Connect with us

OPINII

A venit Sfântul Paște!

Publicat

pe

Timpul își păstrează cadența, chiar dacă noi credem, cocoșați de mulțimea de probleme și vârâți cu totul în lumea virtuală, că parcă ar curge mai iute.

A venit din nou Paștele! Odată, demult, de abia așteptam să îmi pun hăinuțele pe care mi le cumpărase mama și să merg la denii. Să stau smerit într-un colț al bisericii și să ascult cum se deschide ușa cerurilor.

Acum, copiii așteaptă un smartphone nou sau o tabletă de fițe, care să ducă jocuri tari. La biserică, se plictisesc. Sunt cu gândul dus la vreo pagină de TikTok.

A venit Paștele! Parcă este mai frig ca niciodată. Și afară și în sufletele oamenilor! Am devenit niște roboței care tragem de căruțuri prin supermarket-uri. Ne amăgim cu faptul că, dacă în cea mai sfântă zi a creștinătății ai masa bogată, o să îți meargă bine. Un drog al minții creat din disperare. Medicament vremelnic împotriva deznădejdii.

A venit din nou Paștele, oameni buni! Politicienii ne pregătesc iarăși ajutoare. Tichete, bonuri, simboluri cu care să ne decorăm nevoile. Ni se dă cu o mână și ni se ia cu brațul!

Reclama

La câteva sute de kilometri de îndestularea și falsa noastră prosperitate, mor oameni. Sângerează destine. Este război. Învierea Domnului, acolo, în Ucraina, înseamnă moarte. Nesiguranță, lacrimi, neîncredere în judecata Universului. Întrebarea „de ce” nu își va găsi răspuns niciodată, înghițită fiind de calculele oculte.

A venit Paștele! Încercăm să ne vedem de ale noastre, să ne rupem de întregul care fumegă. Ne-am creat un vis, o speranță și stăm acolo chirciți de teamă. Mai scoatem capul să vedem ce se întâmplă pe afară, în concretul mizer și iar înapoi. Parcă am devenit viețuitoare de vizuină. Din ce în ce mai izolați.

A venit Paștele îmbrăcat în lumină, dar suntem prea ocupați cu nimicurile vieții să o mai vedem. Ne prefacem că suntem altfel, dar ne dăm repede în petec. Înjurăm la prima brumă întinsă pe iarbă…

A venit Paștele! Nimeni nu mai vorbește de coronavirus. Măștile au intrat în stand-by. Comunicatele de la Guvern sunt lâncede, anoste. S-a dus prea brusc pandemia. După primul obuz tras de ruși în Ucraina. Dar nu s-a sfârșit. Comandamentele lumii ne pregătesc pentru altceva. Între timp, virusul s-a învățat și cu războiul. Totul devine rutină. Chiar și viața. Și nu este bine deloc. Așa se naște haosul. Necredința.

A venit din nou Paștele, oameni buni! Ne-a prins tot mai goi pe dinafară, lăsați de conducători în voia sorții globale, dar am avea ocazia să ne încărcăm sufletele cu credință și blândețe. Curaj avem. De două mii de ani. Dar nu prea ne-a folosit. Mereu am fost doborâți de vânturile istoriei. Noroc că am avut rădăcina vie. Au ieșit mereu lăstare. Și vor mai ieși cât va ține lumea!

Reclama

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Publicat

pe

România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!

Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.

Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.

Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.

Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.

Reclama

Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Încă un fâs de negociere la Cotroceni!

Publicat

pe

Ne îndreptăm din ce în ce mai sigur spre alegerile anticipate. Nici astăzi, la întâlnirea de la Cotroceni, nu s-a întâmplat mare brânză. Discuții. Posibile negocieri. Strângeri de mână pe fondul complezenței. Orgolii de politicieni și atât.

Criza merge mai departe, iar Bolojan și USR-iștii rămân în continuare la butoane, în ciuda câștigătorilor alegerilor parlamentare, perdanți de conjunctură, PSD și AUR. Este de noaptea minții! Numai în democrația noastră originară se poate întâmpla ca țara să fie condusă de ultimii clasați: PNL, USR și conservantul politic UDMR, aflat mereu lângă stupul cu miere.

Întâlnirea de la Cotroceni a avut, după umila mea părere, miros de aranjament meschin. Încă un fâs! Nicușor Dan, cu bagajul pregătit să plece la Paris, să sărbătorească Ziua Franței și iar cu o semipropunere de conjunctură, Alexandru Nazare, și cu încăpățânatele și de amețit poporul dorințe, PSD nu vrea să guverneze cu USR și PNL, USR și PNL nu vrea să împartă puterea cu PSD. Cu AUR nu vrea să se asocieze nimeni. UDMR prezent în tot și în toate. Minoritățile sunt în poza de grup. Ceva de vis!

Dragi politicieni, ăștia cu care, din păcate, ne-am pricopsit! Dacă aveți sânge în instalație, haideți, la anticipate! Este cel mai bun indicator al funcționării democrației în România! Simulacrele de negocieri și aranjamente de culise vă duc și mai mult în derizoriu, iar noi, poporul, avem impresia că ne desconsiderați!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama
Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite