Connect with us

ACTUALITATE

„Etape”, stări, culoare, viziuni ale adolescenței într-o expoziție de pictură

Publicat

pe

Se întâmplă rar astfel de evenimente, deși, invocând normalitatea, ar trebui să fie mai dese, fiindcă sunt interesante, fascinante, dătătoare de speranțe pentru viitor momentele în care poți urmări etapele creative, cum se coace stilul, cum este văzută lumea, omul de catre adolescenții care, mânați de timp și destin, urcă într-un alt tren al vieții…

Lucrările de pictură expuse ieri la Muzeul de Artă din Târgoviște poartă semnătura a două absolvente ale Liceului de Arte „Bălașa Doamna”: Alexandra Năstase și Miruna Neguț. Două prietene, bune, două fete care, în afară de faptul că sunt pe aceiași undă a înțelegerii existențiale, se completează reciciproc și în arta plastică. Sunt pe același calapod al simbolisticii, al sensului și al cifrului reprezentat de culoare și linii. Văd lumea, viața, stările care comun sensibillul și imprevizibilul mecanism uman aproape din același unghi. O expoziție cu doi autori dar care, împreună, au creat un întreg. Și foarte interesant.

Cele două foste eleve de la „Bălașa Doamna” nu au fost interesate să surprindă, cel puțin în lucrările expuse acum, peisagistica, diferite elemente statice, nu au pictat după model, ci au vrut să dea culoare și formă artistică unor sentimente, stări, neliniștilor vârstei, să transpună pe pânză sau pe carton, în creion sau printr-o îmbinare de culori sigură, visele lor frumoase, poate chiar și coșmaruri și întrebări. Nu vorbim de pictură naivă, de chestii ușoare întâlnite chiar și pe tarabă. Alexandra și Miruna au lucrat cu simbolistica, cu anumite coduri pe care nu le poți decripta doar aruncând o privire pe tablou. S-au alăturat, cu timiditate ce-i drept, conceptelor marilor pictori. Trebuie să urmărești fiecare element desfășurat în parte și să creezi întregul, să deslușești misterul.

La vernisajul de ieri, în afară de prieteni și câțiva iubitori de artă, au fost cei mai apropiați de sufletele artistelor, adică familia. Este important ca, într-un asemenea demers esențial pentru viitor, pentru drumul pe care vrei să ți-l construiești bazat pe forțele proprii, pe instinct și pe har, să îi ai aproape pe cei dragi, să simiți din plin că îți sprijină menirea.

Am rămas plăcut surprins, ușor învăluit de o emoție dulce, când am auzit cu câtă simplitate și modestie, dar cu o vână forte de convingere au vorbit cele două fete despre ceea ce fac, despre ieșirea lor artistică în lume. Au încercat cu piciorul acestă mare a artelor plină de curenți nesiguri și le-a ieșit. Talentul, ambiția și viziunea lor sunt cheia pentru mai departe. Etapă cu etapă…

Expoziția poate fi vizitată până în data de 31 iulie, de marți până duminică, între orele 09:00-17:00, la Muzeul de Artă din Târgoviște – Calea Domnească, Nr. 185.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ACTUALITATE

Deputatul Ionuț Vulpescu, cuvânt la moartea academicianului Răzvan Theodorescu: „Așa e viața, nu știi niciodată când ai ultimul moment de preț din inima ei”

Publicat

pe

Profesorul universitar Răzvan Theodorescu, un munte de cultură și respect. Un patriot prin excelență, dar nu dintre aceia care se bat cu cărămidă în piept. Un om care a trecut prin toate culoarele, văzute și nevăzute ale istoriei de după 1989. Răzvan Theodorescu un prieten al Dâmboviței. Un cercetător asiduu al trecutului acestor locuri. Un politician rasat, politicos, cu ținută demnă și plină de subtilități. Un ministru cu maniere și conduită cum puțin mai întâlnești.

„S-a stins din viață profesorul Răzvan Theodorescu. E o pierdere uriașă, a celui pe care, deși îl simțeam astfel, nu am îndrăznit să îl numesc prieten. Însă Răzvan Theodorescu tot timpul mă numea astfel: „mai tânărul și dragul meu prieten”. Iar aceasta a fost pentru mine cea mai mare onoare, venind dinspre el. Pentru această prietenie matură, caldă, umană, pentru culisele unui fel aparte de grijă pe care Răzvan Theodorescu mi-a purtat-o, ziua de astăzi pentru mine este una pe care nu știu cum să o trăiesc altcumva decât cu durere.

Unul dintre privilegiile acestei vieți a fost că cineva ca Răzvan Theodorescu a gândit cea mai bună lume posibilă pentru mine atunci când i-am cerut sfatul și mai ales atunci când nu l-am cerut, dar aveam nevoie. Fotografia pe care v-o împărtășesc este de la lansarea volumului „Hagia Sophia: Bisericile Înțelepciunii lui Dumnezeu”, eveniment pe care l-am organizat la finalul anului trecut și care reprezintă, cred, ultimul eveniment public la care Răzvan Theodorescu a participat, la Camera Deputaților. Nici nu știam atunci, când ne-am strâns mâna de bucurie, că va fi ultima dată când istoricul dedicat al României, Răzvan Theodorescu, se va auzi la microfonul Parlamentului. Dar așa e viața, nu știi niciodată când ai ultimul moment de preț din inima ei. Cât despre ce rămâne în urma unui titan al Culturii, știți bine: unii se vor autodenunța prietenii lui din oportunism; alții îl vor păstra ca pe un nume de referință al unor instituții pe care le-a construit, dar care în timp au încăput pe mâna unor amatori; iar cei mai mulți știu că azi România e mai săracă, dar nu le e clar de ce.

Va fi foarte greu să mai avem un profesor, un prieten, ca Răzvan Theodorescu, mai ales că știa să le facă pe toate într-o manieră umană, empatică, boierească, a se citi manierată. Lecția mea de la Răzvan Theodorescu e că timpul, deși nu pare, uneori e de partea ta, și că cea mai frumoasă vârstă din viața unui om e „tinerețea matură”. I-am promis că o să o mă bat pentru partea mea de adevăr și dreptate și asta face ca ziua de astăzi să nu fie pentru mine una în care obiceiul românesc de a judeca oamenii în alb și negru poate fi reluat: azi e o zi a nuanțelor, a portretelor blânde, a celor care degajă putere prin prezența și cuvântul lor. Așa era Răzvan Theodorescu. Și așa rămâne pentru mine. Oamenii mari știu că singura relație de putere care contează e aceea cu Dumnezeu. Care rămâne un mister. Dincolo e cealaltă jumătate a paradoxului”, a scris pe pagina sa de Facebook deputatul Ionuț Vulpescu.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

ACTUALITATE

Nici Siria nu trebuie uitată! Viețile unor oameni prinși sub dărâmături mai pot fi salvate!

Publicat

pe

Un cutremur de aproape 8 grade pe scara Richter a a făcut prăpăd în Turcia și Siria. Spun martorii acestei catastrofe că parcă ar fi venit peste ei sfârșitul omenirii. Au pierit mii de oameni, iar alte mii de vieți au rămas prinse sub clădirile culcate la pământ de unda telurică. Știrile despre această mega tragedie au făcut înconjurul lumii, arătând cât de mici suntem în fața dezlănțuirii imprevizibile a naturii.

Senatorul Titus Corlățean a avut o intervenție în Parlamentul României, cerând păstrarea unui moment de reculegere față de victimele nevinovate ale acestui cataclism care a răvășit Turcia și Siria și, totodată, a solicitat ca Siria, o țară răvășită în ultimii ani de conflicte sângeroase să fie sprijinită.

06 February 2023, Syria, Idlib: Syrian civilians inspect a destroyed residential building following a magnitude 7.8 earthquake that hit Syria.,Image: 754402118, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no

„Nu voi folosi cuvinte speciale, ci pur și simplu spun că plâng în această seară și nu mă pot opri văzând imaginile sau relatările pe care le-am primit de la colegi parlamentari din Turcia sau pe care le urmăresc pe televiziuni. O tragedie îngrozitoare, care înseamnă deocamdată 3.000 de persoane decedate în această țară. Deocamdată.

La fel, aceeași nenorocire în Siria, acolo unde mass-media relatează că se aud de sub dărâmături vocile disperate ale unor oameni, familii încă în viață, iar „salvatorii” locali, într-o țară măcinată de ani de zile de războaie și terorism, sapă cu mâinile goale…

Am intervenit în plenul Senatului după-amiază nu doar pentru a cere un minut de reculegere și a manifesta solidaritate cu popoarele turc și sirian, atât de dramatic lovite de cutremurele repetate de pământ, dar și pentru a încuraja Guvernul României, care s-a mișcat foarte rapid, încă de la 06.00 dimineață, cu trimiterea primelor echipe de salvatori români (am fost prima națiune europeană care a avut în teren, în speță la Adana, echipe trimise pentru a ajuta), de a face un efort suplimentar, pentru că e mare nevoie.

I-am spus secretarului de stat Raed Arafat că nici Siria nu trebuie uitată și că mecanismul de ajutor de urgență al Comisiei Europene, pus la dispoziție de Bruxelles, ar trebui să fie impulsionat, să fie mai puțin birocratic și să se miște debarasat de evaluările prudente legate de situația politico-militară din Siria, pentru că viețile unor oameni sub dărâmături mai pot fi salvate în orele și zilele următoare, dar nu cu mâinile goale. Și nu apelând la „filtrul” intermediar al Națiunilor Unite, care va lua timp. Domnul să aibă milă de acești oameni atât de dur loviți, iar asta e o rugăciune sinceră de creștin”, este mesajul senatorului Titus Corlățean.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats