Connect with us

OPINII

A cui este, de fapt, țara?

Publicat

pe

Ferice de cine s-a orientat la timp spre profesiunile bugetari de lux și semilux! Numim aici judecători, procurori, grefieri, militari, polițiști, politicieni aleși și numiți pe funcții de mii de euro lunar, plus mașini la scară, vile de protocol, hoteluri și pensiuni cu circuit închis pentru fiecare entitate în parte. Ca în filmele alea de anticipație unde unii trăiesc cinci etaje sub pământ, iar la suprafață au acces doar unii.

Se trăiește mai bine ca la privat la iubitul nostru stat. Și nici nu te spetești! Bașca onoruri, respect cu găleata, relații, vizibilitate de boier în societate. Parcă nici nu mai ating pământul oamenii ăștia, baroni ai democrației! Sug la țară de nu se mai opresc. Când li se mai pune o contră și curge lapte mai puțin, dau statul în judecată și obțin drepturile pe care ei consideră că le merită.

Când li se pare că nu se mai poate trăi cu 10 mii de lei pe lună, mai pun de-o grevă. Dacă politicianul șugubăț încercă să umble la lege fiindcă se închină Europa cât huzur și cheltuială este în sistemul bugetar de lux, imediat se apelează la Curtea Constituțională care, bineînțeles, declară legea neconstituțională.

Și uite așa, din aproape în aproape, cu sprijinul politicienilor, care în campanii electorale promit, în primul rând, românului de rând, echitate, pace socială, bunăstare, s-a ajuns la discrepanțe împotriva naturii. Salarii de 300.000 de lei pe lună la unii, iar la alții, pătura societății, nici 2.000 de lei. Unii cu pensii de 70.000 ieșiți din așa-zisul câmp al muncii la 45 de ani, iar alții, scoși pe brânci de boală de pe banda industrială, la 65 de ani cu 1.500 de lei. Nu îi mai punem la socoteală pe cei cu 1.000 de lei. Asta este democrația, echitatea pe care ne-am dorit-o? A cui este, de fapt, țara? A noastră, a celor mulți, care am zidit cu sânge și sudoare nația, istoria, sau doar a lor, a privilegiaților?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Indiferența, cea mai mare pierzătoare de oameni!

Publicat

pe

Un fapt nemaiîntâlnit până acum, care arată că prin Justiție, uneori, renumita și antica balanță, pe care o ține doamna legată la ochi, se mai blochează, iar dreptatea este privită dintr-un unghi superficial, s-a consumat, din păcate, de curând. O dovadă că noi, muritorii de rând, suntem priviți ca niște insecte.

Cum se pot juca unii cu viețiile noastre, din simpla neglijență sau datorită unei tare de comportament. Nu generalizez. Spun că se întâmplă! Dar nu le poți reproșa nimic magistraților. Sunt deasupra la tot ceea ce este trecător. Acea inamovabilitate care este excelentă când totul este… excelent! Dar, când apar ciudățenii, abateri de la proceduri, de la conduită, neglijență, independența poate produce dezastre. Vezi cazul de la Judecătoria Mangalia. Real și crud. Parcă ar fi dintr-un scenariu de film scris de un scriitor excentric.

Un magistrat a ajuns în atenția publicului, provocând fiori, neliniște și revoltă, după ce, la termenul unui proces unde era judecat Vlad Pascu, copilul de bani gata care, aflat sub influența drogurilor, la volanul unui bolid, vara trecută, în localitatea 2 Mai, pe Litoral, a omorât doi tineri, pe Roberta și pe Sebastian.

Culmea, judecătoarea, neatentă, poate nici măcar nu studiase dosarul cu atenție sau nu o interesa prea mult, a pus o întrebare care i-a făcut să se cutremure de durere pe părinții celor uciși, făcând, totodată, înconjurul țării.

S-a închinat România când s-a aflat că magistratul judecător, o femeie, a întrebat dacă Sebastian, cel omorât pe șosea, se află în sală. Ba chiar i-a cerut buletinul de identitate! Până și ministrul Justiției, Alina Gorghiu, a declarat că a paralizat citind că o judecătoare, din Mangalia, a întrebat dacă victima decedată e în sală.

S-a sesizat CSM-ul. S-a pornit ancheta! Alo! Noi nu neapărat de anchete interne avem nevoie. Sistemului îi lipsește altceva. Nu vedeți? Nu există suficientă aplecare, nu rezonează cum trebuie cu cetățeanul. Pare că fiecare este în lumea lui. Magistrații, acolo, sus, iar noi, restul, undeva, jos, insignifianți, tratați rece și loviți, uneori, crunt și nedrept, cu legea în cap. Sau, ca în cazul de față, nici măcar nu suntem atenți la ceea ce judecăm. Îi punem într-o lumină proastă pe toți cei care își fac meseria cu aplecare și har.

Și, ca un epilog trist al poveștii crunte și dramatice, au spus părinții tinerilor omorâți în accident de beizadeaua de București că judecătoarea, când a intrat în sală, mesteca gumă. Păcătoasa indiferență este cea mai mare pierzătoare de oameni!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Democrația a căzut pe-o rână…

Publicat

pe

Nici nu era nevoie să fii analist politic experimentat pentru a-ți da seama, după indiciile afișate cu larghețe de mai marii PNL și PSD, că vom avea alegerile locale și pe cele europarlamentare comasate. Toate drumurile, scenariile, declarațiile, scenele de gelozie politică, amenințările cu partajul și frica de pierderea privilegiilor au condus spre rezultatul prezentat aseară de cei doi „C” ai politicii actuale românești.

PSD se contopește cu PNL. Reacții adverse există, dar se trec cu vederea. Doctrinele, ura ancestrală, alergiile care apar, pe bună dreptate, din alăturarea celor două partide politice trebuie date la o parte. Se face abstracție de erupțiile apărute, de bubele urâte de pe imagine, dacă vrei să rămâi la putere și, ca să existe și izul acela patriotic!, dacă vrem să ținem țara în echilibru. Așa a apărut noul clișeu, care, cu siguranță, va fi la loc de cinste printre lozincile momentului, parcă adus din cruciadele Evului Mediu timpuriu. O coaliție a binelui care trebuie să lupte împotriva răului personificat de Șoșoacă și Simion, la care se adaugă alte mărunțișuri de pe partea dreaptă.

Păi, ce, nu puteau fi puși la respect conform regulilor corecte ale democrației? Ba da! Dar, de ce să ne complicăm? De ce să muncim mai mult? Alianțele împotriva naturii sunt născute din teamă și dorințe avide de putere. Există și reversul. Posibilitatea ca acest tip de comportament politic să creeze repulsie, ură, să alimenteze un val pe care nu îl mai poți opri cu una cu două și care să spulbere tot, respectiv construcțiile anormale, dar și pe cele normale.

Chiar am ajuns în situația în care alegerile să cadă în derizoriu, răpuse de săgețile interesului și ale calculului electoral? Da. Așa pare! Democrația a devenit plantă de cultură, pe care libertățile sunt acum altoite după cum este vrerea Comisiei Europene. Alor noștri conducători le place noul concept. Avem în sânge câte ceva din gena dictaturii, din dorința ușor patologică de a-i anihila prin diferite metode, chiar pseudo-democratice, pe cei care ne stau împotrivă.

Sincer, de la ceea ce se întâmplă acum, până la ziua în care va fi emisă o ordonanță de urgență prin care se declară stare de necesitate, iar unele partide politice sunt desființate și libertățile de expresie, de opinie, sunt anulate, ar mai fi un pas.

Alegerile care vin sunt doar un exercițiu al puterii. Se testează o nouă metodă. Dacă dă rezultate, cu siguranță, va fi continuată și la toamnă. Și… la mulți ani! Totdeauna, interesul și dictatura s-au ascuns sub plapuma bunelor intenții. Știu o mulțime de oameni politici adevărați care nu sunt de acord cu acest compromis stupid, dar se supun fiindcă nu te poți pune împotriva unui curent pornit din cele mai mari Cancelarii ale Europei. Te împotrivești, ieși!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite