Secretarul general al PNL Dâmbovița, Aurelian Cotinescu, s-a aflat zilele acestea la înălțime. Nu pe culmile politicii. De obicei urcușul spre astfel de vârfuri este abrupt, plin de capcane și iluzii, ci pe crestele munților Anzii Cordilieri, în Argentina. Vârful spre care s-a uitat curajos Aurelian Cotinescu este Aconcagua, altitudinea 7.000 de metri. Dâmbovițeanul a plecat în această expediție spre neprevăzut pe 13 ianuarie. Nu a știut nimeni.
De fapt, secretarul PNL Dâmbovița ne-a mai oferit astfel de surprize ale curajului și temerității. Probabil, în afară de pasiunea pentru alpinismul extrem, este vorba și despre un… antrenament dur pentru alegerile de anul viitor.
„Întotdeauna am avut sentimentul că pot să ating această altitudine dacă ajung să combin experiența montană acumulată, echipamentul bun și neapărat o echipă experimentată. Așa am ajuns să merg în expediția organizată de ghidul montan Mitza Matei ajutat de Anca Racătean (amândoi 8k Manaslu Himalaya)”, a scris Aurelian Cotinescu pe pagina sa de Facebook, înainte de a porni să cucerească Aconcagua.

De parcurs cu atenție însemnările sale de după ascensiune, despre vibrația muntelui, a naturii. Depre contopirea alpinistului dâmbovițean cu impresionantul munte. Depre teamă, curaj, încredere și credință. Așa după cum a precizat, Aurelian Cotinescu a atins cei 7.000 de metri pe 25 ianuarie, la ora 15:00.
„Am plecat dimineață la ora 6.15 din tabăra Colera(6000m) pe un frig cumplit de – 35°C și vânt de 65-85 km/h. Au fost 13 ore foarte solicitante. Foarte rar am privit către vârf, concentrarea mea a fost la fiecare pas pe care îl făceam, atent la semnalele date de minte și ignorând slăbiciunile corpului.
Încă de la început am avut probleme cu mănușile, care erau pentru 7000 de m, dar care nu îmi protejau degetele suficient de bine. Salvarea a venit de la încălzitoarele chimice de 25 de lei pe care le-am luat în ultima clipă din Târgoviște. Ele mi-au salvat degetele și întregul efort de până atunci.
De patru zile nimeni nu mai urcase pe vârf, din cauza condițiilor meteo foarte proaste, dar noi am continuat conform planificării inițiale. După ce am atins vârful la ora 15:00, am coborât primul (conștient fiind că trebuie să ies din zona cea mai periculoasă cât mai am energie suficient de multă), urmat de încă trei colegi. Vremea s-a schimbat imediat sub vârf, într-o ninsoare abundentă cu vânt foarte puternic.
Cu mare greutate ne-am găsit drumul de întoarcere (cred că rugăciunile ne-au fost auzite) și după 13 ore am ajuns la corturi epuizați, cu gândul la ceilalți cinci colegi care erau în urma noastră cam cu o oră. Nu știam că au probleme mult mai mari decât cele întâmpinate de noi. M-am băgat în sac și, fără să mănânc sau să beau ceva, m-am culcat câteva ore bune, până când vântul de 120 km/h ne-a trezit cu senzația că urmează să ne rupă cortul. Cum s-a luminat, pe același vânt puternic, am strâns totul cu mare greutate și am coborât câteva ore bune până în tabăra de bază (4.300 m)”, a consemnat, pe pagina sa de Facebook, Aurelian Cotinescu.
Urmărește Incomod Media și pe Google News