Dăm înainte cu frații noștri de dincolo de Prut. Frumos. Emoționant. Patriotic. Am vrea să fim din nou un tot. O țară. Un neam. O limbă. Se luptă politicienii de zor în lozinci scrise cu litere de-o șchioapă tocmai cu aceste deziderate. Dar, oare, ei, moldovenii, vor?

Am întâlnit de curând, pe undeva, prin Europa, persoane care vorbeau limba română. Lucrau acolo. M-am apropiat de ei și i-am întrebat. Sunteți români? Nu, suntem din Republica Moldova. Moldoveni. Avem țara noastră. Să nu fim confundați. Un altul, la aceiași întrebare, mi-a răspuns: depinde cine întrebă. Pentru unii suntem românii, pentru alții moldoveni. Și am tot primit replici de acest tip…

Mi-am amintit că, în urmă cu câțiva ani, am făcut o vizită la Chișinău. Am trecut prin piața agroalimentară din inima capitalei moldave. O bătrânică trecută prin viață, cu fața brăzdată de cute adânci, a sesizat rapid că suntem străini de locuri și ne-a întrebat de unde venim. I-am spus că din România. Atunci s-a aprins. Pe un ton dojenitor, dar blând, ca un sfat, ne-a spus: de ce vreți voi unire, mamă? Uite, puteți veni la noi în vizită când vreți. Nu este mai bine să stați voi liniștiți în țărișoara voastră și noi în a noastră? La ce ne ajută să unim două sărăcii?

Cam așa văd lucrurile unii dintre frații noștri de dincolo de Prut. Să nu fiu înțeles greșit. Sunt un adept al reîntregirii, dar adun din toate direcțiile informații. Nu urmăresc orbește un program electoral, de imagine. La lucruri curate, adevărate, nu ajungi decât privind realitatea în față. Oricât de crudă ar fi ea!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Aud tot mai multe voci care susțin că AUR, formațiunea politică a meganuntașului Simion, ar fi pe cai mari și că, la alegerile care or să vină ca un tăvălug peste noi, va „mușca” lacom din bucata PSD, va înghiți o halcă bună de la PNL, va lăsa fărâmături din USR și va dizolva total PRO România. Eu, unul, vreau să cred că nu va cădea pe noi o asemenea nenorocire. Adică, să scoată un scor tare în alegeri un partid care, în afară de lozinci menite să ridice tensiunea, să absoarbă naivitatea, nu are nimic. Oameni politici adevărați, spre zero.

Am auzit și am văzut că s-a umplut AUR de foști milițieni și polițiști pensionați la vârsta când unii au ajuns abia la anii de la jumătatea contribuției obligatorii, de indivizi inspirați cu portofelul plin, pariori ai momentului, pregătiți să își cumpere câte un loc în Parlament. Patrioți, ioc. Nu mai este loc! Sunt ei și atât.

Nu pot avea încredere în unul de teapa lui George Simion și nici în pajii din jurul său. Spectacolele în aer liber pe care le-a dat Simion și pe care urmează să le monteze în piețele publice, caravanele pe care le pregătește, un fel de combine de treierat voturi, nu reprezintă nimic. O mare de amăgire. AUR nu oferă soluții. Nu am auzit să aibă program, câteva idei care, materializate, ar scoate țara la liman. Se cosmetizează puțin nenorocirea. Se fardează speranța în tonuri vii. Datul din gură și cu parul nu rezolvă problemele cu care se confruntă România.

Am înțeles că această formațiune politică care stă la pândă pentru a prinde funcții și poziții publice are filială și în Dâmbovița. Nu i-am văzut, nu le cunoaștem caracterul, personalitatea și opiniile decât din auzite. Nu au organizat o conferință de presă, o masă rotundă la care să invite media. Să știm și noi cine sunt cu adevărat, de ce vor votul nostru, ce apucături politice au, planuri, proiecte. Nimic!

Păi, așa se face politică, fraților? Să aștepți valul, orb, ca la revoluție, să ocupăm niște birouri prin varii instituții, să prindem funcții și demnități pescuind în ape tulburi? Și apoi, ce facem? Încotro? Schimbăm ce? Cu cine și cum?

Urmărește Incomod Media și pe Google News