Connect with us

OPINII

Păcatul, ca o entorsă a sufletului…

Publicat

pe

S-a întors lumea cu fundul în sus. Și cred că nu este de ieri, de azi, ci dintotdeauna. Ne-am făcut că nu vedem multe dintre neajunsurile și slăbiciunile firii umane. Le-am adăpostit la umbra nepăsării și a ignoranței sau poate a bunului simț. Le-am îndurat în momentele esențiale ale existenței. Am închis ochii și am făcut sfânta cruce.

Ne doare când observăm credința dusă la nivel de surogat, de obicei, de tradiție, fără să apară acea străfulgerare a purității și încrederii în Divinitate în sufletul și în mintea noastră. Nu mai luptăm cu slăbiciunile noastre. Doar mimăm acest lucru. Mergem după turmă. Atât. Sărbătoarea, pentru marea majoritatea, atunci când se apropie, înseamnă îndestulare materială, goană după asigurarea unei mese bogate, mațul plin și sintagme spuse din complezență. Automatisme de factură spirituală.

Am aflat în aceste zile, cu multă stupoare și indignare (poate era mai bine dacă nu ne otrăveam mintea și sufletul cu astfel de informații), că un preot de prin Teleorman a fost arestat pentru 30 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de întreținerea de relații sexuale cu un minor. A fost prins în fapt! Asemenea știri acum, în pragul Sfintelor Sărbători de Paște, numai bine nu fac. Agită și mai mult societatea timorată și stresată de vremurile pandemice pe care le trăim.

Preotul de prin Videle a comis-o rău de tot. O fi singurul cu astfel de apucături păcătoase? Culmea, în comunitatea în care slujea, enoriașii, de obicei supuși, umili, încrezători și adepți ai mesajului de echilibrare psihologică „să faci ce zice popa, nu ce face”, aveau mare încredere în darul său. Îl apreciau. Uite că totul s-a spulberat! Rămânem cu gustul amar al unei greșeli imense care cutremură clar un sistem în care credem cu tărie. Cineva a vrut să se întâmple și asta. Și a rostogolit mizeria taman acum, când ne pregătim de Paște.

Noi, românii nu prea suntem obișnuiți cu astfel de greșeli, mai ales săvârșite de slujitorii bisericii. Ținem la firesc. La reguli. Înghițim și trecem cu vederea multe, dar asta e prea de tot. Ne-a împlântat în suflet un pumnal! Considerăm că face parte deja din normalitate când vedem preoți implicați în afaceri mari. Patroni de restaurante, magazine, shaormerii, hoteluri. Nu ne mai pasă când observăm pe cel care propovăduiește în biserică și spune „fericiți cei săraci cu duhul” cum se plimbă în Mercedes-uri și BMW-uri de sute de mii de euro. Este obișnuință. Stil de viață. O stare pe care am adoptat-o din mers. Așa sunt vremurile! Fiecare trebuie să trăiască. Să-și asigure confortul. Că nu mai știm ce ne facem cu menirea, cu harul, cu sacrificiul, e altă poveste. Rămâne teologie și filozofie sacră. Subiecte de dialog la ceas de seară.

Mare păcat că, din cauza unui preot de tipul celui de la Videle, au de suferit biserica străbună, credința, toți cei care sunt cu adevărat slujitorii lui Dumnezeu, care se luptă pentru binele comunităților, al oamenilor. O pată care se șterge greu. Se va întâmpla și asta. Românul este iertător. Biserica Ortodoxă va ieși biruitoare. Neghina este totdeauna dată la o parte, chiar dacă nu știm cu precizie când. Să fim încrezători! Dumnezeu are grijă de toate.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Puterea JUSTIŢIEI sau Justiţia PUTERII (I)?

Publicat

pe

de

Aşa aş putea rezuma chestiunea care mi-a fost pusă în mod invariabil, ba chiar obsesiv, în ultima vreme, de către prieteni, amici, simple cunoştinţe şi clienţi, atât sub formă de întrebare ce aştepta răspuns cât şi de imprecaţie retorică ce invita la o matură şi profundă reflecţie. M-am abţinut să mă pronunţ, întrucât personal aş fi nepermis de… subiectiv. Vă invit însă pe dumneavoastră, stimaţi cititori, să reflectaţi şi să încercaţi să răspundeţi.

Nu mai este un secret pentru nimeni că actuala stare de precaritate acută, disconfort omniprezent şi psihoză generală evolutivă a fost iniţial generată de apariţia, în condiţii extrem de dubioase şi controversate (…), a actualei pandemii, cu consecinţe absolut dezastruoase, induse şi amplificate de către gloata de incompetenţi notorii lipsiţi de profesionalism şi morală elementară, propulsaţi „la vârf” tocmai datorită totalei lor supuşenii ori prin tot felul de alte aranjamente oculte: nepotisme, fustangeală şi / sau atotputernica şpagă.

În aceste timpuri nefaste, binecunoscutele personaje toxice direct interesate doar de bani şi putere, adevărate coropişniţe transpartinice infame ce se înfruptă nestingherite din ce a mai rămas din averea naţională şi gajează viaţa generaţiilor viitoare – indivizi pe care personal îi dispreţuiesc profund şi pe care mă abţin să-i numesc din motive de igienă intelectuală legitimă – îşi continuă netulburaţi operaţiunile de spoliere a Ţării şi aservire a poporului.

Realitatea de zi cu zi ne îndeamnă să ne punem întrebarea legitimă de a şti DACĂ Justiţia este, în realitate, aşa cum ar trebui să fie, o PUTERE de sine stătătoare, onestă, neînfricată, care să contribuie în mod serios, eficace, responsabil și absolut echidistant, chiar și impotriva tendinţei naturale tot-acaparatoare a puterii administrativ-politice şi a acoliţilor săi, la crearea și menţinerea echilibrului constituţional, fragil şi instabil prin însăşi natura sa, dar imperativ necesar existenţei unei stări de cvasi-democraţie, mai degrabă un ideal spre care ne propunem să tindem fără a o putea garant vreodata.

Ori DACĂ, dimpotrivă, Justiţia nu este, în parte, decât un fel de giruetă a PUTERII, cu care este în concordanţă ori în opoziţie de fază, punctual sau vremelnic, în funcţie de propriile sale interese categoriale ori de concepţiile de grup al celor care practică, în profitul forţelor financiare oculte care-i „sponsorizează” pe ascuns, un militantism politico-social deşănţat, deşi totalmente interzis magistraţilor, dar la care respectivii se livrează cu insolenţa generată şi garantată de impunitatea de facto de care beneficiază, orice ar face – spre exemplu non-exhaustiv, diverşii haştagi, catalogaţi ca neomarxişti, söröşito-o (pretins) progresişti… Dumneavoastră ce credeţi?

Avocat Vladimir Ţunţi ȘTEFĂNESCU

Citește în continuare

Dâmboviţa

Povestea merge mai departe, șontâc-șontâc…

Publicat

pe

Președintele PNL Ludovic Orban a venit, miercuri – 16 iunie 2021, la Braniștea, să-și lingă rănile făcute de colegii din partid care l-au trădat. A făcut o baie de mulțime liberală. Putea să fie și una adevărată, dar piscina candidatului PNL pentru funcția de primar la Braniștea era goală. O imagine oricum grotescă, parcă ruptă dintr-un scenariu de comedie cu politicieni vânturați de neprevăzut și neobișnuit. Oameni înșirați în jurul unei imense gropi…

Despre simbolistica peisajului, nu are rost să vorbim. Mult galben. Dame PNL-iste îmbrăcate de sus până jos în culoarea partidului, steaguri, ovații, muzică veche. La fel ca și textele vorbitorilor! Orban nu a mai avut forța de odinioară, pe când era aghiotantul lui Iohannis. Discursul său s-a cantonat într-un simulacru de atac asupra deputatului Marian Țachianu. Neconcludent și răutăcios. Se vedea de la o poștă că este măcinat mai mult de problemele interne din partid. A spus că PNL este o echipă. Chiar? Parcă lucrurile spun altceva.

Virgil Guran a improvizat mai plăcut, glumeț, a insistat pe gaze, apă și canalizare. A dat de înțeles celor de față că cine este la putere, ăla face. Nimic despre alte obiective de infrastructură din județ, sufocate în fașă de partenerii de guvernare. Guran nu putea să scape prilejul de a-și arăta atașamentul față de Ludovic Orban. I-a administrat o doză de încredere din farmacia proprie, neparafată de Cotroceni. Doar a fost și încă mai este unul dintre generalii săi, chiar dacă, de când este Cîțu premier, are mai mult rangul de caporal în partid.

A vorbit și candidatul PNL la Primăria Braniștea, Mihai Vișinescu. Puțin și fără vlagă! Stins. Ceva să fie. Părea cu gândurile în altă parte. Sau poate emoția. A spus doar atât:
„Vă mulțumesc că astăzi sunteți alături dă mine. Pe 27 iunie vă aștept la vot. Vom învinge!”.

Și, după cum scria pe toate umbreluțele din orgrada lui Vișinescu, povestea merge mai departe. Completăm noi, șontâc-șontâc…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT