Este de înțeles solidaritatea profesională, de breaslă, dar parcă la noi, din motive greu de înțeles pentru un om care vrea să trăiască într-o societate normală, se exagerează. Vezi cazul celor două doctorițe de la Spitalul Sfântul Pantelimon arestate preventiv pentru omor. Un pacient de la Terapie Intensivă a murit după ce i-a fost redusă doza de noradrenalină, un medicament care îi ține în viață pe cei aflați în situații complicate.

Câteva calupuri de dovezi au răsuflat dinspre procurori și în presă. Mărturiile publicate te îngrozesc. Nu îți vine să crezi că un medic care ar trebui să lupte pentru orice viață, indiferent de vârstă, de complicațiile survenite, a putut avea un asemenea comportament. De ce o numeau „doamna cu coasa”? Tocmai un doctor de la ATI să fie cunoscut sub un asemenea pseudonim? Adică, el hotăra cine trebuia să moară și cine să trăiască. Odios. De ce nu i-au zis „salvatorul de vieți” sau „îngerul păzitor al bolnavilor”? Oare, de ce s-a potrivit mai bine „doamna cu coasa”? Poate ne spun apărătorii dumneaei. Au o explicație pertinentă.

Contrar dovezilor, unii, fie din presă, fie din spațiul sanitar și academic, au sărit în sprijinul medicilor arestați, încercând să lanseze ideea că cele două au fost puse abuziv sub acuzare, nedrept. Păi, de ce oameni buni aveți reacția asta? Care este interesul? Aici nu vorbim de explicații științifice, ci de omor cu premeditare, cum au spus procurorii. Acuzație acceptată de judecătorii care au decis arestarea preventivă. Au fost clare, cutremurătoare declarațiile asistentelor care spun că doctorițele micșorau doza, o opreau de tot sau o înlocuiau cu ser fiziologic și ele, cadrele medii, le aduceau pe furiș la normal de mila pacienților. Apoi, doctorițele iar stopau procesul. Astea ce fapte sunt? Nu le analizați? Nu vreți să vedeți dincolo de formulele și teoriile medicale?

Într-adevăr, un întreg sistem a fost compromis prin modul în care au acționat cele două doctorițe de la Pantelimon. Oamenii care ajung bolnavi prin secțiile ATI, după evenimentul petrecut în spitalul bucureștean, se roagă la Dumnezeu să nu li se întâmple ceva. Păi, este normal? De ce am ajuns aici? Ideea este să nu se mai întâmple așa ceva, iar vinovații să plătească în conformitate cu legea.

Ne mirăm de ce pacienții care ajung în ambulanțe sau la UPU de la Spitalul Pantelimon refuză să se mai interneze în această unitate? Cine i-a compromis imaginea? Pacientul care a murit fiindcă „doamna cu coasa” a decis să îi taie tratamentul? Nu cred!

PS – Sistemul, în acest moment, produce la greu anticorpi, să se autoapere de indignarea opiniei publice. Gestul este unul periculos și poate să îl îmbolnăvească și mai mult. O greșeală poate, cine știe, nu se va mai repeta, dacă este recunoscută.

Ieri, la Târgoviște, de Ziua Sfântului Ierarh Nifon, a descins liderul AUR, George Simion. A stat cuminte, în picioare, în Parcul Mitropoliei, înconjurat de membrii organizației din Dâmbovița. Câțiva cunoscuți, restul iluștri anonimi. Mi s-a părut, opinia mea personală, că era prea rece candidatul AUR. Șters. Obosit. Țeapăn. Parcă stătea într-o bulă de invizibilitate. Lipsea ceva. Am văzut pe chipul său zâmbete trecătoare, ușor forțate. Prea mult căzut pe gânduri. Oamenii l-au reperat, dar, urmărindu-le reacțiile, nu se simțeau deloc atrași de Simion. Nu exista acel soi de magnetism politic. Erau cu treaba lor.

A umblat politicianul un pic prin zonă, prin centru, pe stradă. A fost salutat politicos, chiar cu zâmbet, de câțiva cetățeni, a strâns câteva mâini, dar scenariul părea stins, fără aplomb, lipsă extaz și emoții. A făcut câteva fotografii, parcă forțate în fața Catedralei Mitropolitane. Concluzia ar fi că este nevoie de altceva, de un alt stil, discurs, teme, dacă vrea să intre în turul doi la prezidențiale. Altfel…

De apreciat ceva. George Simion a fost singurul lider de partid care și-a rupt din timpul prețios pentru a veni la Marea Sărbătoare de la Târgoviște.

Urmărește Incomod Media și pe Google News