Istoria unei comunități se măsoară și dăinuie prin oameni, prin cei care au fost, sunt și cei care vor veni. Ei sunt truditorii, constructorii cetății, soli fideli în lumea aceasta mare. Este un lucru pe are îl știu demult, dar nu l-am simțiți niciodată așa de pregnant, de intens ca la Pietroșița, în județul Dâmbovița. Se întâmplă de ani buni ca, în această localitate situată la poalele Bucegiului și parcă la o graniță a civilizațiilor, să se consume evenimente în care ziditorii obștei, în plan economic, social, profesional și spiritual, să fie elogiați, readuși în conștiința publică, dați ca exemplu generațiilor viitoare, prezentați ca teren fertil pe care poate încolți și înflori noile valori ale obștei.

Fundațiile „Renașterea Pietroșiței Ruralia” și „Comăniță”, care îl au la cârmă pe Daniel Comăniță, neobosit deschizător de taine și drumuri prin istorie, dar și prin prezent, au reușit să închege o astfel de tradiție, a readucerii în matca comunității pietrele tari, care, cu mulți, mulți ani în urmă, au ținut așezarea trainică și viguroasă.

Aseară, când soarele începuse să se pitească în spatele munților, iar dinspre pădure adia proaspăt răcoarea, la Pietroșița, s-a consumat un astfel de ritual spiritual al retrezirii. Al doilea în decurs de câteva săptămâni. Acest nou episod din redescoperirea rădăcinilor comunei a avut loc în curtea Casei Grigorescu, la umbra trecutului, a unei clădiri somptuoase care poartă între zidurile sale memoria vremurilor bune, când totul palpita de viață și prosperitate, dar și a anilor de după, când, în timpul regimului comunist, întreaga familie Grigorescu a fost evacuată, strămutată, obligată să plece în bejanie, să-și lase întreaga agoniseală pradă sistemului de atunci.

Acum, prin inițiativa lui Daniel Comăniță, sub stindardul celor două fundații, istoria și trecutul pătrund adânc în prezent. Alături de Daniel Comăniță, de ceilalți reprezentanți ai fundațiilor, de primarul Leonard Dicu, de preoții din comună, de bătrâni și tinerele vlăstare ale frumoasei comunități pietroșițene, s-a aflat și Alexandra Grigorescu, descendentă a renumitei familii Grigorescu, unul dintre neamurile mari ale Pietroșiței, care, prin contribuția adusă la dezvoltarea socio-economică a localității, pot fi numiți ctitori ai așezării zidite din piatră, șiță și suflet.

Și nu a fost numai atât! Elementul de rezonanță, cheagul acestei întâlniri emoționante l-a reprezentat o icoană pictată pe pânză de dimensiuni mari adusă la Pietroșița de bătrânii Grigorescu acum vreo 150 de ani, în urma unui pelerinaj pe care l-au făcut călare pe cai în Cetatea Sfântă Ierusalim. Pictura, realizată de un artist anonim, prezintă mai multe scene biblice din Vechiul și Noul Testament.

Reclama

Trebuie musai precizat că evenimentul desfășurat aseară a făcut parte din suita de manifestări organizate sub auspiciile celei de-a doua ediții a Școlii de Vară Pietroșița Renaște „Preot Ioan Oprea” de Fundațiile „Renașterea Pietroșiței Ruralia” și „Comăniță”.

Primarul Leonard Dicu a ținut să sublinieze faptul că familia Grigorescu a influențat enorm istoria comunității. A amintit edilul de tot ceea ce au construit, de sprijinul acordat de neamul Grigoreștilor în dezvoltarea localității. Fosta piață, Biserica Lunca, terenul pe care a fost construit drumul național în 1960 și multe alte obiective de interes local.

Edilul l-a felicitat pe Daniel Comăniță pentru tot ceea ce întreprinde pentru a duce mai departe renumele comunității, pentru readucerea în prim-plan a valorilor Pietroșiței. A mai mărturisit Leonard Dicu că, până la sediul Primăriei, care se află la o aruncătură de băț de Casa Manolescu, inima Școlii de Vară Pietroșița Renaște, se aude zumzetul acela energic, cântul, voia bună, emană bucuria.

„Vin oameni străini la noi cu diferite probleme administrative și văd și aud ce se întâmplă la noi și se miră. Ne întreabă, chiar cer relații despre manifestările culturale aflate în desfășurare, și asta ne bucură enorm. Pentru asta mulțumesc familiei Comăniță, lui Daniel și Anei, colaboratorilor acestora, pentru că au adus Pietroșița la alt nivel cultural, unul de excepție”, a spus Leonard Dicu.

Preotul Eugen Popescu, în cuvântul său, a precizat că acum, la Pietroșița, prin Școala de Vară se vede, se simte cum lucrurile renasc.

Reclama

„Am văzut Casa Manolescu renăscând, am văzut Casa Preot Ioan Oprea, vedem acum Casa Grigorescu. Avem lângă noi această minunată icoană adusă acum 150 de ani de la Ierusalim de bătrânii Grigorești. Cu siguranță, nimeni nu ar fi putut să o vadă dacă nu ar fi existat această întâlnire. Restaurată de o tânără artistă de la noi din comună. Este foarte bine că suntem aici, cei mai tineri o să afle și o să înțeleagă ce a înseamnat pentru comuna noastră familia Manolescu, ce a însemnat familia Enescu, ce a înseamnat familia Grigorescu. Vorbim de familii cu renume, care și-au pus amprenta asupra acestei localități minunate. Au fost oameni cu forță economică, cu multă credință adevărată, care au pus averea lor pentru construirea Bisericii Pietroșița 2 și multe alte lucruri au realizat în această localitate. Nimic nu este întâmplător. Dumnezeu le orânduiește pe toate și iată că, acum, vedem implinindu-se sloganul „Pietroșița Renaște” datorită familiei Comăniță și a celor din jurul lor”, a transmis preotul Eugen Popescu.

Preotul profesor Gheorghe Drăghici a mărturisit celor de față că, deși a slujit la Runcu peste 40 de ani, s-a simțit legat de locurile Pietroșiței. A spus părintele Drăghici că dacă „Pietroșița Renaște” se datorează și preotului Alexandru Popescu din Runcu, care a pus la dispoziție documente în care sunt menționate toate localitățile din jur, de care nu ar fi fost posibil să se știe prea multe dacă dumnealui nu le-ar fi cercetat cu multă dragoste și râvnă. A vorbit preotul Gheorghe Drăghici despre lucrările sale, despre manuscrisele de muzică bisericească ce au aparținut bisericilor de la Pietroșița. I-a adus părintele aminte lui Daniel Comăniță că a promis că se va implica pentru readucerea manuscriselor vechi la bisericile din comună.

A vorbit părintele Drăghici despre Hrisovul lui Leaotă. Toată lumea știe de muntele care poartă acest nume, dar mai puțin știu că Leaotă a fost un om, un slujbaș al domnitorului Mihai Viteazul. Hrisovul este de la 1621. A prezentat părintele celor de față un comentariu și o fotocopie a Hrisovului. În documentul de epocă, se amintește și de Pietroșița. Sunt menținute locurile, hotarele din acele vremuri dintre sate.

Preotul Octavian Bunea a spus celor de față că se bucură că a slujit peste 40 de ani în biserica ctitorită de familia Grigorescu. Părintele Bunea a mulțumit celor care au contribuit la dezvoltarea economică și culturală a comunei și este convins că vor mai răsări oameni care să vrea binele localității, să contribuie din plin la Renașterea Pietroșiței!

A urmat un moment de meditație creștinească, în care Lucas Daniel Comăniță a rostit Rugăciunea scrisă în 1946 de părintele Ioan Oprea și găsită printre manuscrisele sale prăfuite, în urmă cu câteva săptămâni.

Reclama

Daniel Comăniță a amintit celor adunați în curtea Casei Grigorescu despre școala de muzică psaltică a lui Gheorghe Căciulă. A dezvăluit președintele Fundației „Renașterea Pietroșiței Ruralia” că a găsit în biblioteca de la Mănăstirea Dealu cărți de acum 300 de ani. A promis că va face, cu ajutorul unei firme specializate, fotocopii după acele peste 50 de lucrări în care este menționată Pietroșița.

A mai vorbit Alexandru Machedon, președintele Fundației „OrtoFoișor” din Capitală, invitat special al Școlii de Vară Pietroșița Renaște „Preot Ioan Oprea”. A spus acesta că istoria nu se poate face în afara unei comunități unite. Alexandru Machedon, văzând câți copii și tineri sunt de față la ineditul eveniment, a spus că are convingerea că tradițiile și obiceiurile de la Pietroșița vor fi duse mai departe cu cinste și dedicație. A promis Alexandru Machedon că va participa cu plăcere și la activitățile viitoare pe care le va organiza Fundațiile „Renașterea Pietroșiței Ruralia” și „Comăniță”.

Scriitorul dâmbovițean Constantin Voicu, legat sufletește, printr-un cordon nevăzut, de Pietroșița, de cultura și oamenii acestor locuri, a recitat o poezie, creație proprie, având ca temă vibrantă Pietroșița, frumusețea acestor locuri pitorești, în care dospește istoria: „Drag de Pietroșița noastră”. A amintit poetul Constantin Voicu de exponenții culturii pietroșițene care nu mai sunt printre noi, care au avut o contribuție valoroasă la ceea ce reprezintă averea spirituală a localității aflate la confluența dintre munte și deal: scriitorul Mircea Horia Simionescu, dr. ing. Radu Negoescu, preotul Ioan Oprea și mulți alții.

„Sunt complet entuziasmat de ceea ce se întâmplă la Pietroșița în ultimii ani. Nu apucă să se încheie bine un eveniment cultural, că începe altul. Numai astăzi, la Centrul Cultural „Casa Manolescu”, s-au consumat trei activități. Am găsit la Pietroșița cele mai multe și deosebite case de patrimoniu, monumente istorice. Nu există în comună doar un singur muzeu, „Dumitru Ulieru”, sunt mai multe, unele declarate, altele nedeclarate. Există aici obiecte de patrimoniu unice, lucruri care nu se mai întâlnesc în altă parte”, a precizat Constantin Voicu.

A mai luat cuvântul, timid, povestind cu vocea tremurândă de emoție și cu ochii în lacrimi, despre bunica sa și costumele tradiționale pe care le țesea, acum 100 de ani, pentru Regina Maria, nea Fane Brebeanu.

Reclama

„Venea cu trăsura de la Castelul Peleș, de la Sinaia, la poarta bunicii mele, unde locuiesc eu acum, pentru a lua costumele populare. Pietroșița era singura localitate din județ unde se confecționau obiecte de vestimentație tradiționale”, a mărturisit nea Fane.

Alexandra, descendentă a ilustrei familii Grigorescu, a mărturisit că regretă faptul că tatăl său nu mai trăiește pentru a vedea ce evenimente deosebite se petrec la el în casă și în curte.

„Istoria familiei Grigorescu este veche. Ne tragem din Leaotă, căpitanul lui Mihai Viteazul, care a fost împroprietărit pe aceste meleaguri. Inițial, familia s-a numit Popescu, dar pentru că, la un moment dat, erau foarte mulți Popești în Pietroșița, unul dintre ei Grigore Popescu, s-a transformat în Grigorescu. Bunicul meu, când a fost înmormântat la Bellu, purta numele Popescu-Grigorescu. Eu nu am niciun merit, decât că sunt urmașa lor. Eu nu am copilărit aici, pentru că a venit nenorocirea numită comunism, nu am cum să îi zic altfel, și tata a trebuit să plece din casă la 18 ani, în pijama. Toată familia a avut de suferit. Bunicul meu și bunica au plecat cu 5 kilograme de lucruri din casa asta în care noi ne-am întors în 1997. Bunicul a făcut mult bine în comună. Tata nu a mai apucat, pentru că a plecat din sat la 18 ani și s-a întors la 60 când i-au permis vremurile să revină”.

A mai amintit Alexandra Grigorescu și despre icoana veche de peste 150 de ani sub lumina căreia s-au desfășurat emoționantul eveniment. A povestit medicul Alexandra Grigorescu că un străbun al familiei a plecat împreună cu soția la Ierusalim, de unde au adus cinci astfel de icoane care ar fi acum împărțite printre Grigorești. Icoana de față, a dezvăluit Alexandra Grigorescu, a fost găsită prin anii 90, undeva în pivniță, făcută sul. Era mucegăită, distrusă, mâncată de vremuri. Nu au ignorat-o. Au reușit, cu ajutorul unei artistice plastice locale, să o restaureze.

A mai vorbit despre domnitorul Grigore Bibescu, cel care l-a declarat boier de neam pe un Grigorescu. A fost arătat celor de față și un document al vremii care atestă cele afirmate de Alexandra Grigorescu. Actul de danie tradus a fost citit de Daniel Comăniță și merită să-l prezentăm.

Reclama

„Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu, cu mila lui Dumnezeu, domn stăpânitor a toată Țara Românească, Gheorghe Grigore Popescu din satul Pietroșița, județul Dâmbovița, atât din acturile ce a înfățișat la comisia de catagrafie a periodului al treilea și din coudicele visteriei din anul 1828 și 1831 dovedindu-și adevărata însușire de boier de neam s-a trecut numele lui în condica Statului, închipuită după articolul 80 din Regulamentul Organic. Tot într-o vreme i s-a dat la mână și această diplomă încredințată cu pecetea și subscrierea Domniei noastre spre ai sluji drept aceiași dovadă și a se bucura și pe viitor de privilegiul de boier de neam. Io Gheorghe Dimitrie Bibescu, anul 1845, luna 1”.

Evenimentul de la Casa Grigorescu a avut ca final un program artistic susținut de grupul folcloric al Școlii din Pietroșița.

Încă o zi a Școlii de Vară Pietroșița Renaște „Preot Ioan Oprea” s-a încheiat în liniște, cu o cină de post, cu depănări de amintiri și planuri pentru ziua de azi și de mâine, la Casa Manolescu…

A spus primarul Leonard Dicu că la inițiativa sa, astăzi în CLPietrosita s-a consumat un moment istoric. A fost premiată eleva care a obținut primul zece la bacalaureat din istoria de după 1990 a comunei. O fată din Dealu Frumos, Dinu Dina Alexandra , a obținut nota zece. A fost premiată și de primarul municipiului Târgoviște și de Președintele Consiliului Județean, s-a numărat printre cele patru eleve care au obținut nota zece la bacalaureat. Elevă la Colegiul Constantin Cantacuzino din Târgoviște. Sâmbătă eleva în cadrul ultimei zile a Școlii de Vară va fi premiată și de Fundația ” Comăniță”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama

Constantin Stroe, primarul de la Șotânga, s-a hotărât să repună localitatea pe care o păstorește, după o pauză de mulți ani, pe harta fotbalului dâmbovițean. La inițiativa edilului, a fost înființat Clubul Sportiv „Minerva” Șotânga. În cadrul acestei structuri, vor activa echipe de fotbal de copii și juniori.

„Șotânga are o frumoasă tradiție în fotbal, cu echipe valoroase, care au activat atât în competițiile județene, cât și în eșaloanele naționale. La Șotânga se deschide un nou capitol, o investiție în tinerele generații ale localității”, a transmis președintele Asociației Județene de Fotbal Dâmbovița – Ciprian Prisăcaru.

Sportivii de la Clubul „Minerva” Șotânga vor intra pe frontul competițiilor oficiale începând cu sezonul 2026-2027.

Urmărește Incomod Media și pe Google News