Connect with us

OPINII

Remarci triste!

Publicat

pe

Ce îți este și cu politica asta, cu parvenitismul și cu largul și folositul concept de viață tip „Dinu Păturică”. Oameni pe care i-am cunoscut în diferite etape ale vieții, pe când erau la buza treptei de jos a evoluției lor socio-politice și se tot chinuiau să urce mai sus, mai sus, la umbra unei doctrine sau a unui guru politic, acum, sunt undeva mai la înălțime. Par liniștiți, sătui, înțelepți, siguri pe ei. Au trecut de la stadiul de trăitor la bloc la proprietari de vile. Au schimbat Loganul cu Mercedesul. Pe atunci, pe când simțeau și ei cum miroase pământul, erau mai deschiși, mai calzi, mai comunicativi, cum zice românul, jucau mingea cu toată lumea. Acum, le place să pozeze în îmbuibați. Fug, se distanțează de cei pe care i-au cunoscut odată, în acele împrejurări pe care ei, în goana lor după averi și poziții, le consideră acum nefericite, deși acolo era miezul vieții. Își caută prietenii din aceeași tagmă a oamenilor sterili, care se prefac că trăiesc și sunt omenoși.

Sunt ași ai mimetismului grosolan. Fac perfuzii, himeric, cu un soi de sânge albastru. Le place să-și pompeze în personalitate astfel de mofturi iluzorii. Descind în fața instituțiilor pe unde sunt agățați politic sau din inters clientelar, doar din autoturisme de la zeci de mii de euro în sus. Își ascund incapacitatea și dezinteresul față de cei mulți sub titluri de doctori și momente de pseudocaritate. Pozează în salvatori, în Dumnezei, cred că lor li se cuvine totul.

Au pierdut contactul cu realitatea. Îi ochești rapid pe rețelele de socializare, unde le place să pozeze grupir, în zone exclusiviste, cu chipuri satisfăcute, sigure și detașate de restul lumii. Ei și atât! Nici nu își dau seama cât de goi sunt. La acest tip de indivizi, indiferent de gen, viața este doar o competiție a parvenirii, a rămânerii cu orice preț în anumite structuri, nu neapărat la vârf, mai pe la jumătate și atenți în orice moment să nu o apuce în jos. Nu mai pot concepe să se întoarcă acolo de unde au plecat. Nu îi mai interesează episodul simplității. Nici pe al lor, nici pe al altuia. Existența le sună acum a disperare…

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

De ce pierde România?

Publicat

pe

Inconsecvența politicienilor, jocurile de interese, de culise, găștile formate, fini și afini, nași, unchi, mătușe și nepoți, un cerc ciudat care se învârte nebunește, fără o țintă și nimeni nu îl mai poate opri! Un perpetuum mobile al dezastrului. Analfabetism funcțional. Posturi cheie în stat ocupate prin numiri partinice sau concursuri jalnice, în care cel bun este picat la interviul obligatoriu, la proba fizică sau la semnele de punctuație!

Dezinteresul manifestat față de țară. Colosal! Avalanșă! Totul de fațadă. Lipsa unor programe de guvernare stabile, sigure, cu rezultantă. Legislația schimbată continuu, ca la apelul bocancilor. Deloc în beneficiul românului. Întărirea statului spre absurd, cu tot tacâmul de favoruri, în detrimentul cetățeanului de rând, al mediului privat. Săracul poate să piară înăbușit în taxe, impozite și alte călușuri birocratice.

Statul a devenit ca o cetate de nepătruns, parcă nu mai contează ce se întâmplă dincolo de zidurile sale. Specialii, o clasă hrănită bine, care, în curând, își vor dori case și cartiere securizate deasupra pământului.

Demagogie crasă. Cât carul! Ăla mare, de pe cer! Politicieni orgolioși, ambiție personală. Își ascund slăbiciunea, nepriceperea și neputința în spatele unor discursuri pseudomilitante și patriotarde. Dincolo de cuvintele lor, reci, tip placă zgâriată, multe parcă create de AI, nu este nimic. Inerție!

Nu sunt capabili să facă nici un compromis dacă țara o cere, dacă este nevoie de o asemenea măsură. Nu stăpânesc această artă și nici nu vor. Pentru ei, pare mai important partidul din care fac parte decât țara! Doctrine? Care? Maculatură. Istorie. Totul are gust de ghiveci acru, din care noi suntem siliți să gustăm și să vomăm disperare.

Reclama

Suntem împinși cu bună știință într-un vortex al deznădejdii, din care nu știm dacă mai scăpăm. Noi, cei de acum, și, din păcate, și generațiile viitoare.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Nicușor Dan, la olimpiada nominalizărilor!

Publicat

pe

Așteptăm să iasă fum pe hornul de la Cotroceni. Alb, negru, nedefinit sau degeaba! S-a mai întâmplat! Au început negocierile. Cum a cântat cocoșul, la răscrăcăratul zilei, primii în poarta lui Nicușor Dan au fost social democrații. Eee, acum s-a respectat ordinea, în funcție de ponderea parlamentară! E semn bun? Sorin Grindeanu, când a ieșit de la consultării, așa, din mers, a scăpat o păsărică din gură sau a glumit. Când a fost întrebat cine va fi premier a răspuns, cu zâmbetul acela tipic, pe dreapta: Eu! De aici, s-a pornit o cavalcadă a speculațiilor pe toate gamele de undă.

Gata! O fi hotărât Nicușor Dan să îl nominalizeze pe liderul PSD? Greu de crezut, dar, ținând cont de împrejurările crunte prin care trece România, încovoiată de criză și ultima din coloana Uniunii, nu este imposibil. Ar fi singura șansă să treacă guvernul. Oricum, se tot vorbește că între Nicușor Dan și Sorin Grindeanu ar fi o înțelegere făcută pe sub masă. Va fi propus probabil și Nazare, care abia a ieșit din nuntă. Leonardo Badea este și el acolo, pe listă. Nu ar fi rău. Specialist în finanțe! Dar este greu să repari ce au stricat alții. Și îți mai rupi și imaginea. Nu știu dacă Leonardo Badea, pe care îl știu om precaut, atent la toate, s-ar arunca în așa ceva. Victor Ponta s-ar baga. Este deja obișnuit să ia pumni între corzi. Ar avea ocazia să și dea, dar și să facă treabă. Pentru muncă l-ar lăsa, dar la mulți le este frică de pumnii lui Ponta. Deci, nu.

Oricum, Nicușor Dan ne pregătește o surpriză. Așa este obișnuit, să iasă din norme. George Simion a ieșit de la Palat nemulțumit, supărat. După 30 de minute. Apropo, social democrații au zăbovit la Cotroceni doar 17 minute! E vreun semn? George Simion a stat mai mult de vorbă cu jurnaliștii, flancat de Petrișor Peiu și Dan Dungaciu. Mesaje tipice pentru George Simion. A dat de înțeles că nu va trece guvernul. Majoritatea se realizează greu. Și a precizat clar, nu trece nici un guvern din care AUR nu face parte!

A ieșit și Ilie Bolojan, premierul interimar! Aceeași mimică. Inexpresiv. Rece. Pe lângă el, niște liberali. Un pic răgușit. Parcă a pus condiții. Bolojan a spus că țara are nevoie de un guvern competent, cu program. A spus premierul provizoriu că, indiferent cine vine la putere, ar trebui să continue ce a început el. Reforma! Adică, să dea cu barda! În rest, a narat exact despre ceea ce nu a făcut. La întrebări nu a răspuns. Tipic.

Fritz, de la USR, vrea ca partidul său să facă parte din soluții. Dorește două guverne minoritare. Succesive! Nu agreează PSD. Este singurul lider care a dat numele unui posibil premier: Siegfried Mureșean! Este clar, vrea cu PNL și UDMR! Oare, va trece guvernul cu o asemenea componență? Bravo, lui Fritz! A afirmat că nu scoate din ecuație alegerile anticipate!

Reclama

Kelemen Honor, un pic abătut. Nesigur. Nu cred că știe cum se vor încheia lucrurile. Fără PNL, UDMR, PSD și ceva minorități, nu se va face guvern. Să fie scos USR-ul din ecuație. Honor a mers mai mult pe „nu știu” și cu ceva narative pe teme de economie. Țara este captivă în acest blocaj, a recunoscut liderul UDMR. Cum va ieși? Șifonată rău! Oricum, udemeriștii se pliază pe orice situație, cum au făcut până acum.

Așteptăm să iasă fumul de la Cotroceni!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite