Connect with us

OPINII

Nuntă de poveste în vremuri de coșmar!

Publicat

pe

Am urmărit și eu, ca omul simplu, nu ca filozoful, analistul politic, sociologul sau mai știu ce simandicos de bibliotecă, evoluția lui George Simion, liderul AUR. În afară de gălăgie, de conceperea unor lozinci scrijelite pe tot ce îi iese în cale și cât mai la vedere, nu am văzut nimic.

Acțiuni de imagine. Scene penibile. Uneori haioase. Discursuri în care nu abundă decât un patriotism de mucava, poezie ieftină. Simion nu dă soluții. Nu are de unde! Și nici nu vrea. Este mai bine să te urci pe o cracă, în vârful pomului să cânți și să dai cu pietre. Culmea! Nu îl deranjează nimeni. Ori restul lumii politice îl consideră un rău necesar, o supapă de refulare a presiunii sociale, ori insul a fost zămislit de cine știe ce sistem și trebuie lăsat în pace. Să-și joace rolul pseudomesianic.

Cert este că, de când a apărut Simion și AUR-ul său, a început să se stingă USR-ul. Celelalte partidulețe au trecut în clar obscur. Simion, pe partea de solist patriotard, își face bine treaba. Întreține la nivel figurativ încrederea, speranța, curajul și alte cele ce țin de natura sentimental-revoluționară. În rest, nimic.

Place la babele care stau pe stanoagă, la pierzătorii de timp din birtul satului. Este acolo un fel de condiment iute, dar care nu produce reacții adverse peste ciorba politică autohtonă, care, sincer, de când cu această coaliție, nu mai are nici un gust.

George Simion este ca să fie. Dacă ar ajunge prim-ministru, dacă formațiunea sa ar prelua puterea, ar claca rapid, fiindcă și-ar depăși vocația de trubaduri politici. Căruța cu iluzii și tromboane s-ar împotmoli repede. Așa că rămâne acolo, cu rostul lui bine stabilit.

Să zic ceva și de nunta sa. Aici a sărit calul rău de tot și nimeni nu i-a spus. În toată istoria de după 1989, nu am auzit de un spectacol de populism ieftin mai tare ca acesta. Să transformi un eveniment privat, intim, de familie, de gașcă până la urmă, într-un spectacol de tipul acesta este de neimaginat. Individul ăla care conduce Coreea de Nord ar putea rămâne chiar și el cu gura căscată la asemenea desfășurare fantastică! Păi, nici Prâslea cel Voinic și Ileana Cosânzeana nu au avut o asemenea nuntă, cică cu mii de participanți, cu vin și friptură la proțap, gratis. Cu sponsorizări și oferte speciale. Zici că George Simion a devenit stăpânul neoficial al acestor pământuri. Parcă ar fi un sfânt coborât pe pământ…

Țintește el ceva. Merge, cum îi este obiceiul, pe slăbiciunea poporului. Iese din tipare, căutând pe orice cale să se proțopească în memoria colectivă. Să devină un idol, un cel mai cel.

Să fim serioși. Când lumea fierbe, când prețurile la energie și gaze naturale au luat-o razna și privim spre iarna care se apropie cu teamă, când războiul din Ucraina devine și mai turbat, tu, politician patriotard, te dedai la asemenea spectacole? Îți transformi nunta într-o grandioasă adunare electorală cu mâncare și băutură gratis? De unde bănetul pentru asemenea megabenchetuială?

Și toată lumea tace. Analiștii se amuză. Ba unii chiar au fost invitați la nuntă! Presa de can-can se bucură că are un subiect tare. Politicienii de prin celelalte partide privesc în gol, neștiind sau nevrând să reacționeze în vreun fel.

E de noaptea minții. George Simion testează ceva. Supărarea poporului este mare. La vremuri de criză, oamenii totdeauna caută un lider predestinat. Ceva ce cred ei că a apărut prin voia lui Dumnezeu. Un posibil salvator. Și, uite așa, ne mințim și suntem amăgiți. Efectul George Simion asupra prețurilor la gaze nu există. Este doar o poveste. După nunta lui Simion, pâinea va fi mai scumpă, iar discursul său mai furibund. Ce îmbinare potrivită!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

La mulți ani, România! La mulți ani, popor frumos!

Publicat

pe

Este 1 Decembrie, români! Suntem mai triști. Suntem mai fericiți. Sau doar suntem. Și încercăm să fim mai departe, chiar dacă timpurile sunt hâde! Chiar dacă patriotismul se ascunde sub interese, funcții, salarii imense și câte alte ghișefturi despre care cei care au pierit pe baricade în 1989, dacă ar fi auzit atunci, ar fi râs amar și poate ar fi plecat acasă dezamăgiți.

Este ziua noastră, a celor care respirăm cu fața aproape de glodul bătucit în istorie de cotropitori. A celor care și-au semănat propriul sânge, pentru ca noi să avem astăzi rod bogat. Este ziua olarului, a dăltuitorului în piatră, a lucrătorului de pe ogoare, a brutarului și zidarului. Este ziua valului care a rezistat pe marea istoriei zbuciumate.

Să nu o lăsăm să fie doar a lor, a dispozitivelor stereotipe, a insignelor, a însemnelor, a gesturilor de vitrină și a discursurilor reci, linerare, în care, de la an la an, vezi doar o virgulă schimbată și un pas de defilare mai antrenat!

Este ziua noastră, români! A celor care nu mai marșăluim în opinci până la Alba Iulia, dar care avem aceiași răbdare și încredere că mâine, poate, va fi mai bine.

1 Decembrie deschide poarta speranțelor, bucuriilor și încrederii. O zi de sfârșit și început. Un dar copt prin jertfa străbunilor și oferit nației române. Să luăm și noi câte o bucățică din această împlinire istorică a Unirii și să ne ungem cu ea sufletele ostoite de neîmplinire și dezamăgire. Să credem mai mult în Dumnezeu și să fim mai atenți la mersul vremurilor și la cei ce vor să le stăpânească!

Este 1 Decembrie, români. Rugați-vă divinității pentru binele neamului nostru și priviți curat, liber, curajos, dincolo de tribunele ticsite de conducători trecători. La mulți ani, România! La mulți ani, popor frumos!

Citește în continuare

OPINII

Drosophila de Facebook…

Publicat

pe

Nu mai este o noutate faptul că spațiul virtual a devenit și o tribună a nebunilor, a incompetenților și a tot soiul de refulați sau elemente marginale ale societății, care încearcă să își facă loc în memoria colectivă cultivând bălării și mitraliind, folosind invective și rahatul mintal pe care îl produc din belșug, pe toți cei care stau în calea mediocrității lor, amestecată cu o doză nemăsurată de răutate.

Cum spunea un maestru al presei românești, „prostul satului, ajutat de rețelele de socializare, a devenit influencer” și, din această postură, ldă sfaturi, îi jignește la greu pe cei care nu îi împărtășesc ideile mizerabile, incită la ură și își varsă lăuturile produse de creierul său pe aleile civilizației fără să îi pese.

Cad victime acestui preistoric coborât din copac direct pe Facebook chiar și oamenii pe care nu i-a văzut în viața lui, cu care nu a interacționat niciodată. Încearcă să fie vizibil. Pozează în salvatorul nației, în eroul uliței. El care s-a aflat într-un continuu naufragiu pe valurile vieții, iar țintele și scopul lui existențial sunt să murdărească imaginea altora…

Pe ăștia trebuie să îi suportăm atâta timp cât există Facebook-ul. Acolo au ei cuib. În această junglă ciudată unde binele se amestecă cu răul, ca într-un turn Babel modern, unde se folosesc like-uri și comentarii mincinoase. Cu asemenea ființe care trăiesc în peșterile întunecate ale Facebook-ului nu ai cum să comunici. Nu le poți schimba limbajul, gândirea, conduita. Nu îi poți pune pe drumul cel bun, fiindcă ei trăiesc din scuipat oamenii. Fără această ură ancestrală mor, se dezintegrează, devin nimeni.

Cel mai bine este să nu îi bagi în seamă, să îi ocolești, să nu le dai nicio atenție. Să nu le dai aer. Sunt precum musca de bălegar, cu cât o agiți mai tare, cu atât te sâcîie mai mult. Indiferența este cel mai eficient insecticid pentru o astfel de „Drosophila de Facebook”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats