Cultura a avut întotdeauna de suferit în perioadele de criză economică și politică, declanșate în principal de decidenți iresponsabili, nepregătiți, dezinteresați, sau de tăvăluguri care pornesc într-un context nefavorabil european sau global.

Deputatul PSD Ionuț Vulpescu atrage atenția asupra faptului că acest domeniu, care ține de tradiții, de frumos, de spiritualitate și de sufletul acestui neam, intră din nou în suferință.

Fostul ministru al Culturii vine cu un exemplu de la Cluj. O organizație neguvernamentală și non-profit – „Fabrica de Pensule”, care activa în zona artei contemporane, și-a închis porțile după 13 ani de activitate. S-a pus astfel capăt unor proiecte cultural-artistice care reușeau să păstreze încă viu pulsul sectorului cultural independent din România.

Deputatul Ionuț Vulpescu și-a pus întreaga mâhnire generată de această situație critică în care se află sectorul cultural independent, întreaga cultura românească, într-o declarație politică prezentată în cadrul Parlamentului României. Spune social-democratul că s-a ajuns aici din cauza lipsei unei infrastructuri legislative care să protejeze instituțiile de cultură, fie de stat, fie independente, pe cei care trudesc pe acest tărâm al frumosului.

„Într-un context în care cuvântul de ordine pare a fi „distrugerea”, atât pe plan intern, cât și extern, veștile rele nu încetează să apară. Încă o dată, pentru a nu știu câta oară în ultimii doi ani, sectorul cultural independent trage un semnal de alarmă, care anunță tot mai răspicat iminența unui colaps generalizat. Încă o instituție culturală din sectorul independent își închide definitiv porțile, după o luptă îndelungată pentru subzistență. Recent, Fabrica de Pensule – o organizație neguvernamentală și non-profit din Cluj-Napoca, activă în zona artei contemporane – și-a anunțat decizia de închidere definitivă a proiectului, după 13 ani de activitate, după 13 ani de expoziții, reprezentații ale spectacolelor de teatru și dans contemporan, dezbateri, ateliere, proiecții de film, concerte și alte evenimente culturale.

O astfel de veste ar putea trece cu ușurință neobservată în contextul actual de criză, însă închiderea Fabricii de Pensule este ea însăși simptomul unei crize care s-a acutizat în ultimii doi ani de pandemie. În ciuda faptului că sectorul cultural independent nu se afla într-o situație înfloritoare nici înaintea declanșării crizei sanitare, se bucura totuși de „șansa” de a-și câștiga existența. Însă, instituțiile culturale au fost primele care s-au închis odată cu venirea pandemiei și ultimele care s-au deschis odată cu ameliorarea situației epidemiologice. Artiștii independenți au fost, paradoxal, ultimii la care guvernarea liberală s-a gândit în vremuri de răstriște, dar primii care au avut de suferit de pe urma măsurilor hazardate ale unei guvernări aculturale.

Ultima măsură concretă pentru sprijinirea acestui sector a fost luată în 2015, în timpul mandatului meu de ministru al Culturii, conform căreia 2% din câștigurile Loteriei Române merg către Administrația Fondului Cultural Național. De atunci însă, pare că măsurile fie au fost luate în detrimentul sectorului cultural, fie au lipsit cu desăvârșire în momente cheie ale existenței acestui sector. Doar anul trecut am asistat la un festival al subfinanțărilor, în care bugetele festivalurilor de film TIFF și Astra de la Sibiu au fost tăiate cu până la 65%, bugetul de proiecte al Muzeului Național al Literaturii Române a fost și el diminuat cu 74%, iar pentru a încheia simetric festivalul măsurilor cinice, să nu uităm că, începând cu anul acesta, Festivalul Internațional „George Enescu” a rămas fără director executiv și, implicit, fără garanția unei ediții viitoare și a unui destin. Astăzi, sectorul cultural face încă un pas spre colaps. Fabrica de Pensule își încheie activitatea și, odată cu ea, zeci de artiști și de agenți culturali sunt scoși în afara sferei de activitate și lăsați să se descurce într-o infrastructură legislativă care nici măcar nu i-a luat în calcul.

De Fabrica de Pensule se leagă numele unor artiști mari, semnificativi pentru cultura și arta contemporană românească. Pictorul Adrian Ghenie, de pildă, este unul dintre fondatorii Fabricii de Pensule. Lucrările sale sunt prezente în unele dintre cele mai importante muzee, galerii şi colecţii private din lume: Centrul Pompidou (Paris), SFMOMA (San Francisco), Muzeul Hammer şi Muzeul de Artă Contemporană din Los Angeles. De asemenea, Adrian Ghenie a reprezentat România la Bienala de la Veneția, din 2015, când expoziția sa a fost considerată una dintre cele mai bune din cadrul Bienalei, de către presa internațională. Însă acesta este doar un exemplu care înnobilează existența și activitatea Fabricii de Pensule, care a oferit ocazia, de-a lungul timpului, mai multor artiști de a-și defășura activitatea și de a-și promova munca într-un cadru tot mai rar întâlnit astăzi în lumea culturală a artei independente.

Sper că nu ni se va spune iarăși platitudinea „Când armele vorbesc, muzele tac!” La noi muzele tac tot timpul, fie că este pace, fie că este război. Nu este vorba doar despre finanțare, care e importantă, desigur, ci și de sau mai ales de statutul culturii în societatea noastră. Despre asta trebuie să discutăm serios. Dar se pare că la noi niciodată nu este momentul potrivit pentru asta. Și vom deconta acestă lipsă de interes. Trebuie să ieșim din această criză a gândirii și să decidem ce este important pentru viitorul nostru, ca națiune”, se precizează în declarația politică a deputatului Ionuț Vulpescu.

Urmărește Incomod Media și pe Google News