Connect with us

OPINII

Gata! „Guvernul meu”, afară!

Publicat

pe

Unde am mai auzit de astfel de tragedii repetative în spațiul european? Parcă pe nicăieri. Suntem noi și atât. O dovadă clară că nu ne-am dezmeticit și că ne ducem viața în același stil dinainte de 89, așa, luați de un val. Constrânși de varii situații.

S-a întâmplat odată la Piatra Neamț, la Matei Balș, acum și la Constanța. Au murit oameni în spitale! Nu de boală. Arși de vii! În pat, la tratament. Sedați, imobilizați, fără nicio posibilitate de a se salva. Au fost doar ei și Dumnezeu. Au fost executați de sistemul oribil în care trăim și care este alimentat și susținut de o clasă politică arogantă, nepregătită, nepăsătoare, interesată doar de propriile combinații.

Că nu spun prostii stă ca mărturie dură ultima tragedie de la Constanța. Șapte oameni, care au venit la spital pentru a se caută de sănătate, pentru a mai cerși un pic de viață, au pierit arși de vii. Așa i-a răsplătit sistemul în care trăim! Ce dovadă mai clară a nepăsării vrem? Culmea, toate aceste drame s-au întâmplat în vremea jalnicei guvernări PNL, USRPLUS și UDMR.

Toată vara, să nu spun chiar din primăvară, liberalii s-au caftit între ei. Au uitat că sunt la putere. Au transformat țara într-un ring al răfuielilor personale alimentate sistematic și de la Cotroceni, unde omul care de șapte ani vrea Guvernul său mai mult a vegetat ca un padișah.

Mai bine de trei luni de zile, pe când întreaga Europă vuia și se pregătea de valul patru al pandemiei care venea vijelios dinspre India, guvernanții noștri stăteau de râci interne, porționau puterea, să ajungă la toți.

Nici vorbă să pregătească spitalele, să vadă ce mai este de făcut din punct de vedere tehnic și medical prin aceste unități. Ba chiar ne-au târât din cauza orgoliului nemăsurat a lui Cîțu și într-o criză politică care nu s-a văzut prea tare, dar am simțit-o.

Culmea, s-au luat la ceartă liberalii cu useriștii, nu pentru faptul că avem nevoie de legi clare pentru sănătate, pentru educație, de măsuri de stopare a exploziei prețurilor la gaze și energie electrică. Nu. Pe ei îi interesa mai mult legile Justiției, cum să desființeze Secția de cercetare a magistraților și alte chestii de astea ce țin de anumite interese de castă.

Și uite unde am ajuns din nou! Nepăsarea față de popor, la care s-a adăugat goana oarbă după funcții și poziții bine plătite, a cerut tribut. Șapte oameni au ars de vii la Constanța!

Președintele Iohannis era plecat bine mersi în Germania când s-a produs nenorocirea. Să primească un premiu care, sincer, pe noi nu ne încălzește cu nimic. Ar fi trebuit să încalece iute pe avion și să aterizeze direct la Constanța. Să vină printre oameni, să ia în nas mirosul de ars. Să fie alături de familiile distruse de durere.

De unde! S-a mulțumit să spună că statul a clacat. Păi, stimabile dom’ Iohannis, pe care te-am ales orbește crezând în tipicăreala și seriozitatea germană, mata nu faci parte din această ecuație? Parcă ți se spune șeful Statului, nu? L-ai vrut pe Cîțu premier, șef la partidul de suflet. Nici măcar nu te interesează ce gloată de miniștri are în preajmă, cât sunt de consecvenți, de bine pregătiți. De fapt, se vede. Țara este vai de ea. Guvernul liberal, sprijinit o țâră și de USRPLUS și UDMR, a luat-o la vale. A luat-o pe copcă!

Dacă nici după nenorocirea de la Constanța nu vă dați toți demisia înseamnă că ați pierdut total controlul, sunteți conduși de alte interese. Nu mai realizați în ce postură ingrată sunteți. Nici nu ar mai trebui să așteptați moțiunea de cenzură. Afară. În frunte cu președintele vostru! E prea mult!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Moartea, ca un fapt divers…

Publicat

pe

Moartea a doi bătrâni, în vârstă de 89 de ani, din Capitală, a fost tratată de toată presa care abundă în virtual, antene și cablu, ca o știre de fapt divers. Cei doi soți hârșiți de viață, pierduți în jungla deznădejdii, au hotărât să-și pună capăt zilelor aruncându-se, amândoi, de la etajul șapte al unui bloc. Pentru noi toți, prinși în amețeala informațională, a fost doar o știre, o informație împinsă rapid din spate de alte calupuri de vești care mai de care mai dătătoare de depresii și incertitudine. Nu a mai interesat pe nimeni de ce au ales să se sinucidă doi oameni aflați la vârsta înțelepciunii supreme, când viața începe să se contopească cu absolutul, când privim mai mult spre cer, căutându-ne parcă un locșor acolo.

Nu se simte nimeni vinovat în treaba asta care sfidează dur acordurile lui Dumnezeu cu viața, cu noi, ca oameni? Ce a făcut societatea, comunitatea? Încotro ne îndreptăm? Când bătrânii noștri hotăresc să își curme viețile, în loc să se pregătească senini, calmi, înconjurați de cei dragi, pentru Marea Trecere, este clar că ceva nu mai merge. Un semnal că existența noastră a devenit indiferentă pentru cei care ar trebui să păstreze echilibrul social, pentru cei aflați la butoanele puterii.

Cei doi bătrâni au ajuns în situația respectivă sugrumați de disperare, de nesiguranța zilei de mâine, de neputință, de boală și de nepăsarea autorităților. Este un semnal grav. Oamenii încep să fie otrăviți de firesc, de normalitate. Ceea ce pentru ei, ieri, reprezenta banalul, elemente ale obișnuitului existențial, astăzi au devenit piese de lux, piese provocatoare de coșmar.

Cum să își mai păstreze echilibrul psihic un bătrân care aude ce valori au facturile la gaze și la curentul electric, primite de unii români? Când intră în magazine și văd că zahărul, de la doi lei, a ajuns șapte lei kilogramul, uleiul bate spre 15 de lei, iar prețul la pâine l-a depășit pe cel al cozonacului de acum un an de zile.

Moartea celor doi bucureșteni este clar un indicator al disperării. Plătește cineva pentru moartea lor? Se simt mai marii acestei țări vinovați? Nu. Fiindcă ei mușcă deocamdată doar din realitatea lor prosperă. Nu cunosc ceea ce se întâmplă mai jos de televizor…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Putin, un prevestitor al răului…

Publicat

pe

Omenirea se află la o periculoasă răscruce a istoriei. Mulți ne gândeam că acum, în secolul XXI, conflictul armat rămâne doar apanajul celor cu mințile sufocate de anumite credințe și doctrine regionale. Ne-am înșelat. Războiul modern ține de orgolii, de sfere de influență și, nu în ultimul rând, de calculele făcute de diriguitorii oculți ai acestei lumi.

Eram ferm convins că mesajul lui Vladimir Putin, președintele Rusiei, pe care toată lumea îl aștepta cu sufletul la gură, va fi unul dur, cu multe accente militărești, chiar despotic, că va flutura sabia răzbunării pe deasupra capului. Sunt convins că cei care credeau că își va cere scuze umanității, că va opri războiul din Ucraina și că va redeschide robinetele de la conductele cu gaze sunt puțini și, eventual, se regăsesc printre naivii de la conducerea Uniunii Europene, care au băgat întregul continent în semibeznă.

Putin a sunat mobilizare parțială! A dat de înțeles că Rusia continuă războiul, ba chiar vrea să îl extindă la nivel planetar. Este primul pas. Este secvența de pregătire a marii mobilizări generale. Când se va auzi în văzduh și această goarnă, va fi clar că viitorul nu mai este sigur…

Pe undeva, ai impresia că ni se face de pe acum încălzirea pentru marele necaz. Criza de energie, de alimente, disoluția politicii generale într-o găleată a unicului ton, verva subiectivă a unor canale media, sunt doar semne. Exerciții. Un soi de vaccinuri ale conștiinței și răbdării. Ne călim la foc domol pentru ceea ce urmează. Diplomația, după cum stau lucrurile acum, nu are decât valoare de literatură. Întâlnirile pe teme ale păcii, ale binelui general, sunt doar de complezență, festivaluri ale elocinței de care Vladimir Putin pare să nu țină seamă. Nu îl interesează.

I-am urmărit expresivitatea în timp ce anunța țara despre semnarea decretului privind mobilizarea parțială. Nici o cută pe fața lui. Nici o indiscreție gestuală care ar putea fi interpretată. Senin. Rece. Ușor aplecat în față. Discurs mașinal. Mitraliat. Doar ușoare ridicări de sprâncene și cutele fruntei trădau seriozitatea masajului transmis. Faptul că poate fi mai rău decât spune.

Evident, primii care s-au speriat sunt rușii sătui de război și care, intuind pericolul, încearcă să plece care încotro. Mobilizarea parțială este un gest de disperare. Putin nu vrea să cedeze. Discursul său seamănă cu o declarație de război la adresa Occidentului. Ziua internațională a păcii transformată fără nicio subtilitate de Putin într-o zi a prevestitirii unei nenorociri globale…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT