OPINII
Amalgam… de primăvară!
Primele zile ale lunii martie s-au consumat într-un ritm pseudo-poetic, cu flori, urări de tot soiul, gingășie, jocuri de imagine și multe, multe petreceri. Îngrozitor de dese și toate după un stas. Politica a fost puțin pitită printre buchețele de lalele. Dar tot se simțea mirosul său înțepător. La ce ar mai fi bună acum?
Coaliția funcționează. După principiul unui perpetum mobile. Nici nu mai este nevoie de vreun combustibil, de vreo energie anume, de vreun braț de idei, de proiecte, lideri de anvergură, ceva. Merge din inerție. Se rostogolește precum bolovanul. Sfarmă tot în calea lui.
În Ucraina se mai trage cu tunul. Facturile la electricitate nu au sosit. De prin supermarketuri, încep să dispară casierițele. A apărut și carnea de plastic. Grâul românesc zace în hambare. Pensiile speciale respiră profund și prosper. Schengen nu mai contează. Harul și profesionalismul în politică, nici atât! Cravată, costum și funcție. Suficient. Iohannis, în Japonia. Ciucă cu roboțelul Ion. Dâncu s-a împăcat cu ucrainenii. Oprea, achitat. Iliescu a trecut de 93 de ani. Ponta bocește prin televiziuni. Țuțuianu, stins pe culoarele meschine ale puterii. Cotinescu plânge hectarele date cadou de Primăria Târgoviște italienilor. Milițienii se pensionează și intră în politică. Poate mai e rost de vreun ciugulit… Putin amenință cu nucleara. Ciolacu mai este?
Revin… la florile noastre. Într-un fel, mă bucur că mai este de făcut un pas și se duc aceste zile în care frumusețea, simbolul și gestul de politețe s-au transformat în intoxicație acută. Toată lumea a dăruit flori, mărțișoare, ieftine, scumpe, la kil sau la karate, bomboane… Totul în flux continuu. Ca un reflex condiționat.
Au ieșit în stradă și polițiștii, și jandarmii. Cu flori! Nu știu dacă și pompierii… Ar fi fost culmea! Politicienii, în lungi cohorte, au împărțit pe străzi, prin piețe, parcuri, gări, flori și ce mai au prin sublimul lor bagaj. Un spectacol plin de emoție și interes. S-a umplut Facebook-ul de fotografii de grup, cu flori, cu mese printre mese, cu fripturi și zâmbete de toate tipurile. Sincere. False. Sătule. Plictisite. De complezență. Ironice. Dezinteresate. Obosite. De conjunctură. Degeaba…
Între 1 și 8 martie, ne-am aflat în cea mai catifelată campanie de imagine. Totul, sub platoșa tare de cap a normalității. Ce nu știu unii este că, pe dedesubt, pe sub frunza uscată a țării, au răsărit în pâlcuri repulsia, revolta, mâhnirea și nemulțumirea. Și toate aceste plăntuțe, cam nebăgate în seamă de autorități, au prins rădăcini chiar în mijlocul lanului de ghiocei.
OPINII
Gustul amar care ne copleșește…
Suntem condamnați să trăim sub zodia gustului amar. Provine de la orice se întâmplă în jurul nostru. Ciudat. Instantaneu. Neașteptat. Vine de la societate, politică, rude, prieteni, amici, cunoscuți. Nu de la dușmani. La ei se aplică alte norme. Sunt constanți și deschiși.
Gust amar ne lasă Guvernul care ne-a vârât în austeritate. Politicienii incapabili, falși, nestatornici și fără vână. Puși doar pe căpătuială. Gust amar îmi lasă demnitarul care de dimineață votează, în Guvern, să taie sprijinul pentru veterani, mame și persoane cu dizabilități, iar seara apare și spune că nu este de acord cu ceea ce se întâmplă, că va iniția un pachet de măsuri.
Gust amar îmi lasă președintele țării, pe care eu nu l-am ales și care, în afară de a gesticula inerent, vădit pentru a-și căuta puncte de sprijin pentru neputința sa, nu duce și nu știe mai mult. Nici nu are nevoie. Trebuia doar musai ales!
Gust amar îmi lasă Bolojan Ilie, premierul pătimirii noastre, care lovește cu barda în tot ce mișcă, țintind aproape cu plăcere în nevoiași. Și zice că face reforme! Care?
Gust amar îmi lasă Uniunea Europeană care parcă și-a pierdut azimutul. Plutește în derivă. Ciudat. La Bruxelles, Strasbourg și aiurea, sunt gloate de politicieni și alte soiuri și roiuri de demnitari și funcționari care cică lucrează pentru prosperitatea Europei. Pentru cine?
Gust amar îmi lasă acum președintele Statelor Unite, Donald Trump, pe care l-am crezut într-adevăr un pacificator și el a dat planeta peste cap. Ar trebui să primească un premiu Nobel. Dar nu pentru pace. Trebuie inventat ceva nou. Momentele pe care le trăiește omenirea sunt unice!
Gustul amar mi-a năvălit în existență când am auzit că un fost șef de cabinet al celui de-al treilea om în stat a agonisit la cutii de pantofi sute de mii de euro. Ăștia probabil așa, de consum, la bucătărie. La noi, mama, în cutii de pantofi, ține florile de tei și mușețelul uscat pentru infuzie. Ce ironie!
OPINII
La răscruce de decizii…
Scena politică este în fierbere. Să nu fie ca o oală în care clocotește apa, fără nici un fel de ingredient, până nu mai rămâne nimic. Se evaporă tot. Degeaba și în neant. Doar se defilează. Paradă. Atâta zgomot pentru nimic ascultăm de luni de zile, încât nu mai credem în împliniri.
Biciul vașnicului premier ne-a lovit bine. Ne-a pus în cur. Am amuțit dintr-odată! Încearcă acum PSD să ne ungă un pic rănile făcute în existența noastră și așa firavă, cu niscaiva poțiuni, dar parcă nu au efect. Stai un pic! De voie, de nevoie, parcă au ținut și ei de biciușcă, nu? Cam târziu se frecară la ochi. Dacă erau treji și știau, e și mai grav!
Politica actuală este meschină. Nu are treabă cu poporul. Doar cu interesul de hoardă și cu indicațiile prețioase care mai vin de afară. Unii nici măcar nu le așteaptă, se duc singuri să le ceară de la Înalta Poartă. Nu pot trage un vânt, dacă nu anunță la Bruxelles. Că, deh, așa este mai nou în democrație. Consumi doar ce ai voie. După rețetarul stabilit!
Valul iscat de războiul din Orientul Mijlociu, de închiderea strâmtorii Ormuz, abia acum începe să izbească Europa. Dar noi, românii, nu prea îl mai luăm în seamă. Ne-a vaccinat actuala coaliție înainte cu soluție din tulpina neajunsurilor. Taxe și impozite mărite, TVA dus pe înalte culmi, restructurări, indemnizații și alocații pentru veterani și mame oprite, tăiat facilități la persoanele cu handicap. Bombonele cât cuprinde! Să fie bine garnisită coliva. Ce, ne mai sperie prețul la barilul de petrol? Doar mâine nu este 1 aprilie! Ziua în care, de ani și ani, românii sunt păcăliți, pe bune. A intrat în tradiția noastră amară!
Americanii, spune toată lumea, se pregătesc de o invazie în Iran. Și noi ne pregătim să ne așezăm pe burtă. Până când s-o hotărî Sorin Grindeanu ce o să facă, cum o fi mai bine. Tare scenariul! Grea decizia! De abia aștept să văd epilogul.
Deocamdată, neliniștea existențială ne este calmată cu declarații. Tratamentul nu există. Sau, dacă va fi aplicat, este prea târziu. L-a complicat și războiul din Orientul Mijlociu. Cu ăsta din Ucraina ne învățasem. Știm ce trebuie să le dăm. De ce. Cât. Unde. Am găsit soluții să ne depozităm și gazele acolo…
Vedem după 20 aprilie, dacă toate calculele politice nu s-or duce pe apele Golfului. Pentru noi nu este o zi mare, ci una interesantă. Un semn. O răscruce a deciziilor. Bune. Rele. Oricare ar fi drumul ales, nu este ușor. Nici pentru ei, iar pentru noi, nici atât.
-
ACTUALITATEacum o săptămânăUPDATE. Surse. Primarul de la Mătăsaru este cercetat într-un dosar privind falsificarea și divulgarea de documente secrete, alături de doi polițiști
-
ACTUALITATEacum o săptămânăSurse: Primarul comunei Mătăsaru a fost săltat de anchetatori
-
ACTUALITATEacum o ziDoliu la ISU Dâmboviţa. S-a stins din viață Lt. col. Ionuț Mihai Muscăloiu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
-
ACTUALITATEacum o săptămânăDr. Ovidiu Țoni, cardiologie intervențională. Nu aștepta primul infarct!
-
Giurgiuacum o săptămânăTineri din Brănești (Ilfov), arestați în Giurgiu pentru trafic de droguri de risc. VIDEO
-
ACTUALITATEacum 4 zileMesajul conducerii Spitalului Județean de Urgență din Târgoviște cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății (7 aprilie)
-
ADMINISTRAŢIEacum 7 zilePrimăria Tătărani va reabilita și moderniza grădinițele din Priboiu și Căprioru. Contractele au fost semnate
-
ACTUALITATEacum o ziTârgovișteanul Dan Neculăescu, propus ambasador al României în Statele Unite ale Americii!















