Connect with us

OPINII

Drama bătrânilor din azilele groazei, spectacol de sunet și răzbunare!

Publicat

pe

Nu-i așa că suntem o țară specială, cu obiceiuri și tradiții sociale aproape unice? La noi, cartofii, fiindcă suntem producători, sunt mai scumpi decât portocalele, roșiile din Programul Tomata se vând cu 15 lei kilogramul, iar litrul de apă plată este mai scump decât în Grecia, țară care nu dispune de un bazin hidrografic și izvoare ca în România. Și am putea continua la nesfârșit cu acest tip de curiozități…

Dar, trebuie să revin la ceea ce mi-am propus. Poate nu v-ați dat seama. La azilele groazei și controalele de după nenorocire. Așa se întâmplă la noi. Trebuie mai întâi să moară omul, să fie chinuit, abrutizat, maltratat, ca apoi să pornească hoarda de birocrați în controale. Probabil deranjați și cu inima strânsă din cauza legăturilor de amiciție cu cei care trebuie verificați, măcar așa, până trece valul. Cu sărut mâna, mă scuzați, ăsta e ordinul!

Nu am vrut să scriu despre acest subiect. Poate din cauza faptului că am fost și sunt plin ochi de indignare și subiectivism uman. Și, pe lângă toate astea, lansarea, subit, a acestui spectacol, consumat ani de zile pe nevăzute, are iz de comandă. Pare că nu s-a vrut restabilirea normalității, salvarea unor oameni aproape exterminați de un sistem corupt, ci, mai degrabă, execuția cu cântec și în pas de defilare, cu tot tacâmul de rigoare, a unor lideri politici. Momentul este propice. În an preelectoral.

Nu pare să conteze prea mult patronul de azil, coana Mița, îngrijitorul călău sau asistenta indiferentă posesoară de X8 sau 9. Sunt luate la țintă Firea, miniștrii de resort, primarul Pandele și alte rude și rubedenii cu funcții și ranguri. Nu neg, au și aceste personalități vina lor. Poate indiferența și încrederea prea dezvoltată în anumiți oameni, să nu zicem mai mult. Ce mai contează. Sunt haliți la imagine!

Sincer. Până la Firea și alte tipuri de miniștri, sunt o întreagă pleiadă de organe de control, de inspectori, de specialiști, nu mai punem la socoteală și ONG-urile care tot bat apa în piuă cu menirea lor și aplecarea spre problematica persoanelor lovite de soartă, aflate în situații limită. Se organizează simpozioane, dezbateri, școli de vară, la munte și la mare, cu astfel de teme. Ba chiar spectacole caritabile. Se scrie multă poezie. Mofturi! Văzurăm că realitatea este alta. Ar trebui să le fie rușine la toți. Nu noi am inventat viața de lagăr, dar o tolerăm și menținem în secolul 21. Prin neimplicare. Prin nepăsare. Prin interese.

Ciudat! În loc să luptăm cu mijloace corecte pentru eradicarea unui asemenea fenomen, transformăm această dramă inimaginabilă în metodă de discreditare a unor lideri politici și a unor partide. Trecem de la general la particular. Și așa pierdem urma. Problema rămâne. Suntem tari în spectacole!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Neprevăzutul, ultima tară a politicii românești!

Publicat

pe

Este interesant ceea ce de întâmplă acum pe scena politică. Se produc permutări. Rearanjări pe masa de șah. Totul pentru victorie. Sondajele sunt ținute în frâu. Oricum, după eșecul pe care l-au avut la alegerile prezidențiale de anul trecut casele de sondare a opiniei publice, când totul a fost dat peste cap, nimic nu a ieșit cum „trebuia”, acum, așii manipulării prin vraja procentelor tac. Nu mai au curajul să iasă în față cu concluzii fondate pe nimic. Electoratul pare un vulcan scăpat de sub control. Nu știi când acumulează, ce simpatii și când erupe, aruncând cu forță în spațiul public deja bulversat surprize. Clasa politică, partidele aflate la butoane, din prea multă ambiție, orgoliu, dorință de a rămâne la putere cu orice preț, a pierdut contactul cu cetățeanul de rând, cu cei mulți și care așteaptă schimbări în bine. S-au mulțumit să rămână în cercul lor închis. S-au bazat pe acea structură pe care sociologii o mai numesc electorat captiv. Dar și acolo s-a produs o breșă.

Acum se caută soluții de atenuare a acestui șoc care a dat sistemul peste cap, l-a determinat să treacă la măsuri de forță pe care nu ar fi vrut să le pună în practică, să le afișeze. Vor să revină la normal. Acela al lor, european. Nu american și în nici un caz suveranist. Este greu. A fost scos în față de Coaliția „România Înainte”, ce denumire ciudată, Crin Antonescu. Procesul de resuscitare a acestui candidat nu s-a încheiat. Antonescu nu este încă trezit. Nu este încă racordat la realitate, nu rezonează deloc cu poporul, pe undeva nici cu cei care l-au propus. La Cotroceni, Bolojan se mișcă bine. Și-a format o oaste de consilieri, de parcă se pregătește să rămână pentru mai multă vreme la cârma țării. A fost adus acolo și Dacian Cioloș, un dușman de moarte al social-democraților, fostul șef al unui guvern de tehnocrați care nu îmi amintesc să fii făcut ceva demn de reținut. A venit la putere pe valul tragediei de la „Colectiv”. De la el încolo, știm ce a urmat. Dezastrul.

George Simion nu se simte deloc bine. Este atacat din toate părțile. Mai abitir din interior. Chiar și George Becali i-a înfipt cuțitul în spate. Dar nu este ceva ieșit din comun. Este cunoscută inconsecvența și lipsa de statornicie politică a lui Becali. Suveraniștii se războiesc între ei. Starea de fapt existentă nu le face deloc bine. Pierd teren. Încredere. Românul tinde să revină la normalitatea pe care o știe. Simion intră pentru a doua oară în bătălia electorală. Prima a pierdut-o. Dacă nici acum nu intră măcar în turul doi nu va fi bine. Imaginea sa va fi puternic alterată. La fel se întâmplă cu Elena Lasconi. Consumată.

Rămân de urmărit cu atenție Victor Ponta și Nicușor Dan. Mulți consideră că turul doi le aparține. Dar nu excludem surprizele. Politica românească a alunecat bine pe această pantă a neprevăzutului…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Competiția prezidențială, între derizoriu și interes…

Publicat

pe

Nu vi se pare că această competiție pentru Președinția României a căzut în derizoriu? Parcă nu mai este marcată de valoare, de scop comun. Niciun dram de patriotism, de compasiune pentru popor. Pare un exercițiu atins de rutină și atât. Le facem că trebuie!

Avem un snop de candidați mânați mai mult de orgolii, de ambiții partinice, mai sunt unii împinși de la spate de ceea ce se numește, în clar-obscur, sistem. Unii vor să își încerce doar capacitatea de a înlănțui, de a atrage de partea lor conștiințe. Nu pare nimic serios. Nu tu platformă, program, nu tu concurs de idei, dezbateri, confruntări.

Pe scenă se recită prost doar lozinci și chemări la cine știe ce refulări democratice. Proteste, consumate zadarnic. Câinii latră, ursul merge! Se promite totul și nimic. Nu am remarcat concretul. Strivești această lămâie și nu rămâi cu nimic în mână. Totul curge, se topește, lăsând în urmă un gust acru.

Nicușor, cu fățăul acela nevinovat, rutinat în nimicuri și cu discursul semi-cursiv, fără de sevă a concludentului. Un personaj țintuit pe panourile preelectorale. Atât. Un fel de Ciucă mai tânăr.

George Simion revine. Același. Mă așteptam de la acest lider la mai multă substanță, la mai multă culoare. Are antrenament, echipament, dar parcă joacă cu teamă pe un teren devenit complicat, nesigur.

Crin Antonescu. Distant. Plictisit. Rutinat în liniștea sa bruxelleză. Discursul său – linear, de om care, de fapt, nu știe ce vrea. Nehotărât.

Ana Maria Gavrilă, mânată de orgolii feminine, dintr-un spirit de răzbunare. Un fel de cavaler trimis de Călin Georgescu să îi judece pe cei nedrepățiți. Țelul ei „turul doi înapoi”. Nimic pentru viitor.

Doamna primar de la Câmpulung, Elena Lasconi, al doilea candidat rutinat la alegerile anulate. Merge pe linia ei, impulsionată de intrarea în turul doi al competiției prezidențiale șterse de Curtea Constituțională. Dar nu mai are verva de atunci. Nu mai sunt nici prune! Grădina nu a înverzit. Lipsește mușuroiul de furnici. Discursul său, deocamdată, este neinteresant. Naiv. Uneori, năuc, fără țintă. Probabil, așteaptă campania electorală.

Singurul care se agită, cu subiect și predicat, cu vână, este Victor Ponta. Își exprimă clar dorințele, schimbările pe care va încerca să le producă, dacă va ajunge președinte al României. Lupta lui, dacă este cu adevărat sinceră, poate să aibă ca finalitate câștigarea alegerilor prezidențiale. Dar să nu schimbe ritmul și sensul! Mai are obiceiul ăsta. Pornește tare și, până la final, nu mai rămâne cu nimic impresionant. Mulți îl consideră un candidat important, bine pregătit, dar nu este agreat. Antipatia pleacă de la aroganță. Pare genetică, de la rădăcinile sale politice. Nu este perceput ca un independent total. Lumea crede că, în spatele său, se află oastea PSD. Se ține bine de malul american al Atlanticului, dar privește și spre Bruxelles. Este singurul cu toate armele la el.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite