Ce era previzibil încă de săptămâna trecută, când a făcut anunțul, s-a întâmplat. Ludovic Orban și-a dat demisia din Grupul Parlamentar PNL. Ținând cont de împrejurări, de antecedente, vestea aproape că nu mai are valoare de știre. Orban nu a suportat înfrângerea, a acceptat cu greu faptul că a fost abandonat, ca un pirat mișel, pe o insulă pustie de președintele Klaus Iohannis, pe care l-a sprijinit până în pânzele albe. I-au întors spatele până și cei mai apropiați tovarăși. Virgil Guran, care în urmă cu câteva luni s-ar fi luat de gât cu oricine pentru Ludovic, a băgat acum capul la cutie.

A rămas Orban cu celebrele replici electorale, care îl proslăveau pe Iohannis: „cineee este generalu…” Acum, vrea un nou partid, care să continue doctrinar moștenirea lăsată de Brătieni. A spus Ludovic Orban că actuala conducere a PNL, la ordinul lui Iohannis, a luat decizii iraționale, care au dus la căderea Guvernului și la ruperea coaliției cu USRPLUS. Dacă mai este pusă la socoteală și căderea în sondaje, este jale!

„Obligația morală pe care o am față de cetățenii români care au avut încredere în mine și PNL este de a-mi respecta angajamentele luate în campania electorală. Mă despart, sper eu temporar, de colegii mei din PNL. Ce s-a întâmplat în 4 luni depăsește orice imaginație. Atâtea decizii inepte nu mi-a fost dat să văd într-o perioada atât de scurtă de timp. S-a creat o criză politică artificială din motive neînțelese de cetățeni, a fost făcut praf PNL, a fost făcută praf coaliția și în plină criză pandemică și economică practic cetățeanul român a fost lăsat fără Guvern în capacitate deplină de exercițiu. Nu accept să sufăr o operație de lobotomie. Doar lobotomizat aș putea sta părtaș, complice, la acest atentat asupra interesului național”, a declarat Ludovic Orban.

Dacă va duce la capăt proiectul pe care îl clocește este greu de crezut. Au mai încercat și alții să sădească în pământul politicii românești câte o crenguță ruptă din bătrânul copac liberal, dar nu s-a prins. Vezi cazurile Viorel Cataramă, Călin Popescu Tăriceanu. Câteva frunzulițe care, după unul, două, trei tururi electorale, s-au uscat. Acum știu ei prietenii lui Orban de ce nu fug din PNL. Preferă să rămână în acest partid aflat într-o degringoladă totală dar care, de bine de rău, mai plutește, decât să se urce pe o barcă nesigură, care poate fi dată peste cap de primul val.

Virgil Guran, unul dintre cei mai vocali susținători ai lui Orban, că practic nu s-a văzut nimic, doar un fâs mic, a dat înapoi. După victoria lui Cîțu, a ieșit rapid cu un comunicat în organizația pe care o dregătorește, PNL Dâmbovița, că sprijină Guvernul Cîțu și alte chestii d’astea din borcanul cu miere pentru lingușeli.

Declarația dată de Guran după decizia lui Orban de a părăsi Grupul Parlamentar PNL este o mostră clară de detașare politicoasă. Ceva de genul îl conduc la eșafod într-o mare de flori. Atât pot să fac și eu. Chiar așa este. Guran fără PNL nu mai înseamnă mare lucru. Intră în anonimat. Aici poate mai are o șansă să scape nevânat, dar este greu. Prin Dâmbovița oricum nu îl mai vede lumea. De ceilalți parlamentari, ce să mai vorbim! Plante.

„Este dreptul lui să facă ceea ce crede. Din punctul meu de vedere, îmi pare foarte rău, eu țin la Ludovic Orban și l-am sprijinit întotdeauna. Consider că este un politician bun și necesar Partidului Național Liberal. Eu am încercat să discut cu el acum câteva zile să renunțe și să rămână în partid pentru că eu cred că mai are multe de spus în PNL și împreună cu cei care l-am sprijinit cred eu că puteam să aducem un plus în viitor. Nu se știe ce se întâmplă mai departe în PNL și sunt convins că era nevoie de el la un moment dat, dar îi respect opțiunea, îi respect hotărârea”, a spus Virgil Guran în loc de adio.

Ludovic Orban cu cât încearcă să pozeze mai în față cu atât se va stinge mai repede. Nu are de partea lui nici un atu care să îl facă remarcat. Este acum un autoexilat. El nu are ce resuscita politic. Vrea să construiască ceva din nimic. Asta în condițiile în care liberalismul se află în cădere, împins în acestă prăpastie și de el și de cei care s-au arătat preocupați mai mult de interesul personal decât de țară.