Connect with us

OPINII

Ursul Arthur și noua aristocrație…

Publicat

pe

Și au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Așa se întâmplă mereu. Ne revenim din vraja mai mult de sorginte alimentară, pitită și de data aceasta sub măștile de protecție, și intrăm în obișnuit.

Am început starea de normalitate în bolnăvicioasa societate românească, pentru care nu s-a găsit încă un vaccin, cu uciderea ursului Arthur, cel mai mare exemplar din specia sa, care mai hălăduia prin pădurile României. A venit un prinț de prin Austria plin de bani și l-a culcat la pământ. Așa, din pasiune pentru vânătoare.

Românii noștri, cei care ar trebui să protejeze fauna și flora care ne-au mai rămas, s-au făcut preș în fața nobilului. Așa este tradiția istorică. Nu putem face rabat în contemporaneitate de ea. Mai ales că „prinții” s-au înmulțit și în România, nu numai în Europa. Dispun de bani, putere și multă nesimțire, absolut necesară când vrei să calci pe capetele celor din jur, când vrei să acaparezi totul.

Povestea tragică a ursului Arthur este, așa, o bombonică acrișoară pe tortul a tot ceea ce se întâmplă ilegal și ciudat în țărișoara noastră. Au băieții rezervații de vânătoare întinse, nici nu se mai știe bine numărul orataniilor de pe acolo, tocmai pentru a le împușca fără probleme. Au cabane, paznici cu Rover și pistol la brâu, iar proprietățile sunt împrejmuite cu garduri electrice. Unii le-au mai desființat după ce și-au văzut atinse scopurile. Așa că drama bietului Arthur este o boare în marea de lucruri urâte care se întâmplă la noi, din păcate cu știința unor reprezentanți ai statului.

Vânarea ursului brun cel mai mare din Europa care trăise totuși liniștit prin pădurile românești vreo 17 ani arată că noi, ăștia mulți, nu prea contăm în ochii noii aristocrații, ai celor care aspiră totul și pe care, nu de puține ori, îi vezi în haită cum își etalează, zic ei, prietenia pe rețelele de socializare. Pentru acești soi de prinți, totul este de vânat. Arthur a creat acum doar un simbol.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Puterea JUSTIŢIEI sau Justiţia PUTERII (I)?

Publicat

pe

de

Aşa aş putea rezuma chestiunea care mi-a fost pusă în mod invariabil, ba chiar obsesiv, în ultima vreme, de către prieteni, amici, simple cunoştinţe şi clienţi, atât sub formă de întrebare ce aştepta răspuns cât şi de imprecaţie retorică ce invita la o matură şi profundă reflecţie. M-am abţinut să mă pronunţ, întrucât personal aş fi nepermis de… subiectiv. Vă invit însă pe dumneavoastră, stimaţi cititori, să reflectaţi şi să încercaţi să răspundeţi.

Nu mai este un secret pentru nimeni că actuala stare de precaritate acută, disconfort omniprezent şi psihoză generală evolutivă a fost iniţial generată de apariţia, în condiţii extrem de dubioase şi controversate (…), a actualei pandemii, cu consecinţe absolut dezastruoase, induse şi amplificate de către gloata de incompetenţi notorii lipsiţi de profesionalism şi morală elementară, propulsaţi „la vârf” tocmai datorită totalei lor supuşenii ori prin tot felul de alte aranjamente oculte: nepotisme, fustangeală şi / sau atotputernica şpagă.

În aceste timpuri nefaste, binecunoscutele personaje toxice direct interesate doar de bani şi putere, adevărate coropişniţe transpartinice infame ce se înfruptă nestingherite din ce a mai rămas din averea naţională şi gajează viaţa generaţiilor viitoare – indivizi pe care personal îi dispreţuiesc profund şi pe care mă abţin să-i numesc din motive de igienă intelectuală legitimă – îşi continuă netulburaţi operaţiunile de spoliere a Ţării şi aservire a poporului.

Realitatea de zi cu zi ne îndeamnă să ne punem întrebarea legitimă de a şti DACĂ Justiţia este, în realitate, aşa cum ar trebui să fie, o PUTERE de sine stătătoare, onestă, neînfricată, care să contribuie în mod serios, eficace, responsabil și absolut echidistant, chiar și impotriva tendinţei naturale tot-acaparatoare a puterii administrativ-politice şi a acoliţilor săi, la crearea și menţinerea echilibrului constituţional, fragil şi instabil prin însăşi natura sa, dar imperativ necesar existenţei unei stări de cvasi-democraţie, mai degrabă un ideal spre care ne propunem să tindem fără a o putea garant vreodata.

Ori DACĂ, dimpotrivă, Justiţia nu este, în parte, decât un fel de giruetă a PUTERII, cu care este în concordanţă ori în opoziţie de fază, punctual sau vremelnic, în funcţie de propriile sale interese categoriale ori de concepţiile de grup al celor care practică, în profitul forţelor financiare oculte care-i „sponsorizează” pe ascuns, un militantism politico-social deşănţat, deşi totalmente interzis magistraţilor, dar la care respectivii se livrează cu insolenţa generată şi garantată de impunitatea de facto de care beneficiază, orice ar face – spre exemplu non-exhaustiv, diverşii haştagi, catalogaţi ca neomarxişti, söröşito-o (pretins) progresişti… Dumneavoastră ce credeţi?

Avocat Vladimir Ţunţi ȘTEFĂNESCU

Citește în continuare

Dâmboviţa

Povestea merge mai departe, șontâc-șontâc…

Publicat

pe

Președintele PNL Ludovic Orban a venit, miercuri – 16 iunie 2021, la Braniștea, să-și lingă rănile făcute de colegii din partid care l-au trădat. A făcut o baie de mulțime liberală. Putea să fie și una adevărată, dar piscina candidatului PNL pentru funcția de primar la Braniștea era goală. O imagine oricum grotescă, parcă ruptă dintr-un scenariu de comedie cu politicieni vânturați de neprevăzut și neobișnuit. Oameni înșirați în jurul unei imense gropi…

Despre simbolistica peisajului, nu are rost să vorbim. Mult galben. Dame PNL-iste îmbrăcate de sus până jos în culoarea partidului, steaguri, ovații, muzică veche. La fel ca și textele vorbitorilor! Orban nu a mai avut forța de odinioară, pe când era aghiotantul lui Iohannis. Discursul său s-a cantonat într-un simulacru de atac asupra deputatului Marian Țachianu. Neconcludent și răutăcios. Se vedea de la o poștă că este măcinat mai mult de problemele interne din partid. A spus că PNL este o echipă. Chiar? Parcă lucrurile spun altceva.

Virgil Guran a improvizat mai plăcut, glumeț, a insistat pe gaze, apă și canalizare. A dat de înțeles celor de față că cine este la putere, ăla face. Nimic despre alte obiective de infrastructură din județ, sufocate în fașă de partenerii de guvernare. Guran nu putea să scape prilejul de a-și arăta atașamentul față de Ludovic Orban. I-a administrat o doză de încredere din farmacia proprie, neparafată de Cotroceni. Doar a fost și încă mai este unul dintre generalii săi, chiar dacă, de când este Cîțu premier, are mai mult rangul de caporal în partid.

A vorbit și candidatul PNL la Primăria Braniștea, Mihai Vișinescu. Puțin și fără vlagă! Stins. Ceva să fie. Părea cu gândurile în altă parte. Sau poate emoția. A spus doar atât:
„Vă mulțumesc că astăzi sunteți alături dă mine. Pe 27 iunie vă aștept la vot. Vom învinge!”.

Și, după cum scria pe toate umbreluțele din orgrada lui Vișinescu, povestea merge mai departe. Completăm noi, șontâc-șontâc…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT