Sincer, nu știu dacă mai trăim în libertate, în democrație. Senzorii minții sunt bruscați de neprevăzut. Nu sunt sigur dacă mai putem avea încredere în cei care ne conduc, în cei care fac mătănii și perorează despre pace sufletească, simplitate, credință și sfințenie din buricul limuzinelor de lux sau din vilele somptuoase, unde se adună ciucure și fără de culoare și chefuiesc cu lăutari tapetați în bacșișuri de mii de euro, și prieten și dușman.

Nu știu dacă cercul în care ne învârtim, de voie sau de nevoie, mai este sigur, ne mai reprezintă speranțele, împlinirile. Ne mai putem trage puțina sevă de tihnă măcar pentru ziua de mâine? Parcă totul miroase a deșertăciune.

Încrederea este oarbă și a rămas așa. Bâjbâie în nimic. La umbra ei își fac veacul saltimbancii bogați, care nu mai au spațiu suficient în rubricile declarațiilor de avere. Desuete și astea! Acum, banii se țin la metru cub prin apartamente de lux pitite prin locații îndepărtate. Și firi din astea prospere, rupte de talpă, din când în când, ne cer voturile. Nu le mai cerșesc demult. Cred că li se cuvin. Că ei sunt Alfa și Omega în țara asta și alții nu mai pătrund în teritoriul lor decât cu permis de intrare vizat de sistemul care, se vede, își face jocul, dar căruia îi place să se simtă fantomă. Domină mai bine așa. Este mai măreț, misterios, are o mutră mai diabolică, mai horror, mai de temut.

De la anularea alegerilor din 24 noiembrie 2024, mă simt înconjurat de inerție, de nepăsare, de ciudă, de neliniște, de neputință. Parcă nu mai suntem noi. Marionete care acceptăm orice. Ne descărcăm ofurile pe TikTok, mușcând din mămăliga rece și atât. Refulăm în neant. Supraviețuim după reguli ancestralele, după precepte aduse de cei care ne conduc acum din Evul Mediu. Trăim în vacarm, în devălmășire. Totul este incert.

Din acel decembrie în care democrația a fost ruptă în două, ne ducem viața la ordin. Acceptăm orice, suportăm regulile clocite de mințile aviare care vor parcă să ne ducă nu spre culmi de tihnă, ci spre extincție. Constat că ne aflăm într-un loc fără nici un fel de drum. Busola parcă a fost interzisă. Ne-au proptit ăștia care ne conduc în nicăieri. Și, ce este mai grav și ar trebui să ne provoace frisoane, este faptul că ei sunt convinși că ceea ce (ne) fac este bine.

Nu am fost fanul electoral al cuiva, nu am militat civic pentru cineva anume, dar, atunci, ca o fulgerare, m-am simțit lovit, ignorat, am constatat că noi, ăștia mulți, nu mai contăm. Atunci, ca și acum, voința, discernământul, puterea ne sunt anulate, înghețate. Am devenit nimeni. Plante. Și asta doare.

Odată cu anularea alegerilor, ne-a fost anihilată cutezanța de a căuta spre mai bine. Măcar de a încerca altceva, ieșit din ritmul de cazarmă. Și, de atunci, se vede, am luat-o de la început. Și parcă rămânem acolo. Ne învârtim în cerc de peste 36 de ani!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

A trecut și 24 ianuarie 2026, Ziua Micii Uniri înfăptuite de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1859, care, șase ani mai târziu, a fost forțat de o monstruoasă coaliție politică să abdice și trimis în exil unde a și murit, departe de țara lui dragă.

Cum s-a consumat ziua de sărbătoare, care, din nefericire pentru bugetari, chiar dacă a fost declarată liberă oficial, s-a întâmplat să pice sâmbăta? Ca de obicei! Cu ușor fast. Cu alocuțiuni, declarații, hore de conjunctură, în care s-au prins așa, de imagine, și prieteni și dușmani. După, unii au plecat să mănânce la restaurante de lux, alții să facă foamea. Ceva manifestări artistice tip șablon, parcă în fiecare an la fel, cu copii zgribuliți și interpretări muzicale și recitări de versuri fără să radieze emoții. Manifestări șablon. Să fie acolo. Să nu treacă pe nebăgate în seamă…

M-a indignat la culme ceva. Faptul că reprezentanții instituțiilor de forță, după consumarea momentelor festive, au amendat la greu pe cei care au protestat la evenimentele desfășurate la Iași și Focșani. Au curs sancțiunile gârlă. Asta da democrație!

Trebuia să se întâmple. Doar a fost acolo prezent președintele Nicușor Dan. Și părea furios când a văzut că mulțimea a trecut la huiduieli. A încercat să o înmoaie, să facă pe democratul, pe omul care respectă libertățile, dar, din gestică, mimică, inflexiunile vocii, modulare, accent, timbru și alte elemente, îți puteai da seama că este nervos, că nu îi convine această experiență nefastă. Din discurs lăsa să se înțeleagă, ironic, că nu are nimic contra manifestărilor populare, că le acceptă, chiar dacă momentul era un pic nepotrivit. Sărbătoare națională. Dar, care ar fi cel mai potrivit moment pentru cei de la putere să îți exprimi durerea, nemulțumirile, neîncrederea?

Uite ce a zis președintele Nicușor Dan, iar după, ca răspuns, jandarmii i-au amendat la greu pe participanți, de parcă taxele și impozitele clocite de Guvernul Bolojan nu ar fi fost de ajuns.

„La mulţi ani, dragi focşăneni care huiduiţi autorităţile publice. Este un drept pe care l-aţi câştigat, este un drept pentru care nişte oameni au murit, pentru ca orice cetăţean să aibă dreptul să huiduie o autoritate publică. Însă acest drept vine şi cu o responsabilitate. Şi responsabilitatea este «Uitaţi-vă la cine sunt oamenii în care vă puneţi speranţele». Nu gândiţi numai pasul unu, gândiţi şi pasul doi. Aveţi o responsabilitate pentru voi, pentru copiii voştri, pentru România întreagă”, a fost mesajul transmis de președintele Nicușor Dan către protestatarii adunați la Focșani.

La Iași, alt episod. Și cu aplauze, dar nu au lipsit nici huiduielile. Și aici, șeful statului a spus că ceea ce fac protestatarii, de partid sau fără, este democratic, a dat de înțeles că este o manifestare normală într-un stat liber.

„Mă adresez celor care au venit să huiduie la manifestația de astăzi. În primul rând, aveți respectul meu, pentru că este un gest democratic. În al doilea rând, aveți simpatia mea, pentru că și eu am huiduit de mai multe ori politicieni”, a spus, la Iași, Nicușor Dan.

După, am văzut ce s-a întâmplat. Respectul președintelui pentru protestatari, pentru democrație, s-a încheiat cu zeci și sute de amenzi aplicate de Jandarmerie celor care au încălcat legea. Până la urmă, una este democrația, libertatea de opinie, dreptul de a protesta și alta legea. Fiecare cu treaba ei. Vrei democrație, libertate, suporți și niscaiva consecințe. Totul costă pe lumea asta!

Adică, vorbele președintelui Nicușor Dan au valorat cât o ceapă degerată. Ceva de genul, omule, îți respect opiniile, dreptul de a protesta spontan, dar tot te pedepsesc pentru ceea ce ai făcut. Să-ți bagi mințile în cap!

Urmărește Incomod Media și pe Google News