Connect with us

OPINII

Am rămas cu mărunțișurile…

Publicat

pe

Trăim o epocă ciudată. Ai spune că neajunsurile și suferințele cu care ne confruntam înainte de 1989 sunt naivități, copilării pe lângă încercările prin care trebuie să trecem astăzi. Diferența este că ambalajul arată mai bine. Libertatea are mai multe fețe. Te ispitește. Una dintre ele este pseudoprosperitatea în spatele căreia se ascund cei mai mulți. De la vlădică la opincă.

Mergem la muncă în străinătate. Adunăm bani. Construim case. Cumpărăm mașini. Mergem din când în când în vacanțe în Grecia. Chiuim la grătare. Și? Ce mai urmează? Încotro? Unde se încheie acest vis de factură globală? Se vede acum. Într-un colț întunecat, unde intervine instinctul de supraviețuire. Se întinde jungla.

Ambalajul începe să se decoloreze, ca de altfel tot ce ține de suprafață. Rămânem cu criza de energie electrică, de gaze naturale. Vin la rând alimentele. Zeul războiului țopăie în Ucraina și parcă ar juca și în altă parte. Exersează. Vitrinele magazinelor, prin grija celor care dirijează treburile acestei lumi care s-a dovedit a fi plapândă, devin spații expoziționale, muzee. Locuri unde ne amorsăm neliniștile, spaimele, frica de ziua de mâine. Prețurile, într-o continuă transformare, iar buzunarele mai goale…

Suntem bombardați cu informații mai mult ca niciodată. Trusturile media au devenit niște cazemate, nu știm clar cui folosesc mai bine. Rolul lor era acela de a ne susține, de a ne alimenta speranțele, de a ne proteja libertatea, democrația. Acum,parcă sunt altfel. Ne culcă la pământ. Ne bagă în disperare. Ne țin într-o cadență ciudată. Amestecătură otrăvitoare.

Și politica? Mai există? Parcă de când a început războiul din Ucraina toată clasa politică este la unison. Partide, doctrine, programe, platforme politice? Discursuri? La ce bun? Ce se întâmplă azi nu mai este la fel mâine, iar de perspectivă nu mai poate fi vorba. Există o voce comună. La Bruxelles. Așteptăm și ne conformăm la ceea ce se spune acolo. Bun sau rău. Mai bine taci decât să spui prostii. Ceva ce nu convine. În rest, au rămas doar mărunțișurile. De dat cu matura pe lângă casă și fără prea mult zgomot. Și, dacă se poate, din când în când, mărit salariile. Nu la toți. La cine contează. Și nu mult, că mai este nevoie și altă dată de liniște…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

La mulți ani, România! La mulți ani, popor frumos!

Publicat

pe

Este 1 Decembrie, români! Suntem mai triști. Suntem mai fericiți. Sau doar suntem. Și încercăm să fim mai departe, chiar dacă timpurile sunt hâde! Chiar dacă patriotismul se ascunde sub interese, funcții, salarii imense și câte alte ghișefturi despre care cei care au pierit pe baricade în 1989, dacă ar fi auzit atunci, ar fi râs amar și poate ar fi plecat acasă dezamăgiți.

Este ziua noastră, a celor care respirăm cu fața aproape de glodul bătucit în istorie de cotropitori. A celor care și-au semănat propriul sânge, pentru ca noi să avem astăzi rod bogat. Este ziua olarului, a dăltuitorului în piatră, a lucrătorului de pe ogoare, a brutarului și zidarului. Este ziua valului care a rezistat pe marea istoriei zbuciumate.

Să nu o lăsăm să fie doar a lor, a dispozitivelor stereotipe, a insignelor, a însemnelor, a gesturilor de vitrină și a discursurilor reci, linerare, în care, de la an la an, vezi doar o virgulă schimbată și un pas de defilare mai antrenat!

Este ziua noastră, români! A celor care nu mai marșăluim în opinci până la Alba Iulia, dar care avem aceiași răbdare și încredere că mâine, poate, va fi mai bine.

1 Decembrie deschide poarta speranțelor, bucuriilor și încrederii. O zi de sfârșit și început. Un dar copt prin jertfa străbunilor și oferit nației române. Să luăm și noi câte o bucățică din această împlinire istorică a Unirii și să ne ungem cu ea sufletele ostoite de neîmplinire și dezamăgire. Să credem mai mult în Dumnezeu și să fim mai atenți la mersul vremurilor și la cei ce vor să le stăpânească!

Este 1 Decembrie, români. Rugați-vă divinității pentru binele neamului nostru și priviți curat, liber, curajos, dincolo de tribunele ticsite de conducători trecători. La mulți ani, România! La mulți ani, popor frumos!

Citește în continuare

OPINII

Drosophila de Facebook…

Publicat

pe

Nu mai este o noutate faptul că spațiul virtual a devenit și o tribună a nebunilor, a incompetenților și a tot soiul de refulați sau elemente marginale ale societății, care încearcă să își facă loc în memoria colectivă cultivând bălării și mitraliind, folosind invective și rahatul mintal pe care îl produc din belșug, pe toți cei care stau în calea mediocrității lor, amestecată cu o doză nemăsurată de răutate.

Cum spunea un maestru al presei românești, „prostul satului, ajutat de rețelele de socializare, a devenit influencer” și, din această postură, ldă sfaturi, îi jignește la greu pe cei care nu îi împărtășesc ideile mizerabile, incită la ură și își varsă lăuturile produse de creierul său pe aleile civilizației fără să îi pese.

Cad victime acestui preistoric coborât din copac direct pe Facebook chiar și oamenii pe care nu i-a văzut în viața lui, cu care nu a interacționat niciodată. Încearcă să fie vizibil. Pozează în salvatorul nației, în eroul uliței. El care s-a aflat într-un continuu naufragiu pe valurile vieții, iar țintele și scopul lui existențial sunt să murdărească imaginea altora…

Pe ăștia trebuie să îi suportăm atâta timp cât există Facebook-ul. Acolo au ei cuib. În această junglă ciudată unde binele se amestecă cu răul, ca într-un turn Babel modern, unde se folosesc like-uri și comentarii mincinoase. Cu asemenea ființe care trăiesc în peșterile întunecate ale Facebook-ului nu ai cum să comunici. Nu le poți schimba limbajul, gândirea, conduita. Nu îi poți pune pe drumul cel bun, fiindcă ei trăiesc din scuipat oamenii. Fără această ură ancestrală mor, se dezintegrează, devin nimeni.

Cel mai bine este să nu îi bagi în seamă, să îi ocolești, să nu le dai nicio atenție. Să nu le dai aer. Sunt precum musca de bălegar, cu cât o agiți mai tare, cu atât te sâcîie mai mult. Indiferența este cel mai eficient insecticid pentru o astfel de „Drosophila de Facebook”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats