Ingenios și inspirat desiminată public partea a doua a interviului lecție de viață și politică, super interesant, pe care deputatul PSD Ionuț Vulpescu l-a realizat cu fostul președinte al României, Ion Iliescu, la renumitul podcast „Avangarda”. Materialul video a apărut într-o perioadă în care clasa politică, asta pe care o avem, candidații la alegerile prezidențiale, nu spun mai nimic. Se omoară fiecare în replici și acțiuni patriotarde. Sterile. Patinate și rutinate. Aproape că nu există nimic care să îți rămână în cap și să-ți impresioneze conștiința!

Ion Iliescu, scos acum în față de Ionuț Vulpescu, într-un moment deosebit de important, a fost tare. Toată presa a fost cu ochii pe el. Fiecare publicație a feliat subțire interviul, fiindcă a avut și ce, făcând cam din toate frazele răspuns ale fostului șef al statului român câte o știre sau o informație de valoare, care să dureze, să devină definiții pentru cei care se bălăcesc în politică.

„Am fost la stânga nu pentru că am avut buzunarele goale, ci pentru că nu am vrut niciodată să le umplu sau să le leg de ale altora.

Am fost la stânga nu pentru că era calea cea mai scurtă către Cotroceni, ci către inima oamenilor. Am fost la stânga nu pentru că mi s-a potrivit, ci pentru că nu am vrut să plec de acolo niciodată.

Am fost la stânga nu pentru că am suferit în comunism, ci pentru că era singura aripă a spectrului politic care nu îi lăsa în urmă pe cei fragili. Am fost la stânga nu pentru că trăisem în comunism, ci pentru că înțelegeam social-democrația care putea să vină după el.

Am fost la stânga nu pentru că acolo m-a găsit 1989, ci pentru că de acolo am scris, alături de alții, cu valori similare, istoria democrației, de la stânga spre dreapta. Care acum pe undeva s-a pierdut. Nu am fost neapărat fericit la stânga, dar am putut să fac pe alții fericiți plecând de aici”, a fost una dintre mărturisirile președintelui Ion Iliescu, la podcastul fostului ministru al Culturii – Ionuț Vulpescu.

Interviul acordat de Ion Iliescu deputatului Ionuț Vulpescu ar trebui să fie studiat de toți cei care au intrat în politică sau care vor să cocheteze cu acest domeniu sensibil, dar care a fost transformat de unii într-o meserie, hulită, hărpăreață și neîncrezătoare. Ce spune Ion Iliescu trebuia și ar trebui aplicat de toți cei care au dragoste și grijă față de această țară, de acest popor, de menirea noastră în lume, nu doar de clicile și propriile lor interese.

Ion Iliescu, spune în interviu că niciodată nu a fost de acord cu îndepărtarea elitelor culturale și politice. Fostul șef al statului nu înțelege de ce acum s-a ajuns la o antipatie generală față de tot ce înseamnă elită în România. Cu siguranță, susține președintele Iliescu, la acest proces au avut un rol negativ însăși elitele.

„Cauzele acestui fenomen sunt multiple. Pe de o parte, elita culturală, de la care existau așteptări politice, a confiscat sfera publică și a pretins un monopol asupra adevărului. Din păcate, și cineva trebuie să o spună, elitele au privatizat cercuri de influență și forme de adevăr ale spațiului public. Pe de altă parte, în loc să se deschidă maselor, în loc să scoată la lumină oamenii peșterii și ai întunericului, așa cum spera Platon, pentru o cetate ideală, elitele s-au înstrăinat de cei mulți. Ba mai mult, au simțit că se întinează dacă stau aproape de ei”, a precizat Ion Iliescu.

Îndepărtarea elitelor, a mai adăugat fostul președinte al României, a făcut ca democrația să fie tot mai străină meritocrației și ca interesul majoritar al maselor pentru guvernare să scadă, spre indiferență și neimplicare.

„De aici, absenteismul la vot, care este, în felul său, o probă de neîncredere în elitele culturale și politice, singurele care ar putea «schimba ceva». Există și o a treia cauză, care face ca elita culturală și cea politică să nu se mai suprapună. Rețeta pentru o democrație sănătoasă e ca elitele culturale să fie recrutate în mediul politic. Cine vrea oameni inteligenți, deopotrivă emoțional și cognitiv, la butoanele democrațiilor? Nimeni din cei care au un interes ca puterea să fie numai a lor. Cel mai ușor manipulezi o societate când lipsește o pătură socială critică, până deunăzi constituită din elitele culturale”, a concluzionat Ion Iliescu.

A vorbit marele politician și despre criza identității politice iscată din nevoia unora de a păstra puterea sub acoperământul necesității și urgenței. A spus Ion Iliescu că să coabitezi nu înseamnă să te denaturezi, să îți pierzi identitatea politică, să îți treci valorile de la stânga la dreapta doar așa, pentru adaptare și rămânere în prim plan.

„Stânga și dreapta s-au alterat până la confundare. Chiar fenomenul alianțelor politice făcute aiurea e interesant de dezbătut. Să coabitezi nu înseamnă să te denaturezi”, a conchis Ion Iliescu.

Și urmează alte definiții interesante și bune de memorat în interviul realizat de Ionuț Vulpescu.

„Mi se pare foarte important ca în politică să nu mergi pe contrasens. Să rămâi de dreapta sau de stânga. Dreapta trebuie să se întoarcă acasă, la temele ei, stânga trebuie să își ia în serios propria casă și să o curețe de dezastrul musafirilor nepoftiți. Un partid rezistă câtă vreme reprezintă pe cineva, nu doar ceva.

Piruetele dinspre o parte a spectrului politic către cealaltă sunt o falsificare ideologică. Dinspre partid, o asemenea mișcare produce o criză identitară. Dinspre electorat, acest tip de continuă ajustare poate fi o cauză a pierderii voturilor: e paradoxal că într-o Românie mai degrabă a claselor medii, deci a nevoilor care solicită stânga, electoratul a mers nu o dată pe mâna dreptei.

Traseiștii sfidează majorități, deci sfidează democrații. Când te apuci de politică, trebuie să știi că vei fi și la putere și în opoziție, așa e în democrație. Traseismul este dovada clară că individul politic nu acceptă succesiunea dintre putere și opoziție, care e normală într-o democrație. Voința care vrea oricând să fie la putere e una bolnavă.

Traseismul e simptomul unei boli, a celor care nu se recunosc învinși, sau pierduți de pe urma propriilor greșeli, sau pur și simplu buni, dar nu suficient de buni, cât să mai guverneze.

Traseiștii trebuie priviți cu condescendență – sunt cei care fug de viață, de realitate, de ierarhii! A fi învins face parte din schema unei ierarhii, a unei inegalități pe care democrația se bazează atunci când implementează alegerea și decizia unei majorități.

Migratorii politici pun partidul înaintea orientărilor lor ideologice, puterea înaintea intuiției sau instinctului ideologic. Tocmai de aceea, în timp, competiția politică e tot mai slabă, iar electoratul preferă să sancționeze aceste migrații prin absenteism.

Cum pedepsești un traseist? Arătându-i că oriunde se duce, nu are votul tău. Unde duce această logică punitivă, dar pe undeva îndreptățită? La colapsul democrațiilor.

Puterea politică a migratorilor este rezultatul unei majorități minoritare, al unui segment de populație foarte îngust care își oferă votul: majoritatea largă e acasă, de unde drumul de la dreapta la stânga și invers se vede cel mai bine, și în același timp se resimte ca fiind cel mai periculos. Însă traseiștii sunt vinovați pentru deznădejdea politică”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News