ACTUALITATE
Avangarda, cu Ionuț Vulpescu. Invitat: Teologul Dumitru Horia Ionescu, nepotul părintelui Dumitru Stăniloae
UN EPISOD EXCLUSIV, LA COMEMORAREA A 30 DE ANI DE LA MOARTEA MARELUI DUHOVNIC ȘI TEOLOG ROMÂN: DUMITRU STĂNILOAE, UN NUME PENTRU CREDINȚĂ, SUFERINȚĂ, ASCEZĂ ȘI VIAȚĂ INTELECTUALĂ
S-a născut într-o familie credincioasă, în 1903, în timpuri în care oamenii mureau pentru credința lor. A devenit una dintre cele mai importante figuri ale teologiei europene a secolului XX și teologul cel mai iubit al gândirii religioase în spațiul românesc. Pentru dragostea de Dumnezeu și grija față de oameni a plătit cu libertatea, fiind întemnițat pentru cinci ani la Aiud, un loc despre care abia dacă a pomenit ceva familiei, când, ani mai târziu, în timpul unei plimbări cu trenul, a trebuit să traverseze orașul detenției sale. S-a vindecat de greutățile vieții – pierderea unei fiice, închisoarea, prigoana creștină în timpuri comuniste – prin zidirea lucrărilor teologice cu un spirit de cărturar: 45 de ani a tradus Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, 12 volume, pentru care, la un anumit moment, a lucrat și alături de Arsenie Boca.
Părintele Dumitru Stăniloae, duhovnicul atâtor generații, îndrumătorul atâtor conștiințe, profesorul atâtor studenți, a plecat dintre noi în urmă cu trei decenii, iar moartea sa a fost un șoc pentru sfera publică, îndurerată.
Pentru a comemora memoria Părintelui Dumitru Stăniloae, la microfonul Avangardei vorbește Dumitru Horia Ionescu, nepotul Părintelui Stăniloae și fiul Lidiei Stăniloae. Dumitru Horia Ionescu intră în dialog cu fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, povestind ce a însemnat copilăria alături de bunicul, nu Preotul Stăniloae; cum s-a transmis dragostea pentru credință, teologie și istorie; care sunt secretele de familie care arată viața și moartea Părintelui Stăniloae într-o aură diferită de cea pe care o cunoaștem cu toții.
În acest podcast, Dumitru Horia Ionescu explică ce a însemnat echilibrul dintre viața clericală și cea academică în biografia unuia dintre cei mai proeminenți teologi ai secolului trecut; invitat să predea la München și Tübingen, dar mereu întors acasă; prețuit la Oxford, Vatican, Heidelberg, Londra, Atena, unde a fost invitat, conferențiar și, în multe dintre aceste locuri, Doctor Honoris Causa al facultăților și institutelor de Teologie din Europa. Însă cel mai important lucru, Dumitru Horia Ionescu mărturisește ce înseamnă aproape 90 de ani de viață personală și publică ai Părintelui Stăniloae, plecând de la amintirile așternute într-un volum de conversații inedite cu Răzvan Bucuroiu, sub titlul Cartea familiei Stăniloae, Trei generații văzute prin ochiul lui Dumitru Horia Ionescu.
Un podcast despre avangarda spirituală a teologiei creștine semnată de Părintele Dumitru Stăniloae, cu nepotul său, Dumitru Horia Ionescu, la comemorarea a 30 de ani de moartea marelui teolog, la Avangarda, cu Ionuț Vulpescu!
Interviul integral poate fi ascultat accesând link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=W9nF8mgt-oQ
Ajunul morții Părintelui Dumitru Stăniloae: pe patul de moarte, află că un alt text al său a fost publicat fără să își dea consimțământul
Ionuț Vulpescu: Buna ziua, la un nou episod al podcastului meu, Avangarda, cu Ionuț Vulpescu. Astăzi am bucuria să îl am invitat pe teologul Dumitru Horia Ionescu, nepotul părintelui Dumitru Stăniloae. Dumitraș, îți mulțumesc mult că ai acceptat invitația mea!
Dumitru Horia Ionescu: Ionuț, și eu îți mulțumesc foarte mult, cu atât mai mult cu cât urmăresc acest podcast de foarte multă vreme, și sunt foarte onorat că am primit și eu această invitație să stăm de vorbă!
I.V.: Îl urmărești la Freiburg, în Germania!
D.H.I.: Îl urmăresc la Freiburg, pe Adevărul.ro, pe rubrica Opinii, și apoi apar scrise toate dialogurile tale, puse acolo. Sunt o mare bucurie și plăcere, și constituie întotdeauna marți sau miercuri pauza mea de prânz.
I.V.: Am înțeles!
D.H.I.: Și mă relaxez atât de bine că după aceea pot să lucrez după masă. Însă totdeauna marți sau miercuri caut, și „a apărut un nou episod! Ura, ce bine!” Încep să citesc!
I.V.: Acum îl căutăm și pe cel pe care îl facem împreună!
D.H.I.: Cu siguranță că îl voi găsi, da!
I.V.: A apărut recent o carte pe care vreau să o semnalez, Cartea familiei Stăniloae, trei generații văzute prin ochii lui Dumitru Horia Ionescu, un volum de dialoguri cu Răzvan
Bucuroiu. Lucru cu atât mai important, cu cât sunt, chiar zilele acestea, 30 de ani de când a murit părintele Dumitru Stăniloae. Ce îți amintești din ziua de 4 octombrie 1993? Cum îți amintești acea zi?
D.H.I.: E, într-adevăr, o zi de neuitat, însă dramatic a fost către seară, pentru că am venit in nou cu mama, la spital, la Fundeni, și bunicul meu se simțea așa cum se simțea de obicei în ultimele zile… Nu se simțea bine; atunci a venit vestea că cineva, la Craiova, a publicat iarăși un text al bunicului meu, fără să-l întrebe. Și bunicul meu imediat mi-a spus: „Uite, eu sunt bolnav, mergeți imediat la un văr al mamei, la Alexandru. Vorbiți cu el și vedeți ce puteți să faceți împreună ca să puneți ordine în toată treaba aceasta, fiindcă m-am plictisit și m-am săturat tot timpul să aud că apar texte ale mele publicate undeva, așa, oricum, fără ca eu să le fi dat acordul, fără ca eu să le fi corectat, mai ales”.
Noaptea de 4 spre 5 octombrie 1993. Dumitru Horia Ionescu, nepotul Pr. Stăniloae: „Era o furtună de nedescris, era ceva apocaliptic, ploua, bătea vântul, era ceva de groază!” Pe cine a încredințat Părintele Stăniloae să îl îmbrace în haine preoțești și să îl așeze în sicriu?
I.V.: Ediții pirat!
D.H.I.: Ediții pirat, acesta este cuvântul. Așa am plecat. Ne-am dus la vărul mamei, am vorbit cu el, și el ne-a făcut rost a doua zi de carte. Însă în aceeași seară, pe la ora 11.00, am primit telefon de la Fundeni, că bunicul meu a trecut la Domnul, și atunci, acest lucru e important, fiindcă într-adevăr el a murit pe 4 octombrie, însă cum toate ziarele, toate posturile de radio au anunțat vestea pe 5 octombrie, a pornit această idee că el a murit pe 5 octombrie. Însă pentru a respecta 100% adevărul istoric, el a murit cu 20 de minute înainte de ora 12.00, pe 4 octombrie. El dorise foarte mult ca Părintele Galeriu și Părintele Bordașiu să fie cei care îl îmbracă, îl pun în hainele preoțești. I-am trezit și pe ei, am luat mai multe taxiuri, ne-am dus până acolo, în strada Silvestru. Era o furtună de nedescris, era ceva apocaliptic, ploua, bătea vântul, era ceva de groază! Am așteptat vreo două ore și jumătate, până când au fost ei gata, și ne-am dus la spital. Ei au făcut atunci asta. Așa a fost ziua de 4 către 5 octombrie.
I.V.: Părintele împlinise, avea 90 de ani.
D.H.I.: Trebuia să împlinească 90 de ani, pe 16 noiembrie.
Cel mai piratat teolog român. 130 de ani de la naștere și 30 de ani de la moarte: Dumitru Stăniloae, o viață de duhovnic și de cărturar. Dumitru Horia Ionescu despre o ediție a unui volum apărut la Craiova: „Cine citește acea carte poate foarte bine să înțeleagă că Stăniloae nu e întreg la minte.”
I.V.: S-a născut în 1903, a murit în 1993, la 90 de ani, aproape de 90 de ani. Acum suntem în 2023, când sunt 30 de ani de la moarte, și în anul în care sunt și 130 de ani de la nașterea Părintelui Stăniloae. Sunt cifre rotunde. Ce semnificație are acest an? Crezi că moștenirea Părintelui Stăniloae e una așa cum o merită opera sa din plin?
D.H.I.: În bună parte, da. În 1993 când a murit, tocmai începea să fie cunoscut. El, între 1948 și 1975 nu a putut să publice niciodată, cu excepția câtorva texte care au apărut în Glasul Patriei, iar acolo era Nichifor Crainic director. Au fost singurele lucruri publicat în perioada comunistă. În 1975, cumva, printr-o minune, Departamentul Cultelor i-a permis publicarea Volumului 5 din Filocalia. După aceea, aceasta a fost practic portița prin care s-a dat drumul, după aceea el a publicat cele trei volume din Dogmatica, a publicat și Ascetica și Mistica, intitulate Volumul 3 din Teologia morală, toate sub formă de manuale. Însă trebuia să fii bun cunoscător ca să știi că trebuie să te duci la magazinul acela de pe 11 iunie al Patriarhiei ca să cumperi cărți. După 1993 s-a schimbat radical situația, însă știi cum e, în acele timpuri aveam libertatea, care trebuie întotdeauna gestionată, de a face ceva. Și gestionarea libertății, din punctul nostru de vedere, al mamei și a mea, a fost aceea de a opri toate edițiile acestea absolut haotice, erau niște aventuri, în sensul cel mai clar al cuvântului. Îmi pare rău că nu mai am acea ediție de la Craiova, fiindcă este foarte interesantă, cred că e, într-un fel, o ediție de bibliofil, pentru că este o carte care pe fiecare pagină, cel puțin, fiecare rând are 2-3 greșeli, însă textul nu se termină, pur și simplu, la un moment dat, gata! Și cine citește acea carte poate foarte bine să înțeleagă că Stăniloae nu e întreg la minte. Asta e concluzia. Și ne-am luptat mult, fiindcă toți erau foarte agresivi, că „ce aveți cu noi, veniți din Germania, lăsați-ne în pace; vrem să ne îmbogățim”. Însă erau personaje care nu aveau nimic de a face cu o editură. Asta e o meserie care se învață, pe care nu poți să o treci, așa…
I.V.: Trebuie să spunem că tu lucrezi la una dintre editurile importante, din Germania, la Herder.
D.H.I.: Era foarte greu să îi oprim. Am beneficiat de sprijinul prietenei mamei, Lia Pardău, avocată, care era specializată. Fusese jurist-consult al Uniunii Scriitorilor, ea ne-a ajutat enorm, și încetul cu încetul am reușit să facem ordine, în sensul că avem absolut toate cărțile bunicului meu, apărute la Editurile Patriarhiei…
I.V.: Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.
D.H.I.: Editura Basilica șamd. Însă acolo au specialiștii, au teologii și posibilitățile grafice de a face cărți foarte bune.
Înmormântarea Preotului Dumitru Stăniloae vs. Înmormântarea lui Frederico Fellini. Dumitru Horia Ionescu: „Ziua înmormântării bunicului meu are ceva din filmele lui Kusturica! A trebuit să ne batem să ajungem la mormânt”
I.V.: Atunci, în octombrie, 1993, descrii pe câteva pagini în dialogul cu Răzvan Bucuroiu, ziua înmormântării. Spui că a fost efectul unor improvizații, descrii niște scene absolut de film. De ce s-a întâmplat așa? Faci o paralelă între înmormântarea Părintelui Stăniloae și o înmormântare la care ai asistat puțin mai târziu, la Roma, cea a lui Frederico Fellini.
D.H.I.: Cred că ziua aceea, a înmormântării bunicului meu, are ceva din filmele lui Kusturica. Cu siguranță! Însă o asemenea stare de agitație generală, colectivă, nu am mai văzut niciodată. Seara, când ne-am întors de la înmormântare, mama și cu mine eram epuizați, dar epuizați fizic< să nu mai vorbim de toate problemele sentimentale care decurg dintr-o asemenea situație. O agitație, o gălăgie, o întreagă cavalcadă. Mergeam cu o mașină pe bulevard, către strada Cernica; am ajuns la Cernica, a trebuit să ne batem să ajungem la mormânt, era foarte multă lume, ceea ce era foarte frumos, dar nimic nu era organizat. A fost, într-adevăr, o întâmplare, pentru că nici măcar o lună mai târziu, eram la Roma, și am nimerit absolut întâmplător acolo unde, în fața bisericii, era depus Frederico Fellini. Însă toată lumea stătea liniștită, toată lumea era cumva cuprinsă de acest fior al tragediei care se întâmpla. În momentul în care au scos trupul neînsuflețit al lui Fellini toată lumea a început să aplaude. Și atunci pur și simplu, cumva, nu știu dacă am dreptate sau nu, însă comparația cu ce s-a întâmplat la București, cu bunicul meu, și această înmormântare, m-a doborât. A fost… m-a durut că nu s-a întâmplat la fel și la București. Cum să vă spun, nu pot da o explicație logică la ceea ce s-a întâmplat atunci. Cei care au fost acolo argumentează că a fost marea lor durere în fața pierderii și dispariției Părintelui Stăniloae. Totuși este foarte, foarte greu de acceptat, o asemenea dezordine într-un moment atât de tragic.
Tatăl lui Dumitru Stăniloae, în America? Dumitru Horia Ionescu: „După nașterea bunicului meu, deci al cincilea copil, străbunicul a plecat în America. Era acea poveste, să faci mia de dolari la Detroit. Cum ei și spuneau acolo, nu Detroit, ci De Trăit.”
I.V.: Spui undeva, într-o carte a ta, în această antologie, Sub baza lui Dumnezeu, Drăguțul, apărută recent… îl citezi pe Umberto Eco și spui: „despre ceea nu putem vorbi, teoretic, trebuie să povestim”. Hai să povestim puțin despre Părintele, mai ales că o faci și în această carte de dialoguri cu Răzvan Bucuroiu. Părintele Stăniloae e al cincilea copil din familia sa.
D.H.I.: Da, era cel mai mic.
I.V.: Cel mai mic.
D.H.I.: Da!
I.V.: Sunt tot felul de discuții despre importanța ultimului copil în familii numeroase. Cum era familia Părintelui?
D.H.I.: Țărani adevărați, ardeleni. Străbunica mea venea de la Bran. Ei aveau această inteligență de a nu se căsători între ei în sat. Și atunci găseau formule, posibilități, să se căsătorească de așa natură încât să fie oameni din zonele învecinate, din satele învecinate. Dar erau oameni foarte simpli, și așa cum am înțeles de la bunicul meu, oameni cu o inteligență practică foarte dezvoltată. După nașterea bunicului meu, deci al cincilea copil, străbunicul a plecat în America. Era acea poveste, să faci mia de dolari la Detroit. Cum ei și spuneau acolo, nu Detroit, ci De Trăit.
I.V.: Între timp mia a devenit milionul de dolari, cum să faci un milion de dolari.
D.H.I.: Nu știu care este echivalentul…
A existat visul american pentru bursierii familiei Stăniloae? Copiii de țărani ardeleni, educați impecabili. Dumitru Horia Ionescu: „De fiecare dată când văd filmele americane cu mașinile acelea superbe, cu limuzinele acelea, mă gândesc, oare o fi lucrat și Ilie Stăniloae la una dintre aceste mașini?”
I.V.: Atunci era mia de dolari.
D.H.I.: A avut-o, a lucrat-o, la Căile Ferate, cum se duceau toți ardelenii atunci, și s-a întors cu mia de dolari după trei-patru ani, a reparat casa și și-a făcut o șură. Fratele mai mare al bunicului a rămas în SUA, s-a căsătorit cu o irlandeză, a rămas acolo, în zona Michigan, la celebrul Cary, care a fost orașul automobilelor americane. A lucrat la una dintre marile companii, nu știu, la Ford sau la General Motors. În orice caz, cum spuneam și în carte, de fiecare dată când văd filmele americane cu mașinile acelea superbe, cu limuzinele acelea, mă gândesc, oare o fi lucrat și Ilie Stăniloae la una dintre aceste mașini? Întrebarea mea… Străbunica mea l-a visat odată pe băiatul Dumitru în haine preoțești. Și asta pentru că era foarte credincioasă, avea în familie preoți. După aceea, când bunicul meu a terminat Școala Primară din Vlădeni cu nota maximă, era acel sistem frumos din Ardeal, al învățătorilor, care în mod automat selectau copiii foarte buni și îi propuneau bursei Gojdu. Acesta a fost și cazul bunicii mele, și bunica mea a avut bursa Gojdu. Și atunci, ei nu s-au opus.
I.V.: Un mare filantrop.
D.H.I.: Da, deși aveau nevoie, era ultimul băiat care rămăsese, era în SUA, Gheorghe plecase la București… totuși nu s-a opus și l-au lăsat și pe el să plece, deși pentru ei era foarte greu, pentru că nu au mai putut continua curtea, să lucreze la fân, la ce aveau.
Pr. Stăniloae, Șagunist până la moarte. Dumitru Horia Ionescu: „Un lucru foarte drăguț, când s-a întors din închisoare, una dintre primele întrebări pe care i le-au pus a fost dacă i-a rămas șapca de Șagunist. Și rămăsese.”
I.V.: A mers la Sibiu pentru că era aproape de Vlădeni?
D.H.I.: Nu, întâi a mers la Brașov, deci a fost Șagunist. Un lucru foarte drăguț, când s-a întors din închisoare, una dintre primele întrebări pe care i le-au pus a fost dacă i-a rămas șapca de Șagunist. Și rămăsese. A fost foarte norocos, nu știu, cred că acolo li se imprima ceva, erau șaguniști până la moarte.
I.V.: Un liceu foarte bun.
D.H.I.: Am înțeles că sunt 18 academicieni de acolo.
Pr. Dumitru Stăniloae, prietenul fizicianului Werner Heisenberg, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică
I.V.: Inclusiv Președintele Academiei Române, Ion Aurel Pop, este absolvent de Șaguna.
D.H.I.: După aceea, nu a fost în mod obligatoriu opțiunea lui Sibiul, s-a dus la Cernăuți. Și a avut, la început, legătură cu Mitropolitul Bălan, care era, mmm… La Atena, când își făcea doctoratul, era împreună cu viitorul Episcop Popovici, de la Oradea; ei au fost prieteni foarte buni toată viața. Și Popovici îi scria: „Bălan, am făcut asta, și am făcut asta, și am făcut asta”. Și la sfârșitul scrisorii bunicul meu îi scria: „Da, studiile mele merg bine, vă sărut dreapta.” Și când Mitropolitul Bălan îi răspundea, tot așa îi răspundea, o scrisoare lungă lui Popovici, și la sfârșit scria: „Multe salutări și binecuvântări pentru Stăniloae”. Inițial nu au fost într-o relație foarte apropiată, însă după aceea, Mitropolitul Bălan, după ce bunicul meu s-a întors din Germania, l-a selectat pentru a fi profesor la Academia Andreiana, cum se numea atunci, la Sibiu.
I.V.: La Tübingen a fost atunci.
D.H.I.: Nu, la Tübingen nu a fost, la München și la Berlin. Fiindcă la München a studiat Bizantinologia, cu profesorul Heisenberg, tatăl fizicianului. De altfel, bunicul meu a fost cu fizicianul prieten toată viața. Intrase în casa lui Heisenberg, era foarte bine primit.
Dumitru Stăniloae, tăcut când vedea vorba de anii detenției de la Aiud. Dumitru Horia Ionescu: „Nu a povestit niciodată ceea ce s-a întâmplat acolo. Nu era o temă de discuție”
I.V.: Pentru că ai pomenit de perioada de detenție a Părintelui, cum se raporta la anii aceia, cum privea anii aceia, care era perspectiva?
D.H.I.: Nu, nu vorbea. Foarte puțin vorbea. De fapt, am o singură amintire. Mergeam cu trenul de la Sibiu la Cluj. Și trenul a oprit în Aiud. Bunicul meu s-a uitat pe geam și a zis: „Da, Aiud.” Asta a fost. Nu a povestit niciodată ceea ce s-a întâmplat acolo. Nu era o temă de discuție. Era ceva pe care, cel puțin pentru noi, îl scosese din orice fel de dialog.
I.V.: Câți ani a fost închis?
D.H.I.: Cinci!
Detenție din pricina asocierii cu Rugul Aprins? Dumitru Horia Ionescu despre cauzele anilor de închisoare ai Părintelui Stăniloae: „A fost introdus în lotul Rugului Aprins. Asta e adevărat.”
I.V.: Cinci ani! Cât a contat experiența extraordinară a Rugului Aprins în biografia lui?
D.H.I.: El nu a făcut niciodată parte din Rugul Aprins. Și explicația este foarte simplă. Cred că – aceasta e părerea mea, cel puțin – avea cumva experiențe spirituale, duhovnicești, teologice, diferite. Bunicul meu era teolog. Și asta era ceea ce îl interesa. Se bucura foarte mult să fie în legătură cu intelectualii Rugului Aprins. Socializa foarte bine cu ei, se simțea foarte bine cu ei, îl plăcea. Unul dintre motivele pentru care, în 1953, 1954, a exclus să se mai întoarcă la Sibiu… Mitropolitul Bălan i-a spus să revină la Sibiu prin 1952-1953 și bunica mea ar fi vrut, fiindcă ea era sibiancă adevărată; dar el nu a mai vrut, fiindcă avea acum această experiență și această socializare cu intelectualii bucureșteni, care devenise foarte importantă. A fost în legătură cu ei, fără a fi un membru al Rugului Aprins. A făcut două-trei conferințe, a fost introdus în lotul Rugului Aprins, de facto, la sfârșit, pentru că el a fost arestat pe 16-17 septembrie 1958, când, de fapt, toți ceilalți erau arestați. Însă a fost introdus în lotul Rugului Aprins. Asta e adevărat.
Pr. Dumitru Stăniloae, nașul și prietenilor poeților și scriitorilor generației 1960
I.V.: După aceea, pentru că vorbeai de relațiile privilegiate pe care le-a avut, cu intelectuali, cu nume importante din cultura noastră, membri în Rugul Aprins, dar și după aceea. Și în această carte am văzut relații apropiate cu foarte mulți scriitori. Bunicii tăi au fost, înțeleg, nașii de cununie ai lui Aurel Dragoș Munteanu.
D.H.I.: Așa este!
I.V.: Mai mulți dintre copiii lui Ioan Alexandru au fost botezați de Părintele și de doamna Preoteasă.
D.H.I.: Așa este.
Casa lui Dumitru Stăniloae, plină de scriitori. Dumitru Horia Ionescu: „Până la moarte, a trăit în mijlocul unor oameni de cultură și era un lucru care îi plăcea”
I.V.: De asemenea, unul dintre poeții importanți ai generației anilor 1960, Gheorghe Pituț. Cum s-a apropiat de lumea literară? Sau lumea literară s-a apropiat de Părintele?
D.H.I.: Eu aș zice că mai degrabă lumea literară s-a apropiat de el. Fiindcă după ce a ieșit din închisoare, prin 1966-1967, dintr-o dată, au început să vină din ce în ce mai mulți scriitori la noi. Întâi venea unul, apoi aducea un altul, venea un altul etc. A contribuit foarte mult și faptul că mama a început să aibă activitate literară și publicistică, și atunci, într-un fel, și prin cunoștințele pe care le avea mama, scriitori, care spuneau „da, aș vrea să vin la tatăl tău”, și atunci mama îi aducea. Dar într-adevăr, până la moarte, a trăit în mijlocul unor oameni de cultură și era un lucru care îi plăcea. Îi plăcea să aibă discuții cu acești oameni care aveau un simț al lor, special. Discuțiile erau interesante, neașteptate, cu totul ieșite din comun. Era ceva care îl satisfăcea intelectual.
Dacă… Dumnezeu iubește lemnul și spațiile mici… Pr. Stăniloae iubea… garsonierele!
I.V.: Unde crezi că s-a simțit, din toate locurile în care a fost Părintele Stăniloae, cel mai bine? Unde a fost acasă pentru el?
D.H.I.: Cred că totuși că, pentru el, acasă a fost în ultima locuință de pe strada Cernica, numită acum Părintele Stăniloae. Sunt, trebuie să o spun direct, foarte mirat de ceea ce se spune acum peste tot; „garsonieră sărăcăcioasă”, știu eu, „locuință micuță”… era ceea ce ei își doreau. Să aibă o mică locuință în centrul Bucureștiului, care să fie bine încălzită, în timpul lui Ceaușescu era fundamental, și să fie la etajul I, nu le plăcea parterul, cum au stat în Calea Moșilor, ca să nu aibă probleme cu liftul, pentru că și atunci se oprea curentul, nu mai circulau lifturile. Pentru ei a fost acolo, ca să zic așa, între ghilimele, cuibul lor. Acolo se simțeau bine, era cald, era compact, le plăcea. Se vedea că acolo stau ei.
I.V.: Pe fosta stradă Cernica.
D.H.I.: Da.
I.V.: Pe Calea Moșilor era unde e Biserica Sf. Gheorghe vechi.
D.H.I.: Calea Moșilor 36, în curte unde este Muzeul Stăniloae.
Dumitru Horia Ionescu, despre Muzeul Dumitru Stăniloae: „Sper să fie, cât mai curând – în acest spațiu muzeal al capitalei, să fie recunoscut ca un muzeu adevărat”
I.V.: Cum ți se pare Muzeul?
D.H.I.: Foarte bun. E o inițiativă nemaipomenită. Cu timpul încerc și eu să sprijin… îmi aduc aminte de anumite lucruri, transmit din ce în ce mai mult lucrurile pe care le mai am. Este o inițiativă foarte bună, și în momentul în care va fi introdus – sper să fie, cât mai curând – în acest spațiu muzeal al capitalei, să fie recunoscut ca un muzeu adevărat, și atunci va fi, într-adevăr, un lucru foarte frumos. Îl felicit, încă o dată, și pe această cale, pe Părintele Sorin Tarcău, care e preot paroh acolo. El a avut această inițiativă de a nu mai închiria locuința și a o transforma în spațiu public.
Cărturar și duhovnic, cel mai important teolog român în Europa secolului trecut și cel mai modest părinte. Dumitru Horia Ionescu: „Era modul lui de viață, nu e o contradicție. Era un om care a plecat de la Vlădeni și a studiat la München. Însă el era de fapt vlădărean.”
I.V.: Cum crezi, care a fost secretul faptului uluitor că Părintele Stăniloae a îmbinat, deopotrivă, știința de carte uriașă a profesorului, a rectorului Institutului Teologic, a marelui cărturar, care era, cu această simplitate. Cu această a unei vieți trăite. Oamenii erau foarte atrași deopotrivă de ambele dimensiuni. Cum au coabitat savantul și simplitatea de Preot în ființa Părintelui Stăniloae?
D.H.I.: Fiindcă așa era el. Întotdeauna s-a recunoscut ca fiind un țăran ardelean. Nu i-a fost niciodată frică de acest lucru, de această sintagmă. Într-adevăr, se vedea mai departe ca fiind un țăran ardelean. Trăia cumva conform normelor pe care le învățase în copilărie, pentru că, de fapt, acolo oamenii trăiau într-un fel foarte simplu, dar în același timp dezvoltau experiențe de viață care încercau să le fie favorabile. Pentru că nu erau oameni bogați. Aveau ce le trebuie. Dar atunci știau că le trebuie, într-adevăr, formule de supraviețuire. Acest lucru i-a rămas bunicului meu întotdeauna impregnat, chiar și atunci când studia filosofii germani, sau traducea din Filocalii sau scria cursurile de doctorat de Dogmatică. Era modul lui de viață, nu e o contradicție. Era un om care a plecat de la Vlădeni și a studiat la München. Însă el era de fapt vlădărean.
Bestseller teologic, Filocalia, proiectul de a da „un vaccin împotriva unei societăți care era din ce în ce mai ateistă”. Adevărul neștiut din spatele operei teologice monumentale: Pr. Stăniloae traducea terapeutic, depășind astfel moartea primei sale fiice, Mioara
I.V.: Pentru că ai pomenit de Filocalia. Eu cred că în mare parte, cel puțin înainte de Revoluție, înainte de 1989, din discuțiile care îl vizau pe Părintele Stăniloae, popularitatea în creștere pe care o avea în ultimii ani, în anii 1980, vine și din acest efort de a publica Filocalia. Asta este clar. Cum a apărut ideea aceasta? De unde și până unde? Deși avea deja publicate volume de autor, era profesor la Institutul Teologic. Cum a venit ideea de a publica Filocalia? Care a fost miza în epocă a publicării Filocaliei?
D.H.I.: A fost un curent general în cadrul profesorilor ortodocși de Teologie, mai ales al celor greci-atenieni, de a renunța la această metodă de predare științifică, cazuistică, una care făcea din Teologie un fel de altă filosofie. Și atunci toți acești oameni își dădeau seama că soluția e în redescoperirea Sfinților Părinți; bun, niciodată, Sfinții Părinți nu au fost uitați. Existau, întotdeauna, în studiul teologic. Dar accentul nu era pus neapărat pe studierea textelor Sfinților Părinți. Și atunci, dorința a fost de a introduce în cadrul învățământului teologic o mai mare accentuare a textelor Sfinților Părinți. Era un membru al acestui curent. S-a dus la Muntele Athos, ceea ce pe atunci, nu era foarte obișnuit. Nu era curentul acesta de pelerinaj pe care îl avem acum, toată lumea pleacă cel puțin o dată pe an la Muntele Athos. Dar a găsit un manuscris al Sf. Grigorie Palama, știa, îl cunoștea, și a început să lucreze pe text. Inițial a fost ceva de ordin, să zicem așa, pedagogic, poate. Dar după aceea, prin moartea fiicei mai mari, a Mioarei, în anul 1944, în situația bombardamentelor, au plecat la Șura Mare, satul în care s-a născut bunica, la 6 kilometri de Sibiu, și acolo a început să traducă în mod sistematic. A fost pentru el și un fel de terapie, pentru că era un om suficient de inteligent să își dea seama că într-o situație din aceasta, cum Mioara fusese 6-7 ani grav bolnavă, după aceea trecuse la Domnul, a avut nevoie și de un sprijin care să îl întărească în această durere, și atunci dorea, vedea că lucrurile încep să se schimbe. Din această direcție pedagogică, de universitate, a traducerii textelor Sfinților Părinți, și a comentariilor acestor traduceri, a apărut ideea de a da tuturor oamenilor posibilitatea de a avea un fel de vaccin împotriva unei societăți care era din ce în ce mai ateistă. După aceea, în orice caz, a militat ca oamenii să aibă, prin aceste cărți, posibilitatea de a rămâne în legătură cu divinitatea.
I.V.: Care crezi că e opera lui fundamentală?
D.H.I.: Filocalia, fără discuție. Însă și-a iubit în egală măsură toate cărțile.
12 volume ale Filocaliei lui Dumitru Stăniloae, remediul împotriva ateismului apărut în anii ’40
I.V.: Pentru absolvenții de Teologie, cei care au făcut Istorie, Teologia dogmatică, cursul de Ascetică și Mistică, cele care au devenit normative pentru învățământul teologic, sunt printre cărțile de referință. Deci Filocalia ar fi opera fundamentală, dar spui că în egală măsură ținea la toate cărțile lui.
D.H.I.: Ținea la toate cărțile lui, însă Filocalia era într-adevăr ceea ce l-a preocupat până la urmă cel mai mult, lucrul la care a muncit cel mai mult. Normal, sunt 12 volume, plus celelalte traduceri, din Sfinții Părinți, care au apărut în alte colecții. Cred că această idee de a arăta oamenilor care sunt valorile și comorile ascunse în cărțile Sfinților Părinți, l-a făcut să gândească Filocalia ca o lucrare fundamentală și în același timp absolut necesară a felului cum gândea și cum dorea ca într-adevăr credința creștină să nu cumva să fie diluată de aceste curente ateiste, care apăruseră începând de la mijlocul anilor ’40.
Relația dintre Dumitru Stăniloae și Arsenie Boca. Dumitru Horia Ionescu: „Erau ca un binom. E greu de presupus că două personalități atât de mari să rămână toată viața.”
I.V.: La primele volume a colaborat cu Părintele Arsenie Boca?
D.H.I.: A fost la Șura Mare și Părintele Arsenie Boca. În acea vară au stat acolo. Știți cum este, când traduci și scrii tu, traduci mult mai repede decât scrii. Fiindcă scrisul e ceva care te frânează tot timpul, și Părintele Arsene Boca a venit acolo și îl ajuta, mai ales în acest sens, fiindcă el scria foarte frumos și scria foarte repede, după dictare. Se înțelegeau bine, era un binom atunci. Însă cred că nu ar fi putut să rămână așa pentru restul vieții, pentru că cei doi erau personalități importante, însă și diferite. A fost normal ca la un moment dat Părintele Arsene Boca să dorească să își refacă drumul lui. Și drumul lui a fost la Sâmbăta, întâi și întâi, acolo îl ajuta foarte mult pe bunicul meu în continuare, fiindcă îl recomanda. Filocaliile se făceau ca un fel de abonament, oamenii subscriau și primeau un volum după celălalt. Și aceasta a fost, evident, munca, la care s-a adăugat meritul Părintelui Arsenie Boca. După aceea, fiecare cu destinul lui. E greu de presupus că două personalități atât de mari să rămână toată viața.
Teologul iubirii: Dumitru Stăniloae, un om de un calm „neverosimil”
I.V.: Cum a apărut sintagma de teologul iubirii? Crezi că îl caracterizează?
D.H.I.: Cred că îl caracterizează. În același timp, foarte bună ar fi și sintagma teologul Sfintei Treimi, fiindcă a avut într-adevăr o ușurință fenomenală de a înțelege și explica toate normele dogmatice legate de Sfânta Treime. Într-adevăr, prin felul care le explica el, toate aceste lucruri complicate deveneau dintr-o dată foarte ușoare. Foarte ușor de înțeles. Da, iubirea lui Dumnezeu este ceea ce pentru el, cum să spun… pentru el nu a fost un soi de concept teologic teoretic. Liniștea lui, fiindcă asta pot să o mărturisesc, avea un calm care este neverosimil, aș putea să spun… Acum, îmi dau seama, dacă aș fi eu numai 10% atât de calm cum este el, ar merge nemaipomenit. Însă era atât de calm, și cred că acest calm se trăgea tocmai din faptul că el era convins și trăia această frumoasă concepție teologică și înțelegere teologică a iubirii lui Dumnezeu pentru noi toți, creaturile sale.
Testamentul duhovnicesc lui Dumitru Stăniloae: „Sfânta Treime sau la început a fost iubirea”
I.V.: A și scris după Revoluție, nu cu mult timp înainte să moară, o carte, Sfânta Treime sau la început a fost iubirea.
D.H.I.: Cred că este, într-adevăr, testamentul său duhovnicesc. Acolo cred că el și-a exprimat toate gândurile pe care le-a trăit, efectiv, toată viața.
Bunicul-profesor: Dumitru Stăniloae, meditatorul nepotului său, Dumitru Horia Ionescu. „Încă știa Ebraică!”
I.V.: Pentru tine, ca nepot al lui, ca băiat care ai crescut lângă Părintele Stăniloae, unul dintre marii duhovnici ai noștri și profesori de Teologie, lecția cea mai puternică pe care o ai este una de ordin teologic sau una de natură umană?
D.H.I.: Nu, una de natură umană. Am vrut foarte multă vreme să fac istorie, însă atunci, către sfârșitul anilor ’70, Facultatea de Istorie era din ce în ce mai politizată. Trebuia să înveți pe dinafară citate din Ceaușescu, și erau tot felul de, mă rog… așa era spiritul timpului. Acesta a fost motivul pentru care m-am îndreptat către Teologie. Am acceptat acest lucru, m-am pregătit foarte bine, cu el, un an jumate, pentru examenul de admitere. Și am fost atât de bine pregătit, încât când am terminat examenul asta a fost întrebarea mea: „asta a fost totul?” Și după aceea, bineînțeles, mă fascina ideea că încă își mai aducea aminte de Ebraică. Fiindcă făceam Ebraică cu Părintele Chialda, și ne învăța bine Ebraică, însă după aceea aveam examenul unde trebuia să citim și să traducem.
I.V.: Mai greu.
D.H.I.: Foarte greu! Și încă mai știa ebraică!
Cum e să fii nepotul lui Dumitru Stăniloae?
I.V.: Cum te priveau profesorii știind că ești nepotul Părintelui Stăniloae?
D.H.I.: Of, asta a fost o problemă dificilă. Am fost puțin mirat– nu toți se raportau astfel, dar am avut anumite dificultăți, atunci eram mai tânăr, și asemenea dificultăți mă tulburau. A trecut, însă nu aș spune că era o reacție adversă generală, erau niște ascuțișuri, clar.
Iubit de lume, prețuit de teologi. Dumitru Horia Ionescu despre posteritatea Pr. Dumitru Stăniloae: „Când ești o personalitate, nu toată lumea te detestă. Sunt și unii care te detestă. Și atunci este în egală măsură între teologi și toți ceilalți, unii îl acceptă, alții nu îl acceptă.”
I.V.: Crezi că Părintele Stăniloae a fost și este iubit mai degrabă de teologi sau de oamenii simpli, de publicul larg?
D.H.I.: Cred că în egală măsură, astăzi și de teologi, și de publicul larg. Cum s-ar spune, adică, asta e partea ascunsă a lumii. Când ești o personalitate, nu toată lumea te detestă. Sunt și unii care te detestă. Și atunci este în egală măsură între teologi și toți ceilalți, unii îl acceptă, alții nu îl acceptă. Nu vreau să fac o comparație forțată, dar din câte știu, și în ceea ce privește muzica lui Mozart este cam același lucru.
Părinte-Bunic. Dumitru Horia Ionescu: „El nu a fost un profesor. El a fost un bunic. M-am înțeles bine cu el și îl respectam pentru că îmi dădeam seama că a nu-l respecta, ar trebui să fiu prea prost, acesta ar fi cuvântul ca să nu îl respect.”
I.V.: Sigur, tu ți-ai făcut un drum al tău, în țară, după aceea în Germania, la Freiburg, unde ai plecat în anii ’80, publici tu însuți teologie, faci eseuri teologice. A fost, la un moment dat, cum ai văzut să fii nepotul Părintelui Stăniloae? Este o povară sau o binecuvântare? Ți-a fost ușor sau ți-a fost greu?
D.H.I.: Nicicum. Pentru mine nu a fost în orice caz, niciodată, o povară. Pentru că am avut această șansă a formării, în copilărie, în adolescență, până la 24 de ani, când am plecat, m-am format stând pur și simplu lângă el. El nu a fost un profesor. El a fost un bunic. Însă prin ceea ce mă învăța tot timpul în relațiile normale, de zi cu zi, plus toate discuțiile la care asistam când veneau diferiți invitați la el, când avea invitați, era wow!
I.V.: Ziua Porților Deschise, care era tot timpul.
D.H.I.: Cam așa.
I.V.: Ai o amintire pregnantă, un moment care te-a răvășit, tulburat, și pe care îl ții minte până azi?
D.H.I.: Totul era foarte normal, nu aș putea să spun că existau vârfuri, ca la o diademă, și deodată, ca la o ecografie sau așa ceva, când totul începe să fie când sus, când jos, și brusc, un fel de seism… nu, totul a fost o diagramă în niște limite foarte normale. M-am înțeles bine cu el și îl respectam pentru că îmi dădeam seama că a nu-l respecta, ar trebui să fiu prea prost, acesta ar fi cuvântul ca să nu îl respect. Pentru că nu încerca să își impună respectul, însă prin felul în care se comporta cu mine, nu puteam să fiu altfel decât respectuos. Nu, nu știu niciodată să fi fost cu totul așa ceva, cu totul spectaculos. Nici nu era genul lui, calmul lui era un calm iubitor, foarte afectiv, care era mereu același.
Lecția lui Dumitru Stăniloae pentru copiii lui și pentru România: „Să nu renunți!”
I.V.: Care crezi că ar fi marea lecție predată de Părintele Stăniloae, pentru tine, și pentru România?
D.H.I.: Of, Doamne Dumnezeule… pentru mine, să nu renunț niciodată. Fiindcă el nu a renunțat niciodată. Întotdeauna îmi spunea că merită să lupt. Ceea ce, în tinerețea mea, nu prea respectam. Între timp, mă rog, m-am mai copt la minte, ca să zic așa. Pentru România, da! Poate că tot același lucru, să nu renunțăm la ideea de a ne face într-adevăr o țară frumoasă. Cred că până la urmă, tot vom reuși, în ciuda dificultăților care apar.
Cea mai înaltă distincția în lumea teologică, Premiul Fischer, pentru Pr. Stăniloae. De ce nu a rămas profesor la niciuna dintre universitățile europene care l-au dorit?
I.V.: Nu a fost tentat niciodată, pentru că a participat la multe conferințe teologice în străinătate, nu a fost tentat să rămână în afară?
D.H.I.: Nu, nu a avut multe posibilități. Începând cu studenția de la München, unde i s-a propus să rămână în cadrul Facultății din München. Dar a refuzat. Alegerea lui a fost la Sibiu. Apoi a fost episodul acela din 1973-1974, când a primit Premiul Fischer, la Tübingen, poate unul dintre cele mai mari premii pe care un teolog poate să le primească. Și atunci i s-a propus cel puțin un semestru sau două semestre ca profesor emerit la Tübingen. Să se ducă. Și a zis că nu are timp, traduce Filocalia.
Pr. Stăniloae, în fața televizorului la Campionatul Mondial de Fotbal. Dumitru Horia Ionescu: „Avea o modă de-a lui, mă întreba pe mine cu ce echipă ținem”
I.V.: Trebuie să spunem că marele savant avea și o dimensiune foarte omenească și ludică, mergea la Teatrul Mic, unde era Dinu Săraru director.
D.H.I.: Categoric.
I.V.: S-a uitat la Campionatul Mondial de Fotbal. Spui că v-ați uitat împreună la mondialul din 1966. Din Anglia!
D.H.I.: Da, fiindcă tocmai cumpărasem televizorul!
I.V.: Se ducea la teatru, se uita la fotbal; ceea ce este o mare surpriză.
D.H.I.: S-a uitat atunci. Avea o modă de-a lui, mă întreba pe mine cu ce echipă ținem. Habar nu aveam. Și dacă juca Brazilia, ziceam, nu ținem cu Brazilia, căci ăștia sunt latini. Deci cam asta era relația lui cu fotbalul. După aceea nu l-a mai interesat. Însă teatrul, cinematografia, dorea foarte mult să știe tot ceea ce se întâmplă în zona culturală. Era foarte interesant. Și bineînțeles momentul Sărindar, Teatrul Mic, a fost, și pentru el, într-adevăr, un eveniment în acei ani. Se ducea cu mare bucurie.
Citat sau citit? Dumitru Horia Ionescu despre Pr. Dumitru Stăniloae: „Cu siguranță este foarte citat, și m-aș bucura dacă ar fi mai mult citit, e adevărat”
I.V.: Crezi că există riscul, mai cu seamă în lumea teologică, un risc ca Părintele Stăniloae să fie mai degrabă citat decât citit?
D.H.I.: Bănuiesc că se și întâmplă. Este foarte posibil.
I.V.: Suntem într-un an aniversar și trebuie să abordăm și asta.
D.H.I.: Cu siguranță este foarte citat, și m-aș bucura dacă ar fi mai mult citit, e adevărat. Însă aceasta cred că este și una dintre datoriile pe care le am eu, fără să îmi supraevaluez posibilitățile, însă toată această încercare, mai ales la asemenea evenimente, de a reîmprospăta memoria bunicului meu, și prin diferite cărți și alte acțiuni, pe care încerc să le organizez, este tocmai această invitație a oamenilor, de a-l citi, întâi și întâi, pe Stăniloae, înainte de a-l cita. Suntem foarte grăbiți azi, și într-adevăr, un citat rezolvă o problemă. Însă dacă într-adevăr va fi mai mult citit, și va fi citit în continuare, este un pariu pe care eu l-am câștigat, ca și restul societății.
90 de ani de la nașterea Lidiei, fiica Pr. Dumitru Stăniloae: scriitoare, poetă, iubitoare de pian. Dumitru Horia Ionescu despre mama lui: „A mai scris poezie, însă numai pentru ea. Nu a mai vrut să le mai publice.”
I.V.: Pentru că vorbim despre păstrarea memoriei Părintelui Stăniloae, trebuie să pomenim această carte, ajunsă la mai multe ediții, a Lidiei Stăniloae, mama ta, Lumina faptei din lumina cuvântului, împreună cu tatăl, Dumitru Stăniloae. Sunt și 90 de ani, anul acesta, de la nașterea mamei tale, scriitoarea Lidia Stăniloae.
D.H.I.: Mă bucur foarte mult că ai pomenit de această carte. Ea a început prin a scrie poezie în România și într-adevăr, a fost foarte repede acceptată în acest cerc al poeților anilor ’60-’70, care, trebuie să o spunem, erau redutabili. Erau foarte buni!
I.V.: Generația ’60 este cea mai bună generație postbelică.
D.H.I.: Da, și după aceea, după ce am ajuns în Germania, ea a mai scris poezie, însă numai pentru ea. Nu a mai vrut să le mai publice. A început cu romanele, a scris mai multe romane, și după aceea a început să scrie eseuri. Activitatea ei literară a fost permanentă. Începând de la mijlocul anilor ’60, când nu a mai avut timpul să scrie, și avea din nou un pian, însă cânta din ce în ce mai puțin și scria din ce în ce mai mult. Însă acum, când sunt treizeci de ani de la moartea bunicului meu, m-am bucurat foarte mult că a apărut și a patra ediție din roman, din memorialistica mamei mele, în legătură cu bunicul.
Cât e realitate și cât e ficțiune din Raiul inocenților, volumul Lidiei Stăniloae?
I.V.: Eu am citit, eram în liceu, și îmi amintesc cu plăcere, un roman, Raiul inocenților, apăruse la Cartea Românească. L-am citit la un an după aceea. O poveste foarte interesantă. Era ceva din biografia Părintelui Stăniloae acolo?
D.H.I.: Nu din biografia bunicului meu, ci sunt personaje pe care mama, cred, dintr-un anumit punct de vedere, și eu, le-am întâlnit. Sunt personaje pe care ea cumva le-a observat, însă le-a așezat într-o altă structură. Toți, și părinții Taniei, și Soniei, și ai tuturor celorlalte personaje, au existat cumva și au apărut cumva episodic, în viața mamei. Și ea, când și-a gândit romanul, a făcut o legătură între aceste personaje reale și ceea ce voia el să scrie în roman, cum să își structureze ea romanul. Este, într-adevăr, un moment de adevăr, și toate personajele din roman sunt luate, într-adevăr, din experiența de zi cu zi. Însă restul este beletristică.
I.V.: Cred că este un moment bun să evocăm o persoană și o personalitate pe care o cunoaștem amândoi și care era în relații foarte bune cu mama ta, l-a cunoscut bine și pe Părintele Stăniloae. Întorcându-ne în timp, la un an după moartea Părintelui, în 1994, eu editam o revistă, când eram în Seminarul Teologic de la Târgoviște, Cred, se chema, și am publicat un număr tematic dedicat Părintelui Stăniloae la un an de la moartea sa. Au fost texte bune, după părerea mea, dar tu ai avut câteva observații pe elemente mai ales din biografia Părintelui Stăniloae. Le-ai trimis prin intermediul doamnei Elena Solunca Moise, a ajuns la mine acel text, publicat într-un număr următor. Sper să îl găsesc și să ți-l dau, să îți fac această surpriză, cu o revistă, un text al tău, din 1994.
D.H.I.: M-aș bucura mult, pentru că, de fapt, acesta a fost debutul meu scriitoricesc în România.
I.V.: Iată. Din păcate, cea care a intermediat acea publicare, doamna Elena Solunca Moise, s-a prăpădit, recent, cred că acum doi ani.
D.H.I.: În timpul epidemiei, în orice caz.
Dumitru Horia Ionescu despre Elena Solunca Moise: „Ne scriam, corespondam, îmi scria la Freiburg, și după aceea ea a fost, până la sfârșitul vieții bunicului meu, cea care la însoțit foarte fidel, dar în același timp și cu o înțelegere intelectuală foarte fină a ceea ce constituia bunicul meu atât ca om, cât și ca preot și intelectual. Deci ea a fost cea care l-a înțeles cu adevărat.”
I.V.: Cum v-ați întâlnit, cum ți s-a părut doamna Elena Solunca Moise?
D.H.I.: Îți mulțumesc foarte mult pentru această întrebare, pentru că eu o iubesc pe doamna Elena Solunca și o voi iubi toată viața. Cred că oricine e de bună credință, nu poate decât să o iubească, fiindcă era un om cu totul și cu totul ieșit din comun. De o noblețe sufletească, așa cum foarte rar întâlnești. Am întâlnit-o când a venit prima dată la București, în 1992, și deja era foarte apropiată de bunicul meu, se vedeau foarte des. Atunci am cunoscut-o, după aceea am intrat într-o legătură directă cu ea, ne scriam, corespondam, îmi scria la Freiburg, și după aceea ea a fost, până la sfârșitul vieții bunicului meu, cea care la însoțit foarte fidel, dar în același timp și cu o înțelegere intelectuală foarte fină a ceea ce constituia bunicul meu atât ca om, cât și ca preot și intelectual. Deci ea a fost cea care l-a înțeles cu adevărat. Și în acele zile teribile de la spitalul Fundeni, când bunicul meu nu mai voia să mai vadă aproape pe nimeni, și făceam un fel de filtru la poartă, aveam un fel de rezervă acolo și stăteam de ușă, căci voiau tot timpul să intre diferiți, și unii voiau să îi lase… ne purtam destul de rău, spuneam: „Plecați, nu aveți voie!” șamd., însă doamna Solunca intra întotdeauna și i-am permis acest lucru. Pentru că bunicul meu se bucura pe patul spital să o vadă. Cred că a fost o altă fiică a lui.
I.V.: Avea o pregătire filosofică, filologică și teologică în mod special, și dincolo de asta, era o persoană extraordinară. Are o carte în care sunt antologate o parte dintre eseurile publicate, mai cu seamă în anii 1990, în Caiete critice. A lucrat și la Contemporanul, a făcut revista Academia, mulți ani. Cartea se cheamă Cuviința tainei. Mi se pare o sintagmă foarte inspirată în cazul ei.
D.H.I.: Cvasiteologică și filocalică, până la un anumit punct. Ea, într-adevăr, înțelegea acest adevăr a ceea ce este cumva dincolo de noi, dar în același timp este aproape de noi, dacă îl accepți, îl lași să te pătrundă, și apoi poți să îl înțelegi. Într-adevăr, felul ei, de a fi și creștin, și intelectual, filosofic, reprezenta o îmbinare a tuturor preceptelor pe care le adapta la existența ei de o manieră cu totul și cu totul ieșită din comun; dar îi ieșea acest lucru, fiindcă sunt mulți care încearcă așa ceva, dar nu le reușește, și atunci totul este ceva penibil și artificial. Cei care fac pe marii savanți șamd. Ea era un mare savant, însă nu interesa să îi spună cineva că este un mare savant. Era de la sine înțeles că ea este un mare savant.
I.V.: Foarte modestă și altruistă.
D.H.I.: Exact!
Părintele Dumitru Stăniloae, canonizat în 2025? Ce crede familia sa
I.V.: Cum ți se pare, cum crezi că este perspectiva în care, în anul 2025, Părintele Stăniloae să fie canonizat?
D.H.I.: Eu sunt membru al familiei și din acest motiv nu am ce să spun. Este ceva care este dincolo de atribuțiile mele, dacă așa vrea Dumnezeu, atunci foarte bine, să fie așa. Dar mai mult decât atât…
Ce ar face Dumitru Horia Ionescu, „De-ar fi Sancho Panza?” „Visătorii întotdeauna se sprijină pe realiști”
I.V.: Tu ai un text în acest volum, Sub paza lui Dumnezeu, Drăguțul, care se cheamă „De-aș fi Sancho Panza”.
D.H.I.: Da…
I.V.: Nu ești Sancho Panza, ești Dumitru Horia Ionescu. Care e miza, de ce ți se pare că accentul ți se pare mutat, în Cervantes, spre Sancho Panza?
D.H.I.: Realismul. Pentru că avem mulți visători. Este foarte bine să fie mulți visători, dar visătorii întotdeauna se sprijină pe realiști. Și cred că un mic grăunte de realism în tot ceea ce faci te ajută uneori și în același timp îți dă și posibilitatea să aspiri spre ceva ce este poate utopic. Însă prin realism poți să îți și îndeplinești până la un anumit punct idealurile utopice, dându-ți seama că nu tot ceea ce zboară se mănâncă. Dar știind că dacă ai o anumită disciplină în gândire, poți să obții foarte mult din ceea ce părea, la un moment dat, în trecut, nerealizabil. De aceea, pentru mine, Sancho Panza e personajul central din Don Quijote. Fără el nu ar fi nimic. Don Quijote singur este lipsit de coerență în tot ceea ce face. Și el este să zicem baza – dacă ar fi o clădire, el este fundamentul clădirii. După aceea Don Quijote vine cu etaje frumoase, cu ornamente, cu ferestre deosebite, cu arhitectura în complexul acesta, însă dacă nu ar exista Sancho Panza clădirea s-ar dărâma.
Nepotul Pr. Dumitru Stăniloae, Dumitru Horia Ionescu, despre Ionuț Vulpescu: „Citiți-l în fiecare săptămână pentru că merită!”
I.V.: Dumitru Horia Ionescu, îți mulțumesc mult pentru această discuție, și aș vrea să te rog în final să adresezi un gând, o urare, un îndemn, celor care urmăresc podcastul meu, Avangarda, cu Ionuț Vulpescu.
D.H.I.: E un îndemn foarte simplu, citiți-l în fiecare săptămână pentru că merită.
I.V.: Mulțumesc mult! Încă ceva. Ai plecat în Germania în 1984!
D.H.I.: Da!
I.V.: A trecut ceva vreme, dar continui să scrii în română, să gândești în română…
D.H.I.: Scriu în română și gândesc în română, dar pot să scriu și să gândesc și în română, și în germană.
I.V.: Mulțumesc mult!
D.H.I.: La serviciu, trebuie să o fac așa…
I.V.: Mulțumesc mult pentru gândirea din limba română din acest episod.
D.H.I.: Eu încă o dată îți mulțumesc foarte mult, fiindcă mi-ai dat posibilitatea să fiu și eu parte din aventura ta nemaipomenită, și da, și acest lucru trebuie spus, fă, te rog frumos, mai departe, această frumoasă inițiativă a ta, pentru că noi toți beneficiem de ea.
I.V.: Să nu cedăm, nu?
D.H.I.: Să nu cedăm niciodată…
I.V.: Mulțumesc mult.
D.H.I.: Eu îți mulțumesc.
Corpul de Control al Guvernului României a finalizat verificările la Nuclearelectrica, având ca obiectiv proiectul privind reactoarele modulare mici SRM, care ar trebui construite pe fostul amplasament al termocentralei de la Doicești, județul Dâmbovița. Sinteza raportului a fost publicată, ieri – 27 iulie 2026, de reprezentanții Guvernului. De precizat că în document sunt semnalate probleme legate de asocierea Nuclearelectrica cu Nova Power & Gas, dar și în ceea ce privește achiziția terenului de la Doicești cu aproximativ 46 de milioane de euro. Concluzia inspectorilor de la Corpul de Control a fost aceea că întârzierea tranzacției a scos compania de stat de sub protecția unor prevederi legale.
Executivul a prezentat cronologia și valorile implicate în cumpărarea terenului pe care urma să fie construit proiectul nuclear de la Doicești. Nova a fost selectată ca partener al Nuclearelectrica în compania de proiect RoPower din două motive, deținea terenul de la Doicești și beneficia de experiența grupului E-INFRA în construirea infrastructurii energetice. Raportul Corpului de Control arată însă că aceste argumente nu justifică asocierea dintre cele două companii.
Raportului privind controlul efectuat la Societatea Națională „NUCLEARELECTRICA” S.A.
Urmare a finalizării verificărilor efectuate de către Corpul de control al prim-ministrului („CCPM”) în cadrul acțiunii de control la Societatea Națională ”NUCLEARELECTRICA” SA („SNN”), ce a avut ca obiectiv verificarea activității efectuate la nivelul societății în vederea implementării proiectului pentru dezvoltarea reactoarelor modulare mici în România, au fost constatate următoarele aspecte:
1. Cu privire la stadiul Proiectului SMR (Small Modular Reactor – Reactoare Modulare Mici)
Inițial, etapele de dezvoltare ale Proiectului, stabilite prin Hotărârea Adunării Extraordinare a Acționarilor („AGEA”) nr. 9/22.09.2022, urmau să fie următoarele:
Etapa 1 – Front-End Engineering and Design (FEED) 1 – perioada: 01.11.2022–01.07.2023, etapă de activități de planificare, studii, inginerie și proiectare, care conține elemente esențiale definirii proiectului, prin raportare la condițiile amplasamentului fostei centrale de la Doicești, la cerințele de autorizare și reglementare naționale și internaționale aplicabile. Această etapă a fost finalizată în decembrie 2023.
Etapa 2 – FEED 2 – perioada: 01.06.2023 – 30.04.2024, în care s-au dezvoltat elementele din Faza 1 a FEED și, suplimentar, s-a definit detaliat scopul proiectului. În această perioadă s-a efectuat analiza inițială a IAEA. Finalul acestei faze a fost marcat de „final investment decision”. Această etapă a fost finalizată în decembrie 2025.
Etapa 3 – Inginerie, faza inițială de achiziții, pregătirea locației – perioada: 02.05.2024 –30.04.2026. În aceasta etapă se va depune documentația pentru obținerea autorizației de construire, se elaborează Raportul de impact de mediu, are loc mobilizarea pe șantier și pregătirea locației. Se inițiază fabricarea modulelor de putere și se finalizează într-o mare măsură proiectarea de detaliu. Sunt efectuate de asemenea excavările de profunzime, precum și alte lucrări esențiale de construcții.
Etapa 4 – Construirea – perioada: 01.05.2026 –03.03.2029. Aceasta etapă conține majoritatea activităților de construcție.
Etapa 5 – Punerea în funcțiune – 04.03.2029 – 31.08.2029. În aceasta etapă se instalează modulele de putere și are loc încărcarea cu combustibil și inspecția. Lucrările pe cele 6 module sunt decalate la aproximativ 1,5 – 2 luni.
Etapa 6 – Exploatare Comercială (31.08.2029 –31.01.2030) Această etapă urmează să înceapă cu prima zi de vânzare a energiei în piață, energie produsă de modulul 1.
Etapele Proiectului SMR sunt, în prezent decalate, finalizarea etapei FEED 2 fiind realizată cu o întârziere de 20 de luni în raport cu calendarul stabilit inițial.Motivele întârzierii, identificate la nivelul SNN, au fost: perioadele necesare obținerii aprobărilor corporative și perioadele de negociere, de asigurare a finanțării, de anumite activități vor depăși luna aprilie 2026 și se vor întrepătrunde cu fazele ulterioare ale proiectului; printre acestea, finalizarea reactoarelor și a pereților bazinului de apă, derulare efectivă a lucrărilor, precum și perioadele necesare asigurării resurselor umane, efectuării de analize și studii complexe și de detaliu etc. Aceste justificări nu au avut caracter imprevizibil, având în vedere că aprobările corporative sunt prevăzute în Actul de constituire al SNN, iar compania de proiect, la nivelul cărora au fost efectuate lucrări suplimentare, analize și studii detaliate și complexe, este înființată printr-un acord la care SNN este parte și la care participă direct la administrare prin reprezentanții săi.
Cu privire la selecția amplasamentului
Prin intermediul unei finanțări în valoare de 1,2 milioane dolari, oferită de United States Trade and Development Agency, a fost realizat studiul privind selecția amplasamentului pentru realizarea Proiectului SMR.
Acest studiu, realizat de către o companie, a avut ca obiectiv, suplimentar formulării de recomandări cu privire la amplasamente, și prezentarea unor reglementări și tehnologii care puteau fi favorabile pentru dezvoltarea primei centrale nucleare de tip SMR în România.
Studiul a debutat la data de 6 mai 2021 și a fost finalizat la data de 19.05.2022, în cuprinsul acestuia fiind evaluate, pe baza unor criterii predefinite, un număr de 9 posibile amplasamente (recomandate de către SNN). Ulterior, studiul a fost revizuit la data de 29.09.2022, fără ca punctajul obținut de primele clasate să fie modificat.
Amplasamentul de la Doicești, ales pentru realizarea Proiectului SMR, s-a situat, potrivit consultantului american, pe locul al doilea din cele 9 amplasamentele evaluate în final. Decizia SNN de selecție a amplasamentului de la Doicești s-a bazat pe argumente generale și de principiu, fără a se efectua în acest scop o evaluare bazată pe elemente cuantificabile și comparabile care să reflecte avantajele și dezavantajele tehnice și economice specifice fiecăruia dintre amplasamentele recomandate prin raportul consultantului american. Menționăm faptul că raportul consultantului american a fost realizat pe baza unor studii efectuate de subcontractorul Centrul de Inginerie Tehnologică pentru Obiective Nucleare Măgurele (CITON) – sucursală a Regiei Autonome
Tehnologii pentru Energia Nucleară (RATEN), întreprindere publică aflată sub autoritatea Ministerului Energiei.
Constatările CCPM nu se referă la faptul că decizia de selecție a amplasamentului a fost una eronată, ci au relevat lipsa unei analize comparative care trebuia să fundamenteze decizia de selecție a amplasamentului pe care consultantul l-a evaluat și plasat pe al doilea loc în recomandările sale, cu atât mai mult cu cât evaluarea și punctarea amplasamentelor de către consultantul american a avut în vedere, cel puțin parțial, aspectele de principiu (avantajele/ dezavantajele terenurilor greenfield/brownfield, proprietarii etc) pe care SNN le invocă drept argumente pentru selecția amplasamentului de la Doicești.
3. Cu privire la constituirea companiei de proiect
3.1. Referitor la procedura aplicabilă constituirii companiei de proiect
Procesul de desemnare a asociatului SNN în asocierea compania de proiect, respectiv NOVA POWER & GAS SRL („NPG”), și modalitatea de constituire și funcționare a companiei de proiect – ROPOWER NUCLEAR SA („RPN”), s-a derulat în absența unei Proceduri de asociere, care ar fi trebuit aprobată la nivelul SNN, în conformitate cu dispozițiile Ordinului ministrului economiei nr. 1180/2021 și fără o evaluare prealabilă a respectării normelor europene ce reglementează intervenția statului în economie, prin intermediul unui test al investitorului privat prudent (TIPP), în contextul în care analiza ex-ante (pe baza elementelor disponibile în momentul în care statul a luat decizia de a 3 investi) a unei investiții publice este reglementată ca obligatorie printr-o jurisprudență europeană solidă.
Lipsa unei astfel de proceduri în perioada 04.11.2021 (data emiterii OME nr. 1180/2021) – 22.09.2022 (data Hotărârii AGEA SNN nr. 9/22.09.2022 de aprobare a constituirii companiei de proiect), a avut ca rezultat selecția asociatului și realizarea asocierii, fără ca respectivele demersuri să se raporteze la dispoziții procedurale, a căror necesitate a fost stabilită de autoritatea publică tutelară.
Asocierea SNN cu NPG a fost analizată post factum (după aproape 2 ani de la constituirea companiei de proiect), la solicitarea RPN, de către un consultant specializat în evaluarea unor astfel de operațiuni prin raportare la regulile europene și naționale privind intervenția statului în economie. Concluzia analizei a fost aceea că, în baza practicii investiționale naționale și internaționale, un investitor privat ar fi procedat de o maniera similară. La această concluzie consultantul a prezentat și subliniat rezerva,ce contrazice însăși esența concluziei, prin care a susținut că în ceea ce privește decizia de asociere (între SNN și NPG) „nu se poate face o evaluare a nivelului de risc și a modului de încadrare în condițiile de piață a deciziilor respective”. Totodată, în același studiu s-a formulat recomandarea obținerii unui punct de vedere formal din partea Consiliului Concurenței, demers care, până la data finalizării verificărilor, nu fusese realizat.
Prevederea, în Acordul Investitorilor, a unor măsuri de reducere a riscului de concentrare economică, arată faptul că, în momentul realizării asocierii, acționarii au conștientizat necesitatea realizării TIPP și a unor „demersuri pentru obținerea autorizării necondiționate din partea Autorității Relevante de Concurență”, ambele demersuri fiind însă ignorate la luarea deciziei de asociere.
3.2. Referitor la motivarea deciziei de asociere a SNN Prin Hotărârea AGEA SNN nr. 9/22.09.2022 (în care votul majoritar aparține reprezentantului Ministerului Energiei) s-a aprobat Acordul Investitorilor (privind asocierea dintre SNN și NOVA POWER&GAS SRL în vederea constituirii companiei de proiect – ROPOWER NUCLEAR SA), Actul constitutiv al companiei de proiect (ROPOWER NUCLEAR SA), precum și etapele de realizare a Proiectului SMR.
Compania de proiect, ROPOWER NUCLEAR SA a fost înființată la data de 26.09.2022, de la înființare și până în prezent aporturile celor doi acționari la capitalul social al companiei de proiect fiind egale.Demersul care s-a finalizat cu decizia de asociere nu s-a fundamentat pe o evaluare comparativă a potențialelor entități private, efectuată pe baza unor criterii cuantificabile, prin care partenerul privat ar fi trebuit să-și dovedească (prin calificările și experiența dobândite și, eventual, prin oferte evaluabile) capacitatea financiară, tehnică, tehnologică (complementare SNN) și de asumare a riscurilor activității companiei de proiect în același raport în care și-ar fi împărțit, ulterior asocierii, controlul decizional și rezultatele. Motivația privind calitatea de investitor unic în virtutea calități de proprietar al terenului nu poate fi susținută întrucât conduita partenerului privat a fost, de la început, una care a avut ca rezultat vânzarea terenului și refacturarea suplimentară a lucrărilor efectuate asupra respectivului amplasament și nu aportul în natură la capitalul companiei de proiect.
Argumentele care, potrivit reprezentanților SNN, au stat la baza deciziei de asociere în cote egale cu NPG nu sunt valide și raționale întrucât NPG nu a demonstrat în prealabil capacitatea financiară și tehnică, superioară altor entități private, de a susține un astfel de proiect și nici nu poate fi calificată drept investitor unic pentru că nu a adus, în compania de proiect, terenul necesar dezvoltării Proiectului SMR prin aport în natură. Intenția ca terenul să facă obiectul unei tranzacții comerciale 4 a fost prevăzută de la început în Acordul Investitorilor, convenție care a stat la baza asocierii dintre SNN și NPG, în care se menționează faptul că „pe parcursul Etapei I a Proiectului Nuclear, Compania de Proiect va avea opțiunea de cumpărare asupra Terenului”. Astfel, în condițiile cumpărării ulterioare a terenului de către compania de proiect de la NPG și în contextul modalității de repartizare a riscurilor și contribuțiilor asociaților la finanțarea activității RPN și a Proiectului SMR, asocierea SNN cu NPG nu are o justificare logică sau economică, asocierea în cote egale fiind strict raportată la aportul de capital, nu și la implicarea financiară și asumarea riscurilor în perioada următoare.
3.3. Referitor la clauzele actelor ce reglementează înființarea și funcționarea companiei de proiect.
3.3.1. Dispozițiile Acordului Investitorilor, document care stă la baza asocierii dintre SNN și NPG, și care prevalează chiar Actului Constitutiv al companiei de proiect,nu conferă drepturi și obligații simetrice celor doi acționari pe parcursul funcționării companiei de proiect și al implementării proiectului, astfel încât riscurile acționarilor sunt, de asemenea, repartizate disproporționat, în defavoarea SNN. Participarea la proiect a partenerului privat a fost securizată prin Acordul investitorilor, însă SNN nu deține un drept de retragere din asociere și de valorificare a creditului deținut la compania de proiect, pe măsura celui stabilit în beneficiul NPG. Disproporția de repartizare a riscurilor, prin distribuirea asimetrică a unora dintre drepturi și obligații, în special prin raportare la dreptul exclusiv al NPG de a se retrage din asociere prin vânzarea acțiunilor deținute la RPN și de a cesiona împrumuturile sale la companie de proiect prin corelație cu obligația SNN de a le remunera inclusiv prin recunoașterea unui randament (agreat inițial la valoarea de 12%), nu se regăsește și în ceea ce privește controlul decizional general al activității care, potrivit clauzelor din Acordul investitorilor și al celor din Actul constitutiv, este perfect echilibrat. Echilibrul decizional se manifestă prin modalitatea de decizie stabilită prin atribuțiile AGA, CA și ale directorului general, potrivit cărora SNN nu poate hotărî asupra activității companiei de proiect în niciun aspect, în lipsa susținerii deciziilor de către acționarul privat. Acest echilibru decizional nu a corespuns nici cu conduita ulterioară a celor doi asociați, având în vedere că finanțarea funcționării RPN și a Proiectului SMR (inclusiv achiziționarea terenului de la Doicești în condițiile prezentate la pct. 4.) s-a realizat prin credit acordat exclusiv de către SNN.
În aceste condiții, se apreciază că doar un aport în natură ce ar fi vizat amplasamentul de la Doicești ar fi putut constitui o justificare validă pentru selecția partenerului privat, iar echilibrul dintre obligații și drepturi ar fi motivat echilibrulla nivel decizional și cel de partajare a beneficiilor viitoare în compania de proiect (RPN).
3.3.2. Condițiile de constituire a companiei de proiect, respectiv asocierea în cote egale cu un partener privat, au condus la scoaterea activității acesteia din sfera de aplicare a normelor naționale și a principiilor dezvoltate de Organizația de Cooperare Economică și Dezvoltare privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice și din sfera reglementărilor naționale și europene ce vizează achizițiile publice/sectoriale. În pofida acestui lucru compania de proiect care au avut ca rezultat asocierea SNN cu un partener privat, a recunoscut, urmând a-i fi integral decontate sau compensate valori ale achizițiilor de lucrări și servicii efectuate într-un cadru netransparent și necompetitiv de partenerul privat al SNN, într-o măsură semnificativă chiar de la persoane juridice cu capital privat afiliate acestuia.
În condițiile expuse anterior, modelul de business propus și urmat de SNN a generat riscul ca, în urma unei examinări ulterioare, să fie constatate abateri de la normele ce reglementează intervenția statului în economie.
4. Referitor la dobândirea amplasamentului de către compania de proiect
4.1. Dobândirea terenului de la Doicești de către asociatul privat al SNN (NPG)
La data de 23.12.2021, NPG a achiziționat printr-un contract de vânzare-cumpărare o suprafață de 170,59 ha, pentru un preț total agreat inițial de 7,3 mil. euro, fiind stabilite mai multe clauze cu implicații asupra prețului vânzării. Derularea efectivă a contractului, astfel cum acesta a fost modificat prin încheierea unor acte adiționale și prin raportare la modul în care vânzătorul și-a îndeplinit obligațiile din contract până la
31.12.2023, a avut ca rezultat achiziția terenului, ce face în prezent obiectul amplasamentului Proiectului SMR, pentru un preț efectiv de 2,8 mil. euro. De precizat că, în 2014, o firmă cu capital ucrainean a cumpărat activele fostei Termocentrale de la Doicești cu 13,8 milioane de euro, dar ulterior tranzacția a fost anulată din lipsă de fonduri. În următorii ani, amplasamentul a trecut prin foarte multe licitații, eșuate însă din cauza obligațiilor masive de mediu. În 2019, activele au fost vândute la un preț de
5,14 milioane de euro către firma Geco Garden Pub SRL, iar Nova Power & Gas a cumpărat situl în 2021 cu scopul declarat de a face o centrală pe gaz și un parc fotovoltaic.
4.2. Clauze convenționale privind dobândirea terenului de către compania de proiect
Acordul Investitorilor, care a stat la baza asocierii dintre SNN și NPG, a prevăzut că valoarea tranzacției prin care RPN urma să achiziționeze terenul de la acționarul său privat (NPG) va fi valoarea contabilă conform ultimei situații financiare auditate ale NPG (inclusiv costurile financiare și costurile aferente oricăror ameliorațiuni și îmbunătățiri ulterioare datei dobândirii de către NPG a dreptului de proprietate, la valoarea contabilă a acestora), iar încheierea contractului de vânzare va avea loc în termen de cel mult 2 luni de la cererea scrisă a RPN. Aceste clauze convenționale au ignorat dispozițiileimperative ale art. 441 din Legea societăților nr. 31/1990 (A) și ale art. 11 alin. (4) și art. 19 alin. (6) din Codul Fiscal (B).
(A) Dispozițiile Legii societăților nr. 31/1990 includ norme ce vizează protecția celorlalți acționari sau a creditorilor în situația în care o societate pe acțiuni dobândește într-o anumită perioadă de la constituire un bun cu valoare semnificativă de la unul dintre acționarii săi. Acestea au fost ignorate.Protecția celorlalți acționari sau a creditorilor este asigurată prin dispozițiile art. 441 din actul normativ invocat, potrivit cărora „Dobândirea de către societate, într-un interval de cel mult 2 ani de la constituire sau de la autorizarea începerii activității societății, a unui bun de la un fondator ori acționar, contra unei sume sau a altor contravalori reprezentând cel puțin o zecime din valoarea capitalului social subscris, va fi supusă aprobării prealabile a adunării generale a acționarilor, precum și prevederilor art. 38 și 39 (respectiv numirea unor experți de către registrator, care vor întocmi un raport ce vizează în principal evaluarea bunului), va fi menționată în registrul comerțului, în baza actului translativ de proprietate, încheiat în condițiile legii, și va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.”Completarea Legii societăților cu dispozițiile menționate anterior, s-a realizat prin adoptarea Legii nr. 441/2006, tocmai în scopul transpunerii în legislația națională a Directivei europene care viza protejarea intereselor asociaților sau terților.
Data (05.06.2025) la care s-a realizat dobândirea efectivă a terenului de către compania de proiect (RPN) de la acționarul său privat (NPG), a fost caracterizată de o întârziere față de prevederile Acordului investitorilor, care stabilea că achiziția să fie anterioară datei de 31.12.2023 (din dispozițiile pct. 11 din Anexa nr. 8 la Acordul investitorilor, aprobat prin Hotărârea AGEA nr. 9/22.09.2022, „NPG se obligă ca în contractul de vânzare a Terenului (…) să își asume obligația ca până la data de 31 decembrie 2023 (…) să finalizeze (…) activitățile (i) de demolare (…) și de închidere a oricăror obligații de mediu (…)”. De precizat este că tocmai această întârziere a achiziției amplasamentului a scos SNN de sub protecția dispozițiilor Legii societăților nr. 31/1990, prin depășirea termenului în care obligațiile prevăzute la art. 441 din respectiva lege trebuiau respectate (2 ani de la constituirea RPN).
Dispozițiile fiscale ignorate au statuat că tranzacțiile între firme afiliate,în speță NPG și RPN, „se realizează conform principiului valorii de piață”.Legislația fiscală în domeniu a fost instituită la nivel național în aplicarea și prin raportare la Liniile directoare privind prețurile de transfer emise de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.Dispozițiile, detaliate și completate în legislația subsecventă (Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal) și în cea procedurală (Codul de procedură fiscală ) au fost instituite pentru a asigura o protecție a statului împotriva unor practici, convenții sau demersuri de natură a-i afecta interesele în ceea ce privește creanța sa fiscală prin dimensionări optime (din perspectiva contribuabililor) a bazelor impozabile raportate la valoarea tranzacțiilor.
Având în vedere cele prezentate anterior, Acordul Investitorilor a fost modificat, la data de 27.05.2025, în scopul de a corecta (aparent) clauzele contrare legii, în sensul în care NPG și RPN, de comun acord, vor putea încheia: un contract de vânzare-cumpărare, referitor la care agreează că valoarea de vânzare a terenului va fi valoarea de piață și „un acord privind rambursarea de către Compania de Proiect a contravalorii tuturor cheltuielilor pe care NPG le-a realizat în legătură cu orice costuri financiare, costuri de capital, costuri aferente oricăror îmbunătățiri, ameliorațiuni „efectuate „de la data dobândirii de către NPG a dreptului de proprietate al Terenului și până la data transferului”.
Astfel:- în ceea ce privește încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului la prețul determinat de valoarea de piață a activului pe baza unui raport de evaluare „acceptat” de NPG și RPN, în Acordul investitorilor nu s-a prevăzut ca SNN să fie entitate implicată în mod direct în convenirea prețului efectiv al contractului, în contextul în care întreprinderea publică este tocmai acționarul care, într-o posibilă supraapreciere a prețului, ar fi putut fi prejudiciat. Această neimplicare a SNN, în calitate de investitor și acționar al companiei de proiect, contravine obligației legale de realizare a bunei gestiuni financiare prin asigurarea legalității, regularității, economicității în desfășurarea activității ce vizează resursele publice și minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate; în Acordul de refacturare, prevăzut a fi încheiat, în categoria sumelor ce urmau a fi agreate de către NPG și Compania de Proiect (nu și de către SNN), privind rambursarea contravalorii tuturor cheltuielilor pe care NPG le-a realizat de la data dobândirii de către NPG a dreptului de proprietate și până la data transferului terenului aferent Proiectului SMR de la NPG către RPG au fost incluse cheltuieli pe care cumpărătorul ar trebui să le suporte suplimentar valorii de piață a activului și, chiar fără ca acestea să poată fi apreciate ca aducând o valoare suplimentară activului, cum ar fi: costurile financiare, de capital sau costurile de achiziție a unor lucrări, servicii sau bunuri efectuate fără un mandat/acord explicit al cumpărătorului sau al celuilalt acționar, precum și costuri înregistrate anterior perfectării unui acord între acționari (Acordul investitorilor) și, deci, anterioare atât datei la care se raporta valoarea de piață stabilită de evaluator și cât și, în unele situații, chiar asocierii; – în ceea ce privește Acordul de refacturare a fost prevăzută posibilitatea ca reprezentanții RPN să solicite de la NPG evidențe documentare din care să rezulte reflectarea valorii ce urma a face obiectul refacturării și dovada că aceste valori nu sunt deja incluse în raportul de evaluare, a cărei verificare a fost prevăzută în sarcina RPN.
4.3. Referitor la modificarea Actului constitutiv
Anterior perfectării tranzacției, prin Hotărârea AGEA RPN nr. 1/29.05.2025, limitele competențelor de încheiere și de aprobare a contractelor au fost modificate, astfel că limita minimă de la care AGEA trebuia să aprobe un contract a fost ridicată de la mai mult de 5.000.000 euro la mai mult de 50.000.000 euro, iar aprobarea contractelor cuprinse între 20.000.000 euro și 50.000.000 euro (inclusiv) a fost prevăzută în competența CA, în timp ce competența aprobării contractelor cu o valoare de până la 20.000.000 euro a fost atribuită directorului general. Prin aceasta, s-a creat, cu votul reprezentantului SNN în adunarea generală a acționarilor și chiar din inițiativa întreprinderii publice, un cadru convențional prin care reprezentantul SNN, mandatat în AGEA RPN și cel desemnat în CA, să nu își asume formal responsabilitatea aprobării operațiunilor aferente unor contracte cu o valoare mai mică sau egală cu 20.000.000 euro. Acceptarea, de către SNN, în calitate de investitor și acționar al companiei de proiect, a modificărilor, în forma menționată, a Acordului investitorilor și Actului
constitutiv al RPN și modalitatea eronată prin care s-a apreciat valoarea unuia dintre contractele (Acordul de refacturare) care au avut ca rezultat achiziția amplasamentului de către RPN de la NPG (prezentată la pct. 4.4.) a avut ca efect diminuarea controlului SNN asupra tranzacției și excluderea responsabilității reprezentanților companiei de stat cu privire la o parte a tranzacției.
În contextul prezentat anterior, SNN și-a asumat un cadru convențional, respectiv Acordul investitorilor, care într-o primă formă încălca anumite prevederi legale, cum ar fi cele privind tranzacționarea terenului între NPG (afiliat, în sensul legislației fiscale și asociat care vindea un activ cu valoare semnificativă, conform Legii societăților) și RPN la valoarea contabilă și care, într-o forma ulterioară (reieșită din modificare), a permis, după modificarea limitelor de competență în cadrul companiei de proiect, să fie realizată dobândirea amplasamentului pentru o valoare suplimentară celei de piață. Valoarea suplimentară a fost generată de unele costuri refacturate de vânzător, omițându-se faptul că nu există un document care să stabilească fără echivoc că respectivele costuri sunt aferente unor lucrări efectuate la ordinul, în contul sau pe seama companiei de proiect, iar în categoria costurilor ce suplimentează valoarea de piață au intrat (preponderent) cheltuieli efectuate înainte de data evaluării amplasamentului printr-un raport de evaluare, care a avut ca scop adoptarea deciziei de tranzacționare.
4.4. Evaluarea amplasamentului și derularea tranzacției de dobândire a acestuia de către RPN Raportul de evaluare realizat pentru RPN de către un evaluator ANEVAR situat în categoria celor cunoscuți drept „big four”, la 17.10.2024, a estimat valoarea de piață a amplasamentului deținut de NPG în localitatea Doicești la data de 31.07.2024 la 24.453.713 euro. Scopul evaluării a fost „în vederea informării managementului RoPower pentru a-i asista în procesul decizional de achiziție a acestuia”.
De precizat este că, pentru același amplasament, pe lângă raportul de evaluare menționat anterior, au existat și alte rapoarte de evaluare, întocmite de un alt evaluator ANEVAR tot din categoria „big four” (la datele de 30.06.2024 și 30.05.2025), care indicau valori extrem de diferite ale amplasamentului de la Doicești (cuprinse între 56,925 mil. euro și 65,4 milioane euro), dar scopul acestora era diferit, fiind efectuate pentru stabilirea valorii de piață pentru aport în natură la capitalul social sau pentru valoarea justă a activelor RPN. Totuși, în ambele evaluări, valoarea estimată a fost în alte scopuri decât pentru fundamentarea unei decizii de tranzacționare, iar raportul de evaluare realizat la data de 17.10.2024 pentru RPN a fost singurul care a avut acest obiectiv.
Este important de menționat că toate evaluările au fost efectuate după publicarea oficială, în luna mai 2022, a informației că amplasamentul de la Doicești a fost ales ca locație pentru implementarea în România a proiectului pentru dezvoltarea reactoarelor modulare mici.
Deși în Actul constitutiv al ROPOWER NUCLEAR SA s-a prevăzut dreptul oricărui acționar de a solicita sau efectua direct un audit/revizuire în condiții de acces neîngrădit la spațiile și documentele legate de activitatea companiei de proiect, SNN nu a efectuat vreun demers pentru a lămuri diferențele între valorile de piață ale amplasamentului prezentate în respectivele rapoarte. Această conduită a confirmat dezinteresul manifestat de SNN în ceea ce privește tranzacția.În acest context convențional și factual, amplasamentul de la Doicești a fost dobândit de compania de proiect în baza:- unui Contract de vânzare încheiat la data de 05.06.2025, prețul de vânzare/achiziție fiind de 24.344.314 euro;- unui Acord de refacturare, potrivit clauzelor căruia RPN s-a angajat să achite NPG o sumă de aproximativ 22 mil. euro, reprezentată de valoarea cu TVA a unor costuri prezentate de cel din urmă ca fiind aferente amplasamentului.
De menționat este că, în condițiile limitelor de competență stabilite prin Actul constitutiv al RPN, astfel cum acestea au fost modificate, deși suma de plată prevăzută în Acordul de refacturare a depășit 20 mil. euro (19.491.938 euro la care se adaugă TVA), respectivul acord nu a fost supus aprobării CA al RPN, încălcându-se astfel dispozițiile Actului constitutiv al companiei de proiect. Reprezentanții SNN au încercat să justifice faptul că Acordul de refacturare nu a fost supus aprobării CA RPN prin indicarea valorii fără TVA a contractului, folosind o interpretare a noțiunii de valoare a contractului construită pe baza unor norme speciale și argumente (fiscale, financiare,contabile, achiziții publice/sectoriale etc) ce nu se aplică în acest context și nici nu oferă o astfel de definiție a valorii contractului, alta decât cea stabilită de cadrul comun de reglementare al contractelor, potrivit căruia valoarea unui contract este valoarea obligației sale pecuniare, obiectul acestei obligații fiind, potrivit art. 1.226 din Codul civil, prestația la care se angajează în calitate de debitor compania de proiect, respectiv plata unei facturi ce conține și TVA.
Modificarea Acordului investitorilor și derularea efectivă a tranzacției între cele două persoane afiliate (RPN și NPG), prin încheierea unui contract de vânzare și unui acord de refacturare, a constituit un demers cu scopul de a crea aparența că dobândirea amplasamentului (a cărei contravaloare s-a ridicat în final la peste 46mil. euro) a fost o tranzacție ce respectă regulile de piață. Cu toate acestea,tranzacția, în contextul refacturării unor costuri, este contrară oricăror operațiuni pe care două entități independente le-ar fi acceptat în condiții de piață liberă, întrucât dobândirea unui activ care a presupus încheierea unei convenții suplimentare contractului de vânzare-cumpărare în care prețul a reflectat valoarea de piață (stabilită de evaluator la aproximativ 24 mil. euro), respectiv Acordul de refacturare, a avut ca rezultat asumarea de către cumpărător a plății unei sume ce depășește semnificativ prețul de piață.
În ceea ce privește natura și cuantumul cheltuielilor incluse în Acordul de refacturare, în principal în categoria lucrărilor specifice site-ului pentru organizare șantier SMR, au fost identificate cheltuieli având ca documente justificative facturi emise de o altă societate afiliată vânzătorului. Valoarea acestor facturi, prezentate ca justificare pentru stabilirea valorii aferente Acordului de refacturare, este semnificativă, însumând, potrivit documentelor puse la dispoziția CCPM, aproximativ 5 mil. euro.
Constatările reținute nu trebuie înțelese ca o contestare a faptului că vânzătorul (NPG) a adus îmbunătățire activului vândut companiei de proiect (de altfel, parte din acestea au fost recunoscute și de evaluator), ci se referă la faptul că suma refacturată(suplimentară valorii de piață) a conținut sume care nu au adus o plusvaloare a amplasamentului (cheltuieli de capital), sume care s-au bazat pe convenții între persoane afiliate, costuri aferente unor lucrări efectuate fără un mandat din partea companiei de proiect sau anterioare datei la care imobilul a fost evaluat și chiar anterioare datei la care s-a materializat decizia de asociere a SNN (prin încheierea Acordului investitorilor), fără ca aceste aspecte să fie evaluate la nivelul SNN, deși întreprinderea publică a avut statuat prin Acordul investitorilor dreptul de a audita orice operațiune a companiei de proiect. Referitor la costurile estimate ale proiectului Estimarea de cost a proiectului la nivelul lunii decembrie 2025 era de 6,5 miliarde de dolari, cu aproximativ 3,8 miliarde de dolari mai mult față de estimarea efectuată în perioada de încheiere a Acordului investitorilor aprobat prin AGA SNN la data de 22.09.2022.
6. Referitor la monitorizarea cheltuielilor Companiei de proiect, de către SNN
Finanțarea activității ROPOWER NUCLEAR SA s-a realizat din aporturi la capitalul social și din resursele financiare puse la dispoziție de SNN, care deține calitatea de împrumutător al companiei de proiect. Conform datelor privind creditarea companiei de proiect, până în acest moment ambii asociați au adus un aport de capital în valoare de 39.886.000 lei. Suplimentar compania a mai primit împrumut de la SNN în valoare totală de 243 milioane USD, din care au fost trase sume reprezentând aproximativ 228,62 milioane USD.
Analiza datelor furnizate a condus la formularea următoarelor concluzii:- ponderea cheltuielilor costurilor de inginerie și a altor costuri tehnice asociate implementării proiectului nuclear a fost în perioada 2022-trim. 1 2026: 75.6%, în timp ce cele aferente dobândirii amplasamentului au fost stabilite în cuantum de 18,3%, iar cele de funcționare a companiei de 6,1%;- din costurile de funcționare, semnificative au fost: cheltuielile de personal în cuantum de aproximativ 63,9% și cele aferente serviciilor juridice, care au deținut un cuantum de mai mult de 7,9% din totalul cheltuielilor de funcționare a RPN;într-un cuantum, de asemenea, relevant, respectiv peste 4,8% din totalul cheltuielilor de funcționare, au fost înregistrate în categoria cheltuielilor cu chiriile și utilitățile.
De precizat este că, la nivelul SNN, nu a fost identificat un sistem de monitorizare eficient a cheltuielilor companiei de proiect (RPN), în speță al celor efectuate din creditul de acționar al întreprinderii publice, în contextul în care, potrivit hotărârilor adunării generale a acționarilor companiei de proiect, adoptate odată cu aprobarea plafoanelor de finanțare acordată de SNN, s-a prevăzut delegarea către conducerea executivă a 10 realizării „anumitor sau a tuturor activităților operaționale”. SNN nu a valorificat nici mențiunea din Acordul Investitorilor care permite acționarilor să poată solicita sau efectua direct, periodic, un audit/revizuire a activității RPG, în condiții de acces neîngrădit la spațiile și documentele legate de activitatea RPN.Pentru remedierea neajunsurilor identificate, au fost dispuse următoarele recomandări:
Pentru MINISTERUL ENERGIEI, în calitate de autoritate publică tutelară1. Analiza demersurilor care au avut ca rezultat decizia de asociere a SNN cu NPG și derularea acestei asocieri, din perspectiva raportării la normele europene și naționale ce reglementează intervenția statului în economie,
2. Analiza oportunității atragerii răspunderii contractuale sau administrative, după caz, a persoanelor care au negociat, avizat și propus spre aprobare Ministerului Energiei proiectul Acordului investitorilor.
3. Analiza măsurii în care modificarea competențelor la nivelul companiei de proiect, în baza Hotărârii AGEA RPN nr. 1/29.05.2025, trebuia să aibă, potrivit principiului simetriei actelor juridice, mandatul, respectiv aprobarea acționarului majoritar (Ministerul Energiei).
4. Analiza oportunității atragerii răspunderii contractuale sau administrative, după caz, a reprezentanților societății naționale care, în contextul transferului de competență către directorul companiei de proiect, pe care l-au aprobat odată cu modificarea Actului constitutiv al acesteia, nu au întreprins niciun demers de evaluare a legalității și economicității întregului ansamblu de operațiuni premergătoare (evaluări ale imobilului) și finale (evaluarea prevederilor Acordului de refacturare) care au avut ca rezultat dobândirea amplasamentului de la Doicești, în condițiile în care au deținut, potrivit Acordului investitorilor, drepturi de auditare și evaluare a oricăror operațiuni a companiei de proiect.
Pentru Societatea Națională „NUCLEARELECTRICA” SA, entitate verificată
1. Evaluarea costurilor refacturate de NPG către RPN, inclusiv analiza oportunității inițierii unui demers judiciar care să conducă la anularea Acordului de refacturare, în condițiile în care această convenție nu a parcurs circuitul de aprobare corporativă prevăzut de Actul constitutiv al companiei de proiect.
2. Instituirea la nivelul SNN a unui sistem de monitorizare detaliat și eficace a angajării și efectuării cheltuielilor companiei de proiect, cu atât mai mult cu cât finanțarea costurilor s-a realizat și se realizează din împrumuturi”.
ACTUALITATE
Ai o afacere în zona Băleni? Nu rata întâlnirea cu specialiștii Camerei de Comerț Dâmboviţa!
Mâine – 29 iulie 2026, reprezentanții Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Dâmbovița se vor afla în comuna Băleni pentru a-i sprijini pe antreprenori să îndeplinească obligațiile legale care le revin în ceea ce privește actualizarea codurilor CAEN înainte de termenul-limită care este 25 septembrie 2026.
Specialiștii CCIA vor fi prezenți în sediul Primăriei Băleni între orele 10:00-13:00 și vor acorda asistență persoanelor din comunele Băleni, Bilciurești, Bucșani, Butimanu, Comișani, Cojasca, Cornățelu, Cornești, Crevedia, Dobra , Finta și Niculești care dețin un PFA, IF, II sau SRL.
Vino să discuți despre provocările afacerii tale:
✅ Actualizarea activității conform CAEN Rev. 3;
✅ Majorarea capitalului social;
✅ Realizarea altor modificări importante în activitatea firmei;
✅ Pregătirea și depunerea documentelor necesare.
Detalii se pot obține la numerele de telefon 0245.210.318 sau 0751.153.708, dar și la creșă de email info@cciadb.ro.
Urmărește Incomod Media și pe Google News
Dâmboviţaacum o săptămânăUPDATE. Ei sunt tinerii care este posibil să se fii înecat în râul Argeș, la Ionești
- ACTUALITATEacum o săptămână
Astăzi, ați făcut un copil fericit! Mesajul unei mămici către un polițist din Târgoviște
- ADMINISTRAŢIEacum o săptămână
Fostul prefect Marian Tănase este noul administrator public al județului Dâmbovița
- ACTUALITATEacum 6 zile
Au fost găsiți înecați! Dumnezeu să-i odihnească în pace!
- Dâmboviţaacum o săptămână
Doi tineri, posibil înecați în râul Argeș în zona satului Ionești. VIDEO
- ACTUALITATEacum o săptămână
Avertizare de vreme severă în Argeș, Dâmboviţa și Prahova, la noapte (22 iulie 2026). S-a emis și cod roșu de inundații
- ACTUALITATEacum o zi
AVARIE MAJORĂ. Se oprește apa în Târgoviște și în comunele limitrofe. Intervenția va dura între 12 și 24 ore!
- ACTUALITATEacum 5 zile
Comisar de poliție din Giurgiu, arestat pentru luare de mită împreună cu fratele său
