Am așteptat și eu, ca tot românul curios, seara de duminică. Nu să urmăresc cine știe ce serial tv, concurs exclusivist asortat numai cu vedete sau vreun film captivant. Nu. Ci pentru Liviu Dragnea. Primul interviu fluviu de după eliberarea sa de la Rahova. De o săptămână suntem anunțați de postul tv Realitatea despre această apariție senzațională. S-au făcut pariuri, speculații. Unii chiar s-au speriat la gândul că cine știe ce dezvăluiri face fostul lider al PSD, ce dă din casă.

Sunt convins că, pe lângă omul simplu mânat de o curiozitate tradițională, în fața televizoarelor s-au așezat, ciucure, foștii colegi de partid, opozanți, jurnaliști, șefi de prin servicii, bașca și ceva elemente cheie ale statului paralel.

Mă așteptam la un Dragnea care să apară ca un vulcan pregătit de erupție. Aruncă cu cenușă în toate zările politice, îi îngroapă pe unii sub lava fumegând. De unde! M-am liniștit repede după prima repriză de așa-zise dezvăluiri. A fost vorba doar de fâsuri, de apropouri, de băgat bățul prin gard, de arătat pisica. Nicio poveste nu a fost dusă la capăt. A rămas, așa, în coadă de pește. Dragnea a băgat glonțul pe țeavă și a lucrat ca la ruleta rusească. Pac, pac, pac. Nu a trosnit cartușul său pe nimeni. A sunat mai mult a avertisment, a spectacol de suspans, bine regizat.

Dragnea, extrem de calm, degajat, ca un actor care și-a intrat bine în rol. Versat. Același chip, același calm, cam ca atunci când ordona executații în partid. Cele două jurnaliste, foarte bine pregătite, au jucat din plin pe mâna lui Dragnea, alimentându-i din când în când entuziasmul bine temperat. A fost un show de toată frumusețea. După cum intrau valurile de spoturi publicitare, care rupeau ideile, șirul cursiv al mărturisirilor, emisiunea a fost sub audiență maximă.

Pentru mine a sunat ca o poveste plină de romantism revoluționar a unui om care acum pretinde că se luptă cu toată lumea. S-a trecut prea repede de la o secvență la alta, fără să se tragă concluzii, lăsându-ne parcă în plasa acelui „to be continued’.

Am disecat și eu, așa cum am putut, acest spectacol dramatic, cu uneltele și informațiile pe care singur le-am cules de pe câmpul plin de roadele politicii năpădite de plante parazite, bălării, cum le zicem noi, ale căror denumiri nu le cunoaștem încă, dar care dictează pare-se evoluția societății românești.

Liviu Dragnea nu a scris aseară niciun capitol de istorie. Nu ne-a expus niciun mecanism al terorii sub vraja democrației, așa cum se așteptau mulți. Nu a schematizat de nici un fel sistemul ocult și modul său de acțiunea. A dat un pic cu periuța de dinți pe ditamai matahala, gâdilând-o mai mult. Determinând-o să se întoarcă liniștită de pe o parte pe alta. Probabil atât a vrut sau atâta i s-a dat voie să mărturisească. Nici măcar nu a putut Dragnea să stoarcă câteva lacrimi de emoție sau să declanșeze în conștiința mea vreo reacție a urii împotriva cuiva anume. Nu. Generalități. Secvențe de inedit.

A fost reținut în a-și înfiera foștii colegi de partid care, a spus-o de multe ori, l-au părăsit, l-au abandonat rapid. În ceea ce privește criticile la adresa PSD, a avut un discurs ușor critic, de politician aflat acum în altă luntre. Că Partidul Social Democrat este acum la mâna lui Iohannis, că fac opoziție de formă… Chestii uzitate de toți cei care au părăsit corabia social-democrată la un moment dat. Geoană, Ponta…

Și ce ar fi putut să spună așa de grav la adresa PSD și a liderilor acestui partid? El l-a condus. El a creat guverne, grupuri, a format echipe. Reproșând prea multe social-democraților, practic se acuza pe sine. Așa că a lăsat-o mai moale. S-a mulțumit să spună (i-a fost mai ușor) că PSD este infiltrat de agenți, că Viorica Dănicilă a fost bună până în momentul în care a intrat între tentaculele SRI și SPP. Și el unde a fost?

A mai mărturisit Dragnea că, după alegerile din 2016, Florian Coldea și Eduard Helving, șeful SRI, ar fi făcut presiuni asupra lui pentru a-l pune pe Vasile Dîncu prim-ministru. Acum, după aproape șase ani, informația sa nu mai are decât valoare de istorie. Atunci, a tăcut. Era bine…

Una peste alta, Liviu Dragnea a vrut, prin apariția sa la TV sub titulaturi de senzațional, dezvăluiri fulminante, să lanseze la apă, într-un mod practicat și de alții, un partid nou, creat din regretele și mânia sa și a prietenului său, Codrin Ștefănescu. Un ambalaj oarecum înzorzonat pentru un conținut nu tocmai digerabil.

Mi-au reproșat niște umili politruci faptul că nu am fost prezent la ultima vizită pe care Ludovic Orban a făcut-o în Dâmbovița, în calitate de președinte al PNL. Mi-au spus că sunt pesedist, comunist etc. Neomarxist nu m-au numit. Au știut ei de ce. Le zic acum, cu deplină sinceritate, sunt și am fost mereu alături de cei care au mai mișcat ceva prin acest județ. Îi apreciez pe politicienii care se zbat pentru oameni, pentru comunitățile locale, care măcar dau semne că există.

Să-mi spună liberalii ce au făcut pentru Dâmbovița în cei peste 30 de ani de democrație și poate fac o plecăciune în fața lor. Dar, parcă nici nu au existat! Au avut un comportament de membri ai unui cenaclu literar cu multă poezie proastă.

La ce să mă duc să ascult moțiunea lui Orban? A fost de vreo două-trei ori șef de organizație la Dâmbovița. În jumătate din localitățile din județ, existau filiale liberale doar pe hârtie. Să mă mai emoționeze Ludovic care a predat partidul ca pe o vită la abator? Să îi ascult discursul anti-Cîțu când știu bine că liberalii dâmbovițeni, cu ceva vreme în urmă, au avut șansa istorică să-și aleagă un președinte get-beget iar după nici un an l-au încolțit ciracii lui Orban și l-au silit să demisioneze?

Pentru ce să îmi încarc memoria reportofonului cu demagogie a la Orban? Nu el este cel care a adus USRPLUS la putere? Nu domnia sa îl tot lăuda pe Cîțu, expertiza în economie? Cine vrea din nou monstruoasa coaliție la putere? Orban Ludovic!

Să mă fi dus să îi văd cum se înfoaie pe scenă când știu câte a promis că se vor face în Dâmbovița și apoi ne-a dat cu flit? Garanta în piața publică, cu alai de sindicat în jurul său, că va fi salvat Combinatul de Oteluri Speciale. Vorbe. Vrăjeală. Dădea ca sigură începerea lucrărilor la DN 71, Bâldana-Târgoviște, dar ministerele cheie le-a cedat celor de la USRPLUS.

De ce vrea musai Orban să conducă PNL? Credeți că îl doare burta de partid, de țară? Nu. Este un joc de imagine. Orgolii. Ambiții. Calcule. Îi rămân oamenii pe drumuri. Din punctul meu de vedere, Ludovic Orban este un lider consumat. Nu mai are ce arăta și demonstra. Cel mult să încurce lucrurile…