Connect with us

OPINII

Din greșeală în greșeală…

Publicat

pe

Protestul transportatorilor și al fermierilor a debutat sub auspiciile normalității, ale unor norme ale libertății și democrației. Cererile lor au fost și sunt pertinente. Ar fi păcat să afirmi că solicitările acestor truditori sunt nefondate. Doar vedem cu toții cum stau lucrurile! Rău.

Din păcate, guvernații au tratat cu insuficiență evenimentele. Nu le-au băgat în seamă, deși social-democrații, care, de mai mulți ani, când sunt la guvernare, sunt ținta predilectă a protestatarilor de tot soiul, ar fi trebuit să trateze situația cu atenție mărită și cu o doză puternică de circumspecție și diplomație. Nu s-a întâmplat așa. Au cam trecut protestul la diverse. L-au calculat greșit. În prima fază, manifestările fermierilor ajunși la porțile Capitalei i-a prins la film. Apoi, indiferenți, l-au trimis la fața locului pe un amărât de prefect de București, care nici măcar nu avea discurs, un mod profesional de negociere.

S-a mers din gafă în gafă. Vezi ieșirile nervoase și vizibil ironice ale ministrului Grindeanu! Vezi limbajul, mimica și traiectoria greșită în negocieri a ministrului din topor de la Agricultură, culminând cu decizia care a pus capac, aceea de a boicota un post de televiziune! Ce-i drept, s-a revenit, dar răul s-a produs. Prima impresie întotdeauna rămâne! Distorsiuni ale imaginii partidului și ale liderilor săi au produs și impresiile unor corifei expuse în studiourile tv. Omul de acasă, care vede un analist ce îi critică la greu pe protestatari și le găsește numai vine, își schimbă rapid atitudinea dață de putere!

Vremurile lui Ceaușescu nu sunt chiar așa de îndepărtate. Când la TVR era lăudat continuu conducătorul, deși situația în țară era aia care era, românul stingea televizorul înjurând. Și am ajuns la ultimul moment când, în program, au intrat și structurile asociative din domeniu. Cine o fi dat ordinul? Din nou greșeală, fiindcă aceste organizații sunt considerate a fi ale puterii, răspund la comenzile de partid. Au interese. Și iar s-au încins lucrurile. Protestatarii adunați de 10 zile la margine de București nu îi recunosc pe cei care vor să protesteze în Piața Victoriei. Nu îi simt de-ai lor. Știu ei ce știu!

Deja protestele au intrat în faza de politizare. Au intervenit, cu siguranță, alte interese. Acum, vom vedea că se bate iar doar în PSD. De fapt, se vede cu ochiul liber, deși avem guvern de coaliție, țintă piept sunt doar liderii PSD. Nimeni nu a scos un cuvințel despre liberali. Nici un ministru PNL nu a fost invocat de protestatari. Nici măcar termenul de coaliție nu a fost folosit. Nu mai vorbim de faptul că protestele, ca un făcut, se produc doar când social-democrații sunt la putere. Din păcate, miniștrii PSD și premierul Marcel Ciolacu nu au consilieri buni care să fie atenți, ochi și urechi, la tot ceea ce se întâmplă în spațiul public, să analizeze și să anticipeze evenimentele. Pierd timpul degeaba prin Palatul Victoria. Nu este de mirare că jurnalista Realitatea Plus, Anca Alexandrescu, îi face praf, folosind chiar gloanțele PSD. A lucrat acolo. Cunoaște foarte bine cum este structurat partidul, cum se acționează, care sunt mofturile unora… Știe unde au punctul vulnerabil! Și îi execută curajos. Iar ei, social democrații, probabil amețiți un pic prea mult de putere, greșesc pe bandă rulantă, și în decizii, și în limbaj, și în comunicare.

A încercat Marcel Ciolacu să îndrepte lucrurile. Să reechilibreze balanța, dar cam târziu. Tăvălugul a pornit. Se pare că cineva îi vrea capul. Acum, în an electoral. Cineva vrea musai să destabilizeze PSD. Și, culmea, social-democrații, până acum, nu și-au dat seama!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Vântul prosperității vine și din Qatar! Când?

Publicat

pe

Ajuns în Qatar, premierul Marcel Ciolacu, cu o țâră de populism ieftin, s-a adresat, apelând la puterea sa de convingere care, fie vorba între noi, după o analiză sumară, nu este una de top, românilor plecați în pribegie după un trai mai bun în acest stat arab. A încercat să le spună Ciolacu românașilor că este mai bine acasă. Că ne dezvoltăm și noi. Cu PNRR, cu una, cu alta. E bine. A mai scăzut un pic inflația. E ceva secetă, da’ trece.

Sunt sigur că nu a dat rezultate sistemul său persuasiv. Și poate că nici nu voia. Era vorba doar de un exercițiu politic, un joc de imagine vechi de când lumea și care mai ține. Păi, de ce să vină acasă românii din Qatar? Să vadă cum crește prețul la benzină? Că laptele este mai scump decât în Orientul Mijlociu, pâinea la fel? Că în spitalele noastre se moare pe capete și nimeni nu răspunde, se caută doar scuze? Că se trăiește bine tot la stat, că în privat faci foamea și te înăbușă taxele și impozitele? Că pensiile speciale sunt în floare?

Și au mai remarcat cu siguranță ceva românii stabiliți prin Qatar, dar și noi, uitându-ne la televizor. Premierul Ciolacu a fost însoțit de aproape tot Cabinetul, bașca câțiva șefi de agenții, plus nesuferitul de Zgonea și șeful de la Agenția Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. De ce s-o fi dus și dumnealui? O fi ceva stricat pe acolo?

Nici un om de afaceri, vreun manager al vreunei firme serioase. Nimic. La ce bun să ducem antreprenorii în bogata țară arabă? Ajung politicienii. Barbu de la Agricultură care, uneori, nu știe pe ce lume trăiește, și alții tari în teorii. Mă mir că nu au fost și ministrele de la Justiție și Cultură, să știm o treabă!

A spus Marcel Ciolacu că vrea să atragă în România investiții de peste 15 miliarde de euro. Când? Cum? Se vor înghesui în România șeicii din Qatar să deschidă la afaceri? Până acum arabii nu au fost interesați decât de ovinele de pe la noi și de cumpărarea de terenuri mănoase. Mii de hectare! Atât.

Poate premierul Marcel Ciolacu are mână mai bună. Cine știe! Se întâmplă atâtea minuni în vremurile astea… De la zi la zi.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite