Parcă suntem părți, consumabile nevinovate, ale unui plan universal al supraviețuirii în orice condiții. Altfel nu îmi explic de ce se face pe acest biet popor român atâta experimente economice, sociale și politice. Am ajuns în coada Europei. Suntem tari în superlativele disperării. Se uită la noi cu milă până și albanezii. Mâine, poimâine poate, cine știe, și niscaiva triburi pierdute de prin Africa o să ne trimită mesaje de îmbărbătare!

Nu vi se pare că celor care ne conduc li s-a urcat rău la cap? Ori nu mai știu să coordoneze țara, ori așa li se comandă de la Înalta Poartă, mutată acum la Bruxelles, ori nu mai judecă limpede! Văd atâta incoerență și inconsecvență în tot ceea ce fac acești iluștrii aleși purtători de doctorate, profesorate și alte titluri pe care și le țin înrămate deasupra capului, prin birouri, încât îmi vine să îmi iau lumea în cap, dar nu îmi mai permite vârsta. Voi pieri aici, pe glie, sub focul dezamăgirii că la noi încă se sapă adânc sub temelia neamului!

Au trecut luni de zile de la trecerea moțiunii de cenzură și nu avem guvern stabil, constituțional. Ne bălăcim cu cei pe care nu i-am ales. Cu ultimii de pe listă! Cum vine asta? Așa se consumă democrația? Nicușor Dan, președintele pe care eu nu l-am votat, ne vrăjește, gesticulează și privește în gol, spre un colț nedefinit. Sunt dezamăgit și de reprezentanții clasei politice. De cei care ar fi trebuit să conteze! Aceștia nu vorbesc de sacrificiu, de compromisuri, de scos pieptul înainte pentru binele țării. La bază sunt numai calcule subiective, de interes. Cum stăm în sondaje? Ce facem dacă intrăm acum la guvernare, pierdem electoratul? Lasă-i mai bine să se frigă ei! Așteptăm momentul!

Fraților, țara contează mai puțin pentru acești aleși de complezență ai neamului! Ăștia sunt îndrăgostiți de putere, de funcții, de onoruri. Vor doar bani mai mulți! Sunt doar ei și sistemul care îi ține în față de-a pururea!

Mă uitam zilele trecute la un podcast realizat de Marius Tucă. L-a avut ca invitat pe jurnalistul Dan Tomozei, stabilit de vreo 16 ani în China. Spunea acesta, oripilat, că nu pricepe cum noi, românii din țară, mai facem față existenței dure pe care o ducem din cauza unei conduceri nesăbuite. Mărturisea Tomozei, cu tristețe, că, în două săptămâni, a scos din buzunar, în România, pentru cele de trebuință vieții de zi cu zi, cât ar fi cheltuit în China trei luni! Rău am ajuns! Uitați-vă la românii care muncesc prin străinătățuri și au venit acasă în vacanță. August este luna lor. Pot fi recunoscuți ușor. Umblă dezinvolt, în pantaloni scurți, tricouri ușoare și papuci. Unii mai cară la gât câte un lanț greu de aur, să se vadă că trudesc pe acolo.

Reclama

Revenind la ce ne doare. Și românașii noștri veniți acasă pentru câteva zile sunt triști, năuci. Nu mai înțeleg sistemul nostru. Și ei spun că în țară cheltuie pe mâncare în câteva zile cât ar da în Germania, Belgia sau Spania pentru cel puțin o lună de zile! Îi obosește România. De abia așteaptă să fugă de ceea ce reprezintă acasă! Nu se simt în siguranță aici. Nu îi protejează nimeni. Nu văd nicio schimbare în bine. Așa am ajuns. Suntem la nivelul de jos, ne târâm spre înainte. Suntem supraviețuitori. Urmașii lui „dă din coate până nu mai poate”! Chiar, în ce țară trăim?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Parcă trăim într-o zonă de confuz, unde existența se consumă conform algoritmului ivit din acest tip de ceață socială, incertitudine, neprevăzut, absurd, delir, dezinteres general. Mai pregnant în această etapă tulbure este interesul personal și de grup. În rest… Dar restul pare că nu mai contează.

Ne ducem viața conform noii sintagme izvorâte din concretul leșinat, între merdenelele cu margarină și prăjiturelele fandosite cu unt. Suntem ghidați de orgolii bezmetice. Ne absorb nimicurile. Fumăm mucuri de iluzii. Nu ar fi de mirare dacă, mâine-poimâine, ar apărea Partidul Merdenelei. Cine se gândește la o asemenea oportunitate ar trebui să se grăbească! Se aude că Autoritatea Electorală Permanentă are în program să schimbe legea partidelor. Nu o să mai poți înființa un partid așa, la capul podului sau la masa de prânz, în familie sau între prieteni.

Dar, ăștia suntem! În timp ce prețul la benzină și motorină urcă, în ciuda accizei care și-a tăiat din fustiță cam degeaba, cu prețul la energie electrică cel mai ridicat din Europa, inflație la galop, căruțe de datorii externe, plus stratul acru de criză politică, cu un președinte mim și un premier provizoriu, orbit de putere, noi ne-am găsit o jucărie pe post de protest: merdeneaua! Ne facem de lucru în ograda care nu se mai vede din bălării. Dar astea nu ne deranjează. Înotăm printre ele cu merdeneaua în gură! Ne tăvălim în propria mizerie. Și lumea râde. Cu noi sau de noi! Nu mai contează. Este muzică și ritmul pare să ne placă!

Occidentalii ies în stradă, se adună buluc, scandează, sperie, descarcă bălegarul in fața guvernelor când existența le este periclitată de decizii luate aiurea. Noi ne luptăm pentru merdenele. Cu noi. Între noi. Ținem la moft! A apărut pe piață un nou concept al manipulării libertății și democrației frecat cu puțină margarină! Până și dronele rătăcite au căzut în derizoriu. Pentru noi este mai interesantă dezbaterea publică pe tema „cu unt sau margarină?”. Solidaritatea și protestul surâd naiv. Și celor de sus le place! Nu merdeneaua! Ceea ce ne consumă pe noi!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama