Proiectul „Legendele Muscelului”, inițiat de publicistul Radu Petrescu-Muscel sub forma unor expoziții foto-documentare periodice, dedicate unor evenimente și personalități care ne-au marcat trecutul, reprezintă adevărate lecții de istorie. Săptămâna aceasta, la Protopopiatul Câmpulung, județul Argeș, s-a consumat episodul care l-a avut în prim-plan pe Lt. Col. Gheorghe Arsenescu – fondatorul grupării de rezistență anticomunistă „Haiducii Muscelului”.

Prezent la eveniment, preotul Ovidiu Vlăsceanu – Consilier Cultural și Comunicații Media a subliniat rolul celor trei slujitori ai Bisericii Ortodoxe, care au ajutat pe colonelul Gheorghe Arsenescu: stareţul Pimen Bărbieru, preotul-profesor Gheorghe Cotenescu şi preotul Iosif Muşatescu.

„Arestat la 31 martie 1949, Tribunalul Militar Bucureşti îl condamnă pe stareţul Pimen Bărbieru prin sentinţa nr. 478 din 11 mai 1950, la 25 de ani de muncă silnică pentru că luase jurământul colonelului Arsenescu şi al camarazilor săi, le oferise adăpost şi ascunsese armament.

La rândul său, preotul Iosif Muşatescu, cu parohie în satul Suslăneşti, comuna Măţău, de pe Valea Argeşelului, vărul dramaturgului Tudor Muşatescu, primeşte o condamnare: 1 an de închisoare cu suspendare, pentru favorizarea infractorului, prin oferire de adăpost, mâncare şi pături pentru vreme rea colonelului Arsenescu şi colaboratorilor acestuia.

Preotul-profesor Gheorghe Cotenescu din comuna Stoeneşti-Muscel – fostul secretar particular al istoricului Nicolae Iorga, fost deputat, publicist, compozitor şi conferenţiar de nenumărate ori la Universitatea de vară de la Vălenii de Munte în perioada 1931-1943, ctitor al bisericii noi din Stoeneşti, modelator al destinelor a mii de elevi de şcoli săteşti şi seminarii teologice şi monahale (printre care şi doi patriarhi:Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu, numeroşi episcopi, mari duhovnici şi profesori universitari) – va fi primul cleric din grup arestat, la 24 martie 1949. Avea 63 de ani. După 14 luni de arest preventiv la Câmpulung şi Piteşti, va fi condamnat prin aceeaşi sentinţă la 1 an de închisoare cu suspendare”, se precizează într-un comunicat remis de Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.

Reclama

La rândul său, publicistul Radu Petrescu-Muscel le-a vorbit celor prezenți la vernisajul expoziției „Martirajul colonelului câmpulungean Gheorghe Arsenescu” despre importanța grupării de rezistență pe care acesta a fondat-o.

„În ianuarie 1948-martie 1949, colonelul Gheorghe Arsenescu reuşeşte să iniţieze în nordul judeţului Muscel (zona Bran-Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti-Cetăţeni-Măţău-Câmpulung) o grupare din care făceau parte foşti deputaţi, avocaţi, mari industriaşi şi proprietari de fabrici, mori şi tăbăcării, mici întreprinzători, ofiţeri activi şi deblocaţi, monahi şi preoţi de mir, învăţători şi profesori, studenţi, muncitori şi ţărani.

Folosindu-şi cu abilitate contactele în mediul militar din timpul războiului şi din perioada funcţiei deţinute la Cercul Teritorial Muscel, Gheorghe Arsenescu îşi creează o reţea de susţinători inclusiv în fostul său Regiment 30 Muscel, transformat în Batalionul 27 Vânători de Munte, condus de maiorul Dumitrache Ioan, vechi colaborator. Această reţea îl ajută să obţină o parte din armamentul şi logistica vitală supravieţuirii în munţi, indiferent de anotimp. De asemenea, concepe împreună cu maiorul Dumitrache un plan de acţiune care, dacă ar fi reuşit, ar fi transformat Muscelul în principala zonă de rezistenţă anticomunistă din ţară, prin blocarea uneia dintre arterele vitale de comunicaţii între Muntenia şi Ardeal.

„Păunaşul codrilor” – numele cu care a intrat în legendă colonelul Arsenescu – reuşeşte să scape cu viaţă din mai multe capcane întinse de Securitate cu ajutorul unor informatori, mai întâi la Nucşoara (19 iunie 1949), apoi la Bughea (21 septembrie 1949) şi la Câmpulung, iar din septembrie 1949 se ascunde în mai multe locuri, devenind practic invizibil pentru organele de Securitate. Este arestat în februarie 1960, fiind executat la 29 mai 1962, cu doar două zile înainte să împlinească vârsta de 55 de ani (născut la 31 mai 1907)”.

Reclama