Am urmărit și eu, ca omul simplu, nu ca filozoful, analistul politic, sociologul sau mai știu ce simandicos de bibliotecă, evoluția lui George Simion, liderul AUR. În afară de gălăgie, de conceperea unor lozinci scrijelite pe tot ce îi iese în cale și cât mai la vedere, nu am văzut nimic.

Acțiuni de imagine. Scene penibile. Uneori haioase. Discursuri în care nu abundă decât un patriotism de mucava, poezie ieftină. Simion nu dă soluții. Nu are de unde! Și nici nu vrea. Este mai bine să te urci pe o cracă, în vârful pomului să cânți și să dai cu pietre. Culmea! Nu îl deranjează nimeni. Ori restul lumii politice îl consideră un rău necesar, o supapă de refulare a presiunii sociale, ori insul a fost zămislit de cine știe ce sistem și trebuie lăsat în pace. Să-și joace rolul pseudomesianic.

Cert este că, de când a apărut Simion și AUR-ul său, a început să se stingă USR-ul. Celelalte partidulețe au trecut în clar obscur. Simion, pe partea de solist patriotard, își face bine treaba. Întreține la nivel figurativ încrederea, speranța, curajul și alte cele ce țin de natura sentimental-revoluționară. În rest, nimic.

Place la babele care stau pe stanoagă, la pierzătorii de timp din birtul satului. Este acolo un fel de condiment iute, dar care nu produce reacții adverse peste ciorba politică autohtonă, care, sincer, de când cu această coaliție, nu mai are nici un gust.

George Simion este ca să fie. Dacă ar ajunge prim-ministru, dacă formațiunea sa ar prelua puterea, ar claca rapid, fiindcă și-ar depăși vocația de trubaduri politici. Căruța cu iluzii și tromboane s-ar împotmoli repede. Așa că rămâne acolo, cu rostul lui bine stabilit.

Reclama

Să zic ceva și de nunta sa. Aici a sărit calul rău de tot și nimeni nu i-a spus. În toată istoria de după 1989, nu am auzit de un spectacol de populism ieftin mai tare ca acesta. Să transformi un eveniment privat, intim, de familie, de gașcă până la urmă, într-un spectacol de tipul acesta este de neimaginat. Individul ăla care conduce Coreea de Nord ar putea rămâne chiar și el cu gura căscată la asemenea desfășurare fantastică! Păi, nici Prâslea cel Voinic și Ileana Cosânzeana nu au avut o asemenea nuntă, cică cu mii de participanți, cu vin și friptură la proțap, gratis. Cu sponsorizări și oferte speciale. Zici că George Simion a devenit stăpânul neoficial al acestor pământuri. Parcă ar fi un sfânt coborât pe pământ…

Țintește el ceva. Merge, cum îi este obiceiul, pe slăbiciunea poporului. Iese din tipare, căutând pe orice cale să se proțopească în memoria colectivă. Să devină un idol, un cel mai cel.

Să fim serioși. Când lumea fierbe, când prețurile la energie și gaze naturale au luat-o razna și privim spre iarna care se apropie cu teamă, când războiul din Ucraina devine și mai turbat, tu, politician patriotard, te dedai la asemenea spectacole? Îți transformi nunta într-o grandioasă adunare electorală cu mâncare și băutură gratis? De unde bănetul pentru asemenea megabenchetuială?

Și toată lumea tace. Analiștii se amuză. Ba unii chiar au fost invitați la nuntă! Presa de can-can se bucură că are un subiect tare. Politicienii de prin celelalte partide privesc în gol, neștiind sau nevrând să reacționeze în vreun fel.

E de noaptea minții. George Simion testează ceva. Supărarea poporului este mare. La vremuri de criză, oamenii totdeauna caută un lider predestinat. Ceva ce cred ei că a apărut prin voia lui Dumnezeu. Un posibil salvator. Și, uite așa, ne mințim și suntem amăgiți. Efectul George Simion asupra prețurilor la gaze nu există. Este doar o poveste. După nunta lui Simion, pâinea va fi mai scumpă, iar discursul său mai furibund. Ce îmbinare potrivită!

Reclama

Urmărește Incomod Media și pe Google News