povestit celor de față, marcate de emoțiile aferente momentului, frânturi de amintiri din cei patru ani frumoși și adevărați de liceu. Au fost vizionate în cadrul evenimentului trei videoclipuri realizate după scenarii emoționate, avându-i ca protagoniști pe absolvenți. Filmările, desfășurate chiar în sala de clasă, au surprins clipele unice ale despărțirii dintre elevi și diriginți.

Pe rând, elevii au trecut prin fața profesorului diriginte, pentru a preda, în mod simbolic, caietele din anii de liceu, moment urmat de calde felicitări și înclinări ca semn al recunoaștinței față de dascăli și școală. S-au rostit de către elevi și profesori alocuțiuni, de fapt scurte expuneri sincere, vesele de amintiri din anii de studiu. Toți absolvenții au primit diplome onorifice.

Primarul orașului Răcari, Marius Caravețeanu, prezent la acest emoționant ceremonial al tinereții, le-a oferit tuturor absolvenților, ca un epilog plăcut, reconfortant, o excursie la munte, la Sinaia. Încă o filă frumoasă în cartea amintirilor pe care o vor purta cu ei, în suflet, pe tot acest drum lung al vieții.

La finalul festivității de absolvire, primarul Marius Caravețeanu le-a oferit elevilor și câteva daruri simbolice, respectiv tricouri cu mesajul „I love Răcari”, șepci, căni, reviste și tricolorul României, ca amintiri ale locului de unde au pornit spre viitor.

„Pentru câteva clipe, timpul parcă s-a oprit, iar fiecare zâmbet a păstrat povestea unei generații care își ia zborul spre un nou început. Ultimul clopoțel nu a fost doar o despărțire, ci și începutul unui nou drum pentru o generație care va purta mereu în inimă anii petrecuți la Liceul Teoretic „Ion Ghica” din Răcari”, a spus primarul Marius Caravețeanu.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

ACTUALITATE

Gura Șuții. Competiție intercomunală de fotbal „Cupa Trandafirilor – GAL Valea Mătăsarului”, ediția I

Publicat

pe

În această după-amiază, pe stadionul din comuna Gura Șuții, județul Dâmbovița, cu ocazia Zilei internaționale a copilului, la inițiativa Grupului de Acțiune Locală GAL „Valea Mătăsarului”, condus de Constantin Dinu, în colaborare cu Primăria Gura Șuții, s-a desfășurat prima ediție a competiției intercomunale de fotbal pentru copii „Cupa Trandafirilor”. Un îndemn la mișcare, la sport, la sănătate, la competițe, la petrecerea timpului liber cât mai mult în aer liber, nu în fața calculatoarelor, pe care administrația publică locală, împreună un GAL „Valea Mătăsarului”, îl adresează tuturor copiilor din comună și nu numai.

La acest concurs au participat micii fotbaliști din Produlești, Nucet și Gura Șuții. Meciurile s-au desfășurat ca la carte. Cu arbitraj profesionist, partide de 30 de minute, cu două reprize a câte 15 minute. În tribune, a existat și public. Galerie. Nu au lipsit ingredientele unor astfel de evenimente sportive, respectiv emoții, optimism, pasiune, dorința de a câștiga.

Primarul comunei Gura Șuții, Marian Dinu, prezent la deschiderea acestui concurs fotbalistic, le-a mulțumit tuturor copiilor pentru participare, profesorilor antrenori, publicului prezent și, nu în ultimul rând, președintelui GAL „Valea Mătăsarului” pentru inițiativa organizării unei astfel de competiții. A mai spus edilul de la Gura Șuții că echipa câștigătoare va primi „Cupa Trandafirilor” și multe cadouri surpriză. A ținut să precizeze că, la final, toți copiii fotbaliști vor fi recompensați. Premiile au fost asigurate de GAL „Valea Mătăsarului”.

Primarul de la Gura Șuții ne-a mai spus că această competiție, aflată la prima ediție, pornită așa cum am mai precizat, la inițiativa Grupului de Acțiune Locală „Valea Mătăsarului”, va fi permanentizată și, cu siguranță, vor fi atrase echipe de juniori din cât mai multe localități. Marian Dinu, primarul comunei Gura Șuții, a profitat de această ocazie și a lansat o invitație tuturor iubitorilor de fotbal din localitate de a veni sâmbătă, 30 mai, începând cu ora 11:00, pe stadionul comunal, pentru a susține echipa de fotbal care va disputa un meci de zile mari având ca adversari formația de la Corbii Mari. Edilul, optimist, având încredere în jucătorii clubului local, este convins că partida se va încheia cu victoria celor de la Gura Șuții.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite