Am ajuns la apogeul civilizației umane? Oare de aici în colo nu mai urmează nimic? Trebuie să așteptăm doar intervenția lui Dumnezeu? Așa după cum a spus un mare gânditor cu zeci de ani înainte de producerea acestei explozii a răului general, „viitorul va aparține mai curând subomului decât supraomului. E ridicol să vorbim despre supraom, câtă vreme omul, de când există, nu face decât să se depășească, să fugă de originile sale, dar nu fuge decât ca să cadă în ele mai rău, iar când va fi cel mai departe de începuturile sale, atunci va cădea mai jos ca oricând. Va plăti scump voința de înălțare și de depășire. Văd omul micșorându-se din ce în ce mai mult, până ce nu va mai rămâne nimic din el”.

Asemănările cu ceea ce se întâmplă astăzi sunt pur întâmplătoare. Războiul din Ucraina a pus peste cenușa izolării și convertirii la alte reguli impuse de doi ani de pandemie parcă liantul negru de care era nevoie pentru a ne anihila total speranța, pentru a înăbuși binele. Toate rosturile lumii au luat-o spre aiurea. Ce să mai spună diplomații și politicienii la cravată și costum impecabil? Nimic. Văd și ei, ca și noi, că am fost luați pe nepregătite pentru astfel de vremuri. Încercăm să ne ducem existența în normalitate, dar nu mai știm cum să o definim. Ce mai înseamnă, de fapt, a trăi normal?

O țară este devastată de un război nimicitor pornit dintr-un orgoliu sau un calcul precis? Restul lumii nu știe clar cum să răspundă. Pașii făcuți în această direcție sunt mici și nesiguri. Nu trebuie deranjat prea mult ursul de la Răsărit. Deocamdată, sunt lansate doar sancțiuni pe plan economic și nici acelea total.

Am văzut că o bună parte a Occidentului, interesat de bunul mers al vieții concetățenilor săi, insistă pentru a nu rupe total legatura economică cu Rusia. Pare un nonsens, ceva de neimaginat, dar se întâmplă. Miniștrii germani de la Finanțe și Externe s-au pronunțat împotriva interzicerii importurilor de gaze, petrol și cărbune din Rusia. Această blocadă, spun liderii politici, va lăsa Vestul în întuneric. Cred ei că sancțiunile nu vor opri tancurile rusești. Știu ei ce știu! Vorbim de o reacție care, odată pornită, este greu de stopat, va fi lăsată să producă rezultatele dorite, cu orice consecințe.

Lucrurile se complică în regiune. Reprezentanții Ucrainei spun că mai multe rachete au pornit spre țara lor din Transnistria, un teritoriu al căror lideri, cu câteva zile în urmă, au cerut recunoașterea independenței. Zonă unde este înfiptă Armata a XIV-a. Vizita la Chișinău a secretarului american Anthony Blinken poate fi luată ca o dovadă clară de susținere pentru Moldova, dar și un avertisment pentru Rusia, în contextul în care toată lumea vorbește că micul stat este următoarea țară luată în vizor de tancul rusesc.

Rușii au transmis amenințări către statele vecine Ucrainei, cu batere spre România. Avertizează că acceptarea avioanelor ucrainene pe aeroporturile noastre poate fi considerată ca declarație de război. Asta spune multe. E clar. Ne au luat și pe noi în vizor.

Ucraina, măcinată de bombardamente. Orașe, rase de pe suprafața pământului. Milioane de oameni au pornit în cea mai mare pribegie a acestui secol. Se resimte la nivel european o reașezare a factorului uman indusă de război. Nici nu știi ce să mai crezi, nici despre unii responsabili ucraineni. Am văzut imagini care m-au oripilat. O demonstrație a indiferenței manifestată față de cei mulți. O coloană a refugiaților simpli, depășită pe contrasens de un șir de autoturisme de lux ale privigeliaților din Ucraina având antemergător o mașină a poliției. Oamenii protestau vizibil. La un moment dat, din autoturismul cu însemnele poliției coboară un individ înarmat care adresează amenințări verbal și gestual celor din coloana năpăstuiților. O dovadă că războiul nu uniformizează în sens pozitiv spiritele, conștiințele, nu creează neapărat solidaritate. Tagmele, în orice împrejurare, știu să își apere interesele, știu să se conserve, iar aparatul de stat, culmea, le ajută.

Mâine, ieșim din starea de alertă creată de pandemie și intrăm în starea de criză generată de război. De aici, începe neprevăzutul din care, rareori, se naște ceva bun…

Urmărește Incomod Media și pe Google News