Nu am mai făcut zilele acestea nici un fel de comentariu. Am stat cuminte. Am profitat un pic de liniștea generată de sărbători, de suflul acela divin care există peste tot, dar care trebuie dibuit de fiecare în parte. Am stat departe de prăpădenia asta de campanie electorală. Mai proastă ca niciodată. Goală de conținut. Cu lozinci și mesaje de doi lei. Aruncate pe afișe, așa, să fie.

Din 1990 încoace, am fost martor ocular, ba chiar implicat în toate campaniile pentru alegerile prezidențiale. Dar, prostie, delăsare, infatuare, ură, degringoladă, lipsă de profesionalism, de har, de fler, confuzie și falsitate ca acum nu au fost niciodată.

Trebuie să alegem. Pe cine și de ce? Este vorba cu adevărat de voința noastră? Contează opiniile noastre? Votul? Nu cumva lumea în care trăim deja nu ne mai aparține? S-au pus alții cu burta pe ea, iar noi suntem niște simple marionete, elemente de decor, figuranți ai democrației. Factori de consum. Furnicuțe care cărăm în spate, mulțumite, firimiturile aruncate prin ordonanțe.

Avem guvern, dar pare instabil. Nesigur. Neinspirat. Timorat. Parcă e ținut acolo cu forța. Mă întreb până când? Unii zic că după alegerile astea este gata. Dar, ce ne așteaptă pe noi, după? Semnele nu sunt bune. Cu o nonșalanță bună de prins în cuie, pe perete, președintele Autorității Naționale de Reglementare în Energie ne anunță că trebuie să ne schimbăm puțin modul în care am consumat energie până acum. Adică, să fim mai economi. Mai calculați. Să ne procurăm lămpi pe gaz. Omul ăsta ne jignește! Nu ar fi primul. Suntem avertizați că, de la 1 iulie, se vor dubla facturile la energie electrică. Ca și cum până acum a fost ieftin. Ce bine am dus-o. Tot într-o târâială!

Suntem cei mai tari la prețurile la energie din Europa! Și trebuie să fim și mai și. Păi la salariul pe care îl ridică stimabilul președinte al Autorității de Reglementare în Energie cred că dublarea prețurilor la energie nu reprezintă o problemă, ca, de fapt, pentru mulți dintre cei înrădăcinați în jilțurile puterii, dar cum vine vestea pentru cel care trăiește din minimul pe economie cu vreo doi, trei copii acasă? Ce zice pensionarul ăla cu 1.283 de lei pe lună, bani din care trebuie să-și mai procure și niscaiva medicamente pentru tratat sărăcia asta de viață? Răspunsul nu vine! Păi nu are cine să-l mai dea. Ăștia care ne conduc, se vede simplu, ca în oglindă, pe fețele lor, multe ascunse acum sub bărbi fandosite, nu sunt preocupați decât de propriile privilegii și interese. Lumea este cu fundul în sus, iar noi, amărâții, ne tot chinuim să rămânem în poziția de drepți. Politicoși. Cu respect. Probabil le convine chinul nostru. Nu?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Suntem în campanie electorală! Ați simțit ceva? Vreun candidat excelează pe această scenă? Vă plac basmele cu zmei și zâne? De fapt, așteptăm cu toții finalul, pe 4 mai, cu „și am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa”. Nu se întâmplă nimic. Clișee. Mult online, TikTok, zâmbete false, la unii grimase… Pași măsurați. Candidații, fiecare pe poteca lui. Parcă fug unii de alții. Ce fac consilierii de imagine? Treabă. Este greu să descoperi ritmul după surprizele de anul trecut. Electoratul, ciudat, se resetează instant. Când nu te aștepți! Sondajele nu mai ajută deloc. Te pun pe piste false.

Mai zvâcnește Victor Ponta. E bățos. Așa îi este firea. Cheamă la dezbateri. Pe George Simion în mod special. Inspirată și culegătoarea de simpatie și ceva atenție ideea sa cu desecretizarea dosarelor Colectiv și cel al anulării alegerilor prezidențiale de anul trecut. Mai vrea să oprească exporturile de cereale din Ucraina prin România. Pune pe tapet, într-o devălmășie, problemele sociale și economice ale României. Pagina sa de Facebook abundă de mesaje, de video-uri mai mult sau mai puțin inspirate. Dar sunt acolo. Pentru toată lumea.

George Simion. Replici mai puține. Campanie sa electorală patriotardă. Cu steaguri, fruntea sus și parcă într-o cadență militară. Nu se pierde în promisiuni. Temele predilecte. „Jos Cenzura” și „Respect pentru democrație”. S-au imprimat mii de tricouri galbene cu acest ultim mesaj. Crează emoție. Dar asta nu rămâne. Trece. Trebuie ceva care să prindă…

Nicușor Dan bate apa în piuă. O ține înainte cu Europa. A umplut marile capitale cu chipul său. Trage pe Diaspora. Textele sale au din exces termenii demnitate, forța instituțiilor statului, potențial, energie, valori, respect. Parcă vine dintr-o cazarmă. Merge pe spumă! Din când în când, mai mângâie un câine…

Crin Antonescu o țintește tot înainte. Nu aruncă o privire în jurul său. Este mașinal. Vrea să pară un președinte liber. Fără SRI, SIE, GRU, alte tipuri de ofițeri acoperiți. Tema lui favorită. Nu mănâncă merdenele în timp ce este filmat, cum serveau alții covrigi. Poate merge. Înainte. Are și una tare. A cerut Guvernului, cel puțin așa susține într-o declarație video, să se termine cu pensiile speciale. O petardă care face fum mult. Apoi se risipește. Asta este și intenția. Dacă ajunge la Cotroceni, uită. Au mai făcut și alții la fel…

Elena Lasconi, singurul candidat cu zâmbetul larg, aproape până la urechi. Sigură pe ea. Cel puțin așa pozează. Mesajul ei electoral, inspirat. În ton cu vremurile nesigure pe care le trăim: „Am curaj să fac dreptate”. Ne-a informat că a fost la medic. E sănătoasă! Se plimbă prin parc. „Ce fac fetele”? Întrebă veselă trei bătrâne care stau pe o bancă. Intră în vorbă cu ele. Regie. Se simte. Dar merge. Lasconi o ține pe coarda ultrasensibilă. De obicei, de aici apar surprize. Este de urmărit…

Probabil se mai ascut săbii. Campania electorală abia a început. Interesul este mare. Acum sau niciodată. Nu cred că mai pot fi anulate și alegerile acestea. Așa că de undeva trebuie să vină surpriza. Aia care trebuie!

Urmărește Incomod Media și pe Google News