Început de toamnă tristă la Gura Bărbulețului, județul Dâmbovița. Ecoul unui bocet lung, de mamă sau bunică, pornit din străfundul sufletului se pierdea printre livezile cu mere coapte… Pe la ora prânzului, zgomotul motoarelor turate ale motocicletelor care au năvălit în sat ca o maree tristă a produs o undă de emoție ce parcă a descătușat izvoarele lacrimilor.

Un tremur parcă cuprinsese întreaga comunitate. Clopotele de la biserică, de undeva mai de departe, completau riguros imaginea ceremoniei religioase de înmormântare a lui Alexandru, răpit fulgerător din această lume în seara zilei de duminică, 29 august, la intersecția DN 72 A, Târgoviște-Câmpulung, cu drumul județean spre Dragomirești. Un individ aflat la volanul unui autoturism care s-a pierdut în noapte nu i-a acordat prioritate tânărului de 19 ani, determinându-l să intre într-un vehicul care venea regulamentar dinspre Târgoviște. Alex a murit pe loc. A rămas în urma lui o familie pusă la pământ de durere, prieteni și tovarăși care nu înțeleg nici acum resorturile destinului, de ce a permis Dumnezeu să se întâmple toate acestea.

Toți cei care mergeau astăzi pentru a-l conduce pe ultimul drum pe flăcăul de aproape 19 ani urcau alene, chinuiți de gânduri, de sudoarea tristeții, parcă pe Dealul Golgotei. Înainte ca fiecare să se pieardă în mulțimea cu chipuri împietrite șopteau din uliță „Dumnezeu să-l odihnească în pace”.

La funeralii au venit peste 100 de tineri motocicliști, din mai multe județe, pentru a-i aduce un ultim salut lui Alex. Era un împătimit al motoarelor. Îi plăcea să călătorească. Se simțea diferit, împlinit, când rula pe două roți, în bătaia vântului. Era fermecat de motociclete. Sunt impresii înregistrate pe retina gândului în scurta incursiune printre sutele de oameni veniți la înmormântarea lui Alex. Erau mulți cei care își aduceau aminte, secvențial, despre tânărul răposat. Numai de bine.

La un moment dat, zecile de motoare turate au dat într-un mod teribil de zgomotos startul lui Alex spre nemurire. Cortegiul funerar a pornit spre biserica din inima satului. Un șir lung de oameni cu chipuri triste, autoturisme și garda de onoare a acestui ceremonial dramatic alcătuită din motocicletele conduse de prietenii lui Alex. Este greu de descris în cuvinte durerea. Nu există echivalență pentru o astfel de suferință iscată așa, dintr-un senin al destinului. Alex își doarme somnul de veci lângă bunicul său. Dumnezeu să-l odihnească în pace!