Se întâmplă ceva ciudat în țărișoara noastră! Indivizi care pozează și se hlizesc grupir pe rețelele de socializare, un soi de „la famiglia” care nu este deranjată de nimeni, își văd liniștiți de afacerile lor și de politica interesului, pe care o propagă cu obstinație doar în mediile prielnice. Musca se selectează. Nu sunt acceptate în anturaj decât același tip de insecte înaripate. Prospere, cu ceafă groasă sau în devenire, amatori de jocuri simandicoase. Din când în când, mai apare în poză câte un nou membru sau doar un stimulent forte al imaginii distribuite. Le place să pozeze în oameni esențiali ai societății, în elite, în salvatori.

Unitatea, indiferent că sunt într-o sală de întruniri, în apropierea unui grătar sau pe marginea unei piscine, le dă forță, emană teamă. Să vadă lumea că ei sunt din categoria invincibililor, un fel de burici ai pământului, că ei sunt cei care fac regulile. Este o normă bine stabilită. Un defect al democrației originale în care trăim.

Se știe din istoria simplă a politicii și sociologiei, orice grup urmărește un anume interes, chiar dacă, pentru a ajunge la scopul propus, te folosești de doctrine, lozinci, figuri de stil, acțiuni umanitare și mult haștag.

Din păcate, politica românească este invadată de acești falși binefăcători care provăduiesc binele comun, umblă cu pancarta prinsă pe piept, dar interesul este doar unul personal sau de grup.

Lăsând la o parte această opinie personală despre ceea ce înseamnă grup de interse, ajungem la un caz clar, limpede, despre o clică care nu este deranjată, încă, de nimeni. Își vede de drum. Chiar dacă pentru restul majoritar nu se întâmplă nimic bun.

Vedem ce s-a întâmplat la Sectorul 1 al Capitalei. De luni de zile, presa și opoziția tot aduc dovezi că acolo a fost vorba de o fraudare a alegerilor locale, că actuala primăriță, Clotilde Armand, de fapt, a pierdut scrutinul electoral și că nu ar trebui să se mai afle la conducere.

Ați auzit că din partea vreunei instituții care veghează la echilibrul democrației, al societății, vine vreun semnal de implicare, de clarificare a situației? Nu. Toată lumea tace. Acest fapt, evident, duce la creșterea neîncrederii cetățeanului în instituțiile statului. Omul simplu ajunge să creadă că totul este bine stabilit, că astea sunt jocurile și că orice s-ar întâmpla, fie bun sau rău, nu se schimbă nimic. Așa se instalează dezinteresul față de acțiunile unui grup. Răul, nerespectarea regulilor democrației, devine normalitate. Știri banale care nu mai emoționează pe nimeni…

Ați auzit vreo declarație din partea președintelui care se plimbă cu bicicleta, cu barca, despre ceea ce s-a întâmplat la Sectorul 1? Premierul Cîțu și Orban au scos vreun cuvințel? Nu. Sunt preocupați de bătăliile lor interne pe ciolan. Nicio luare de poziție.

Deranjarea lui Clotilde Armand, care este susținută până în pânzele albe de conducerea USRPLUS, ar duce la clătinarea coaliției, la pierderea puterii. Liberalii nu vor să cedeze. Cu pandemie sau fără! Știu că, dacă ies acum din joc, nu vor mai ajunge prea curând la guvernare. Grupul de interese va avea de suferit.

Într-un filmuleț prezentat în exclusivitate de România TV, Clotilde Armand, însoțită de o droaie de USR-iști, ar fi năvălit în camera unde erau depozitați saci cu buletine de vot și sortau la greu păziți, culmea, de jandarmi. Erau acolo unde, potrivit legii, nu are voie nimeni să umble ca pe bulevard, darămite să mai umble la sacii cu voturi. Nici un reprezentant al instituțiilor de forță nu a reacționat. Au sfidat legea, democrația și statul a tăcut.

Marcel Ciolacu, președintele PSD, după ce a văzut filmulețul difuzat de România TV, a luat imediat poziție. A solicitat intervenția oamenilor legii, să fie limpezite lucrurile.

„Asta nu mai e o problemă a sectorului 1, ci a democrației romanești! Încă mai cred în puterea instituțiilor statului. Acum cetățenii trebuie să vadă că statul nu e slab. Le cer autorităților sa intervină și să deschidă de urgență o anchetă penală! Dacă nu se va interveni instituțional, vom folosi toate mijloacele politice pe care le avem la dispoziție.

Dreptatea trebuie făcută! Le vom spune oamenilor că statul român e slab în fața abuzurilor și e nevoie de noi, cetățenii. Vom strânge semnături și o vom demite pe Armand! Iar toți politicienii, indiferent de partid, trebuie să ia atitudine!!! Să semnăm toate partidele un protocol și să strângem împreună semnăturile”, a fost mesajul transmis de Marcel Ciolacu.

Gabriela Firea, fost primar general al Capitalei, de asemenea, a reacționat rapid. Știe clar că, dacă social-democrații ar fi procedat în acest mod, imediat s-ar fi declanșat anchetele.

„O oră de la difuzarea acestor imagini în care se vede clar cum doamna Clotilde Armand supraveghează sala unde se selectează voturile! Împreună cu soțul și prietenii de la USR! Furt pe față! Este ilegal! Legea nu este și pentru ei?”, se întreba Gabriela Firea.

A luat poziție și Clotilde Armand, dar nu la TV unde a fost telefonată în timpul emisiunii care trata acestă temă, ci pe pagina sa de Facebook. Primărița de la Sectorul 1 al Capitalei, pentru care se coace chiar și un referendum de demitere, spune că totul este o lucrătură, că ea nu a fost niciodată în camera unde se aflau depozitați sacii cu voturi.

„Nu am intrat niciodată în camera unde se numărau voturile, în imagini se vede clar că este vorba de o altă persoană. Nivelul ştirilor false create de PSD a ajuns prea departe. Îi voi acţiona în judecată pe toţi cei care sunt părtaşi la manipularea aceasta grosolană”, a scris Clotilde Armand pe pagina sa de Facebook.

Ei bine, lucrurile ar putea să se rezolve rapid dacă oamenii legii ar intra pe fir și ar cerceta minuțios cauza. Pot fi făcute expertize, vizionat filmul secvență cu scevență, consultați specialiștii, audiați martori etc. Sunt atâtea posibilități de a afla dacă Clotilde Armand și-a vârât mânuțele în sacii cu buletine de vot. Într-o țară normală, instituțiile abilitate ar fi ieșit imediat după difuzarea unor asemenea imagini cu o declarație sau un comunicat în care să precizeze că au luat la cunoștință de eveniment și că vor face verificările de rigoare. La noi nu se aude nimic. Liniște. Cine trebuie să dea tonul?

Au fost cazuri, rare ce-i drept, când organele s-au autosesizat imediat după ce a apărut un articol pe vreun blog obscur sau pe un portal de știri. La nici 24 de ore de la publicare au și transmis comunicatul că s-a declanșat ancheta în cazul x. Concluzia ar fi că, dacă există un circuit, un interes, un ordin, un grup, ești tăvălit rapid și cu plăcere. Dacă nu, nu!