Nu este rău că îi vedem pe unii candidați la prezidențiale implicați în ajutorarea oamenilor afectați de inundații în județele Galați și Vaslui. Este un semn de solidaritate, de umanitate, ceva ce definește nația asta trecută prin multe furci fierbinți ale istoriei. Dar parcă se exagerează. Pare cam mult. E ceva în neregulă. Și asta pe fondul alegerile prezidențiale și parlamentare care urmează. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă am fi avut o asemenea catastrofă într-o perioadă oarecare, fără campanii electorale, fără miză politică. Ar mai fi fost așa de multă înghesuială de lideri politici în localitățile afectate? Nu cred.

Acum se dă la lopată, se vine cu ajutoare. Se construiesc case. Se țin discursuri în noroi. Se publică în mediul online fotografii, filmulețe. Îmbrățișări. Încurajări. Chipuri de politicieni marcați. Duri. Preocupați. Echipați cu cizme, împresurați de mocirlă. Este pusă în mișcare o întreagă regie care folosește recuzita și decorul natural. Se ilustrează tematic cu durerea oamenilor.

Pentru cei care candidează, este o ocazie de a-și spori procentele de credibilitate, să miște oarecum sondajele ce par bătute în cuie și au destinații precise. Inundațiile au stricat planurile unor politicieni. Dar nu prea mult. Le destabilizează un pic. Jocul merge înainte. Este așteptată surpriza. Dacă nu apare, este clar, s-a mers pe un aranjament pus la cale minuțios. Vedem.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Gata! Am avea garnitura completă de candidați pentru alegerile prezidențiale. Cei care contează, cu un pic de zvâc, cu imagine, oarece discurs, spectacol și, bineînțeles, cu partid în spate, care să ducă greul. Aici, cel mai bine stau social-democrații. S-a văzut la toate alegerile de acest tip derulate din 2000 încoace. Candidații PSD au mers bine, șnur, până la turul doi. Au câștigat detașat prima etapă a scrutinului electoral, apoi au apărut nisipurile mișcătoare. Surprize iscate, așa, din neant! Și, până dimineața, au fost scoși din cursă. Nu vreau să cred că și acum se va întâmpla la fel.

Marcel Ciolacu a ieșit bine. Discurs calat pe percepția maselor, simplu, ușor cald, dar nici prea, fiindcă se poate frige cineva. Și prea multe figuri de stil strică! PSD, cel mai puternic partid din România, cu structuri bine puse la punct, care merge la calcul fix, este pregătit de acțiune. Atuul lui Ciolacu. Este și premierul României și, având această calitate, mai poate marca puncte.

Nicolae Ciucă, generalul care reprezintă partidul istoric: PNL. Blajin, docil, exact ce ar trebui unora de pe la noi sau de pe aiurea. A zbârcit-o puțin cu publicitatea la volumul „În slujba țării”, panourile care au împânzit țara anunțând apariția unei cărți despre viața generalului, de parcă se pregătea un proroc să ne vestească prezentul și viitorul, au fost, de fapt, un mod de a ne ține proaspătă în memoria colectivă, până la alegeri, imaginea candidatului Ciucă. A apărut și cartea. Grăbită. Putea să mai aștepte, mai ales că nu și-a atins efectul scontat, nu a provocat emoții, frisoane, critica a fost dură. Dar, poate mai bine că i-a dat drumul pe piață. Până la alegeri, se uită! Rămâne candidatul Ciucă și atât.

Elena Lasconi – Kamala de la Câmpulung, cum a botezat-o un corifeu – nu pot pricepe de ce se vrea președintele României. Nu i-am găsit nicio calitate de lider. Vine din presă și are verbul și tupeul la ea. Aceste ingrediente, amestecate cu puțină delicatețe și zâmbet, pot sensibiliza niscaiva gospodine. Cu siguranță, plimbarea făcută împreună cu Mihai Gâdea prin livada ei cu pruni nu este suficientă în procesul de corupere prin mijloace artistice a electoratului. Bine, nu am înțeles ce cauta Gâdea în livadă! Probabil, vorbim de publicitate preelectorală sau a avut misiunea de a o mai crește un pic pe Lasconi în sondaje, afluind către ea simpatie de la alți candidați.

George Simion. A pornit în campanie primul, dar cu placa aceea banală pentru vremurile perfide pe care le trăim, cu casele la 35.000 de euro. Nu i-a ieșit. Dar, perseverează. Umblă prin țară și vorbește de facerea sa de bine. Mi se pare domol, chiar prea liniștit. Probabil păstrează rachetele comunicaționale, surprizele, pentru campania electorală.

Mircea Geoană a intrat și el în scenă. Puțin cam târziu. Dar, după cum se mișcă în spațiul public, vrea să recupereze. A mai marcat cu ordinul NATO, primit la finalul mandatului de secretar general adjunct, cu lansarea candidaturii într-un mod originar, care provocă discuții, comentarii. Și asta este bine! Are discurs bun. Diplomat de meserie! Nu se aruncă în promisiuni și nici nu atacă contracandidații. Problema este că textele sale, fără prune, covrigi, apartamente, promisiuni de mărire a tot ce se poate, fără opinci și ie, nu prind la toată lumea. Nu am aflat încă ce mașinărie de campanie are în spate. Dar, pe parcurs, se va vedea. O șenilată, o țeavă de tun. Este candidat de turul doi. Dar… drumul este lung. Trebuie să se lupte cu Ciucă, Lasconi, Simion, Șoșoacă. Nu l-am nominalizat și pe Ciolacu, fiindcă sigur ajunge în turul doi. De aici încolo, începe neprevăzutul. Sincer, dacă câștigă Ciolacu, ne apropiem și noi un pic de normalitate. Dar, oare, mai știm ce este aia normalitate?

Spectacolul preelectoral și electoral este de urmărit cu maximă atenție. Chiar dacă acum curge linear, ușor plictisitor, nu știi când apar meandrele vijelioase. Atunci să vezi cine se menține la suprafață!

Urmărește Incomod Media și pe Google News