Connect with us

OPINII

Viața oamenilor nu se negociază!

Publicat

pe

Am avut, zilele acestea, un exemplu de responsabilitate din partea managerul Spitalului Județean de Urgență din Târgoviște, dr. Claudiu Dumitrescu. Poate, pentru unii, un pic exacerbată. I-a scos din minți. Din șabloane. Le-a stricat cadența.

Pe fondul exploziei de infectări cu coronavirus și a afluxului de pacienți către unitatea medicală, dr. Dumitrescu a vrut să asigure în plus spitalul, pentru a preîntâmpina eventuale incidente. Presiunea este mare pe secțiile unde sunt internați bolnavi grav și rețeaua de oxigen funcționează continuu. Sunt deja cunoscute tragediile petrecute la secțiile COVID de la Piatra Neamț, Constanța și Matei Balș, unde au murit arși de vii oameni care nu au avut decât o singură vină: veniseră la spital pentru a fi salvați din ghearele coronavirusul. Sunt drame care au cutremurat țara întreagă și care au făcut înconjurul lumii. Pentru a se interveni rapid la astfel de accidente care pot fi inerente unei exploatări supradimensionate a instalațiilor electrice și a celor de oxigen, la care se mai pot adăuga neglijențele umane, apărute chiar și pe fondul oboselii, extenuării fizice și psihice, managerul Spitalului din Târgoviște a solicitat Comitetului Județean pentru Situații de Urgență și ISU, să aloce o mașină de intervenție pentru unitatea medicală. Detașarea să fie doar pe perioada situației de criză, de aflux ridicat al pacienților către spital. Intenția este de apreciat în contextul în care știm că au murit zeci de români arși prin secțiile ATI.

Și există și un precedent în acest sens. Cristian Oancea, managerul Spitalului de Boli Infecțioase din Timișoara, un bastion al luptei anticoronavirus, a solicitat ISU Timiș să aloce instituției medicale, în această situație dificilă, o autospecială de pompieri. De ce să nu fim prudenți, să acționăm rapid, să salvăm viețile oamenilor sedați sau în imposibilitate de a se mișca de prin saloanele destinate bolnavilor COVID și nu numai? La Timișoara s-a putut, chiar dacă mai marele peste ISU, SMURD și pandemie, Raed Arafat, s-a opus.

Declarația secretarului de stat, tot mai des criticat pentru ieșirile sale, mi se pare înspăimântătoare, de-a dreptul cinică, raportată la tragediile consumate la Piatra Neamț, Constanța și București. Cum să nu fii de acord cu o astfel de strajă, de siguranță, de mobilizare sporită? Auzi, vorbe de secretar de stat: „Nicăieri în lume nu există să păzești o clădire cu o mașină de pompieri. Dacă este o urgență, să sune la 112, vin pompierii, sunt la doi kilometri de acolo”.

Am rămas stupefiat la asemenea vorbe. Păi, domnule Arafat, lumea nu s-a mai confruntat până acum cu o asemenea calamitate generată de coronavirus. Suntem în război cu COVID-19. Ne aflăm în stare de alertă. Aici nu vorbim de normalitate, ci de situații neprevăzute. Să afirmi că, în două minute, ajunge mașina de la doi kilometri? Asta să i-o spună lui Mutu! Viața oamenilor depinde, uneori, de clipe, de secunde…

Probabil, subalternii domnului Arafat de la Dâmbovița au îmbrățișat această idee, drept pentru care i-au dat managerul Spitalului Județean de Urgență Târgoviște un răspuns cam în același ritm, ton și structură. Că să se ocupe pompierii privați care au fost contractați, că, dacă este nevoie,vin repede. Sunt și ei tot la doi kilometri distanță de obiectiv… Stimați domni de la ISU, din câte știm, sunteți plătiți din ban public, răspundeți la solicitările cetățenilor, sunteți militari, știți mai bine ca oricine ce înseamnă o situație de criză.

Răspunsul dat managerului Spitalului Județean este unul răutăcios, neadecvat, cu bătaie evidentă spre firma privată de pompieri care a fost contractată de unitatea medicală. Ați încurcat rosturilor problemei. Șeful spitalului vrea să protejeze oamenii, pacienții, de eventualele incidente, să știe că sunt forțe pregătite să intervină în caz de nevoie.

Penibil să procedezi la un schimb de replici neadecvat, în loc să cauți soluții, să colaborezi. Au răspuns de parcă le ceruse Claudiu Dumitrescu o autospecială pe vecie în curtea spitalului. Nu, domnilor! Este nevoie acum, în aceste zile când numărul bolnavilor de COVID crește, când vin pacienți și din alte zone ale țării, când instalațiile, fie ele și noi, verificate și paraverificate, sunt exploatate la capacitate maximă.

Să dea Bunul Dumnezeu să nu fie probleme. Că dacă vor fi, indiferența și tratarea cu superficialitate a problemei s-ar putea să vă coste. Știu că, odată, prin anii trecuți, la ISU Dâmbovița exista mai multă deschidere și colaborare. Ce s-a întâmplat de s-au stricat lucrurile? Așa se întâmplă când vin oameni noi?

OPINII

Moartea, ca un fapt divers…

Publicat

pe

Moartea a doi bătrâni, în vârstă de 89 de ani, din Capitală, a fost tratată de toată presa care abundă în virtual, antene și cablu, ca o știre de fapt divers. Cei doi soți hârșiți de viață, pierduți în jungla deznădejdii, au hotărât să-și pună capăt zilelor aruncându-se, amândoi, de la etajul șapte al unui bloc. Pentru noi toți, prinși în amețeala informațională, a fost doar o știre, o informație împinsă rapid din spate de alte calupuri de vești care mai de care mai dătătoare de depresii și incertitudine. Nu a mai interesat pe nimeni de ce au ales să se sinucidă doi oameni aflați la vârsta înțelepciunii supreme, când viața începe să se contopească cu absolutul, când privim mai mult spre cer, căutându-ne parcă un locșor acolo.

Nu se simte nimeni vinovat în treaba asta care sfidează dur acordurile lui Dumnezeu cu viața, cu noi, ca oameni? Ce a făcut societatea, comunitatea? Încotro ne îndreptăm? Când bătrânii noștri hotăresc să își curme viețile, în loc să se pregătească senini, calmi, înconjurați de cei dragi, pentru Marea Trecere, este clar că ceva nu mai merge. Un semnal că existența noastră a devenit indiferentă pentru cei care ar trebui să păstreze echilibrul social, pentru cei aflați la butoanele puterii.

Cei doi bătrâni au ajuns în situația respectivă sugrumați de disperare, de nesiguranța zilei de mâine, de neputință, de boală și de nepăsarea autorităților. Este un semnal grav. Oamenii încep să fie otrăviți de firesc, de normalitate. Ceea ce pentru ei, ieri, reprezenta banalul, elemente ale obișnuitului existențial, astăzi au devenit piese de lux, piese provocatoare de coșmar.

Cum să își mai păstreze echilibrul psihic un bătrân care aude ce valori au facturile la gaze și la curentul electric, primite de unii români? Când intră în magazine și văd că zahărul, de la doi lei, a ajuns șapte lei kilogramul, uleiul bate spre 15 de lei, iar prețul la pâine l-a depășit pe cel al cozonacului de acum un an de zile.

Moartea celor doi bucureșteni este clar un indicator al disperării. Plătește cineva pentru moartea lor? Se simt mai marii acestei țări vinovați? Nu. Fiindcă ei mușcă deocamdată doar din realitatea lor prosperă. Nu cunosc ceea ce se întâmplă mai jos de televizor…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Putin, un prevestitor al răului…

Publicat

pe

Omenirea se află la o periculoasă răscruce a istoriei. Mulți ne gândeam că acum, în secolul XXI, conflictul armat rămâne doar apanajul celor cu mințile sufocate de anumite credințe și doctrine regionale. Ne-am înșelat. Războiul modern ține de orgolii, de sfere de influență și, nu în ultimul rând, de calculele făcute de diriguitorii oculți ai acestei lumi.

Eram ferm convins că mesajul lui Vladimir Putin, președintele Rusiei, pe care toată lumea îl aștepta cu sufletul la gură, va fi unul dur, cu multe accente militărești, chiar despotic, că va flutura sabia răzbunării pe deasupra capului. Sunt convins că cei care credeau că își va cere scuze umanității, că va opri războiul din Ucraina și că va redeschide robinetele de la conductele cu gaze sunt puțini și, eventual, se regăsesc printre naivii de la conducerea Uniunii Europene, care au băgat întregul continent în semibeznă.

Putin a sunat mobilizare parțială! A dat de înțeles că Rusia continuă războiul, ba chiar vrea să îl extindă la nivel planetar. Este primul pas. Este secvența de pregătire a marii mobilizări generale. Când se va auzi în văzduh și această goarnă, va fi clar că viitorul nu mai este sigur…

Pe undeva, ai impresia că ni se face de pe acum încălzirea pentru marele necaz. Criza de energie, de alimente, disoluția politicii generale într-o găleată a unicului ton, verva subiectivă a unor canale media, sunt doar semne. Exerciții. Un soi de vaccinuri ale conștiinței și răbdării. Ne călim la foc domol pentru ceea ce urmează. Diplomația, după cum stau lucrurile acum, nu are decât valoare de literatură. Întâlnirile pe teme ale păcii, ale binelui general, sunt doar de complezență, festivaluri ale elocinței de care Vladimir Putin pare să nu țină seamă. Nu îl interesează.

I-am urmărit expresivitatea în timp ce anunța țara despre semnarea decretului privind mobilizarea parțială. Nici o cută pe fața lui. Nici o indiscreție gestuală care ar putea fi interpretată. Senin. Rece. Ușor aplecat în față. Discurs mașinal. Mitraliat. Doar ușoare ridicări de sprâncene și cutele fruntei trădau seriozitatea masajului transmis. Faptul că poate fi mai rău decât spune.

Evident, primii care s-au speriat sunt rușii sătui de război și care, intuind pericolul, încearcă să plece care încotro. Mobilizarea parțială este un gest de disperare. Putin nu vrea să cedeze. Discursul său seamănă cu o declarație de război la adresa Occidentului. Ziua internațională a păcii transformată fără nicio subtilitate de Putin într-o zi a prevestitirii unei nenorociri globale…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT