Connect with us

OPINII

Amorțire

Publicat

pe

Suntem în război, chiar dacă stăm acasă, în fața televizorului, și încercăm să punem cap la cap, să potrivim bucățile de puzzle informațional.

Luptăm și noi. Cu indiferența și neștiința politicienilor, cu birocrația, cu plictisiții de prin birouri, care se fac că muncesc.

Luptăm cu polițiștii care au ieșit la grevă, fiindcă au 5-6-7 mii de lei pe lună și nu știu și nici nu vor să știe cum este să trăiești cu 1.300 de lei, în condițiile în care factura la gaze și la curentul electric depășește, cu tot cu jenanta compensare, jumătate de salariu minim.

Luptăm cu doctorii care, deși umflă lunar 5.000 de euro, tot nu și-au cusut buzunarul halatului. Ne luptăm cu un sistem local, național, european, mondial, care se resetează continuu, ca un computer stricat, virusat.

Privim spre Ucraina și plângem. Privim cu ură spre Rusia, cu silă spre Europa, cu scepticism spre America și cu mult neînțeles spre Dumnezeu.

Căutăm să aflăm răspunsuri într-o lume care nu vrea să se mai lase înțeleasă. Constatăm că sistemele politice, diplomația se apropie de faliment. Restul este doar vorbărie sterilă.

Omul simplu nu este nici măcar un pion. Este așa, masa amorfă peste care orice dictator nenorocit, în momentele sale de delir, poate arunca bombe. Ne uităm nătângi la televizor. Ascultăm știri despre coloana de blindate, ba de 27 de kilometri, ba de 50, ba de 70. Când apare, când dispare…

Lăcrimăm triști când vedem că avioanele și elicopterele noastre se prăbușesc, cu tot cu oameni, înainte de a intra într-un război, de parcă plătim un tribut al nesiguranței și al bâjbâielii…

Rămânem cu gura căscată la așa-zișii analiști militari, care nu au tras în viața lor cu o praștie, și la generalii NATO, care își dau cu părerea, din postura de pensionari prosperi, despre haosul care se cheamă război. Și, culmea, nici măcar nu se potrivesc în ideile militare!

Civilizația a sucombat. Nu ne vine să credem, dar așa este. Filosofia a devenit o maculatură existențială de care nimeni nu mai ține cont în aceste vremuri în care frământata materie ne-a anihilat spiritul.

Tot ceea vedem la televizor, tot ceea ce ni se descarcă în minte în calupuri de informație, în doze de concretețe montată, ne blegește conștiința. Ajungem să luăm totul ca atare, să ne supunem umili, fără nicio reacție, în fața întunericului iscat de prea multă lumină. Fie că vine de la Răsărit sau de la Apus…

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Frate, ăștia vor să se salveze doar pe ei!

Publicat

pe

Politicienii sunt de mucava? Nu toți, dar destui. Sunt prea mulți cei care aleg acest domeniu de activitate pentru a-și satisface orgoliile, ambițiile, pentru a dovedi că sunt tari. Vor totul. Sunt măcinați de putere. Suferă dacă nu sunt în prima linie. Dacă nu gustă primii pâinea, sarea și cârnații. Și, pe lângă toate aceste tare, se mai alătură una care, de fapt, le îmbrățișează pe toate. Interesul material și financiar, dorința de a se îmbogăți rapid, folosindu-se de influență și posesia la primă mână a informației. În rest, nimic. Pârjol!

Chiar credeți că sunt mulți aceia pe care îi mistuie, îi consumă focul de a face bine țării, poporului, comunităților? Nu. Sunt povești. Basme. Narațiuni.Texte de manuale, eseuri politice, definiții doctrinare pe care nu se mai uită nimeni de foarte mult timp. Teoria politică nu mai are nicio conexiune cu realitatea. Indiferent de culoarea partidului. De substanța lui, rămasă, din păcate în colecții, în istorie, în tomuri aforistice. Vezi unde trăiesc politicienii! Ce acoperișuri au deasupra capetelor lor luminate. Cu ce limuzine se plimbă, ce ceasuri au la mână, în ce cercuri gravitează.

Priviți doar ce se întâmplă de câțiva ani în România. Se conduce în coaliții. Stânga împreună cu dreapta, altoiți și cu niscaiva revizioniști, duplicitari, ventuze prinse mereu de nădragii guvernării. Ghiveci cu care nu te îngrași, doar supraviețuiești. O duci de pe o zi pe alta. Și când s-a terminat, se vede. Devălmășie. Nici un partid nu își mai găsește azimutul.

Vi s-a părut că în existența de zi cu zi se mai aplică legi, politici care se scurg din platformele și programele politice? Nu. Dictează doar interesul. Se acoperă, la nevoie, și de nevoie, spărturile din carena corabiei. Cu ce se poate! Cu multă cheltuială! Calculele sunt făcute la rece, european, fără să se țină cont de prejudiciile aduse românului de rând. În toată această ecuație, s-a văzut, omul de jos contează mai puțin. Cetățeanul punctează liber, se manifestă democratic, țintuit în cușca online. Refulează acolo. În rest, mielușel.

Important este să nu fie deranjate prea mult structurile organizate, puternice, cu reprezentativitate. Cei care ar putea să pună în pericol mecanismul politic, să gripeze interesele dacă ei blochează un segment al sistemului. Cine mai iese la greve și proteste în România? Răspunsul e foarte ușor. Polițiștii, gardienii, cadrele didactice și cele medicale, funcționarii din administrație și finanțe și cam atât. Restul. Suportă. La minim pe economie!

Au fost două încercări ale președintelui Nicușor Dan de a numi premier. Nu am aflat până acum pe ce considerente. Ce caută Eugen Tomac în acest film. De unde a fost adus Adrian Veștea? Cine dorește ruperea în două, trei, sau chiar patru a PNL? De ce adoptă PSD-ul, ditamai partidul, politica melcului și a țestoasei, cu capul sub carapace? De cine îi este frică? Ce jocuri face până la urmă AUR și pentru cine ? Poziția oscilantă a liderilor acestui partid în aceste zile de criză te face să crezi că în spate este un păpușar. Nu vreau să cred că au transformat demagogia în artă. Nu văd că există coeziune, dorința clasei politice de a scoate țara din criză. Frate, ăștia vor să se salveze doar pe ei! Nu vi se pare?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

De la Tomac la Veștea sau cronica unor eșecuri anunțate

Publicat

pe

Guvernul Veștea a căzut. Era previzibil. La un simplu calcul matematic, nu avea cum să fie validat. Nimic nu bătea bine. Ca să iasă, ar fi fost nevoie de trădare în ecuație. Nu că nu ar exista, dar acum ar fi fost nevoie de prea multă. Interesul național contează mai puțin.

Am discutat în aceste zile cu mulți politicieni locali. Am observat că nu mai trăiesc în realitate, sunt într-o bulă a lor, tihnită, și ceea ce se întâmplă dincolo nu îi interesează sau nu mai înțeleg cum stau lucrurile. Erau siguri că, gata, vom avea guvern, și unul bun. Șnur l. Fără USR, fără minorități și, mai ales, fără Bolojan. AUR ignorat în totalitate! Păi, cu cine să treacă? Doar cu PSD, niscaiva minorități și câțiva din gașca celor declarați trădători de Bolojan?

Și, uite așa, se pavează drumul către anticipate. Ar mai fi o șansă, două. Guvern AUR-PSD sau unul minoritar, PNL- USR. Se pare că se înțeleg cel mai bine. Frământă acum același aluat. Rămâne de văzut ce mișcare va face președintele Nicușor Dan, oricum depășit de situație. Obosit. Inert politic. Poate se enervează și dizolvă Parlamentul. Am zis și eu. Nu o va face. Știe că unele partide s-ar duce în cap.

Cum va juca în continuare PSD? Până acum, Sorin Grindeanu a fost perdant. Nu i-a ieșit nimic. Din aproape în aproape, au ajuns tot la mâna AUR! Veștea a mers cu solie de pace la ușă lui George Simion. Cam târziu. Determinat de conjunctură. I-ați văzut fața lui Adrian Veștea când a ieșit din sediul AUR? Părea umilit. Abătut. Îngândurat. Înecat. Nu își găsea cuvintele. Nu îi convenea situația. Nici cei din preajmă nu arătau mai bine. Puternic răniți în orgoliu. Obligați să facă o altfel de politică față de cochetareala și jocurile de culise pe care le știau. Parcă trecuseră de la costum la salopetă! S-a văzut că nu l-au convins pe liderul AUR. Și așa a fost. Guvernul Veștea a picat. Din patriotism, orgoliu, din dorința de a arăta că sunt tari, indispensabili, parlamentarii AUR îl mai țin la putere pe Ilie Bolojan, dar și compania USR. Poate până la toamnă. O fi ceva bine calculat și nu știm noi? Acum politica se face mai abitir ca pe tabla de șah. Sunt mutări de care nu avem habar.

Ce va face PSD în acest răstimp? Probabil nimic. Taurul, pe care ar fi trebuit să îl ia de coarne încă de la început, a mai crescut, este mai vânjos, greu de îngenuncheat. Împreună cu AUR, ar reuși. Până acum,0c au evitat. Să nu se supere Europa. Poate își asumă guvernarea până la urmă. Ar ieși onorabil din tot acest circ. Posibil un pic șifonați.

Discursuri de pus în ramă. Kelemen Hunor, argumentat, la obiect, sincer. George Simion, tăios, militant, patriotard, dătător de emoții și speranțe, dar, cred eu, încă deșarte. În rest, nimic. Vezi fața lui Sorin Grindeanu când și-a terminat Simion alocuțiunea. Întreg cerul era căzut peste el.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite