Au apărut nori negri pe cerul economiei românești. Cine se aștepta ca reprezentanții puternicei companii europene Donalam, membră a Grupului AFV Beltrame, care deține în țara noastră Combinatele siderurgice din Călăraşi şi Târgovişte, să atenționeze autoritățile române cu privire la situaţia în care se află industria oţelului? Spun proprietarii Beltrame că siderurgia traversează cea mai grea perioadă din ultimele decenii. Arată reprezentanții Grupului că importurile masive de oţel ieftin din afara Uniunii Europene, respectiv Turcia, China, Egipt şi statele Maghreb, au crescut cu 27% în ultimul an. Practic, industria siderurgică europeană este sufocată. Producătorii UE sunt obligați să facă față unor costuri de producție enorme. România exportă anual cantităţi uriaşe de fier vechi către ţări non-UE și aduce de acolo produse finite obținute din acelaşi material, la preţ de dumping.

„Uniunea Europeană, în schimb, rămâne vulnerabilă, fără politici de protecţie comparabile, expunându-şi industria la concurenţă neloială şi dumping masiv. Fără acţiuni urgente, Europa riscă să devină dependentă de importurile din afara blocului comunitar, în detrimentul propriilor producători. Consumatorii industriali din România plătesc cele mai mari preţuri finale la energie electrică din UE, un adevărat handicap competitiv.

În ianuarie, preţul final al energiei plătit de un consumator industrial a fost de 139 euro/MWh, în timp ce în Italia a fost 71 euro/MWh, în Franţa – 56 euro/MWh, iar în Bulgaria a fost plafonat la 108 euro/MWh. În contextul în care în România, la mijlocul lunii februarie constatăm o creştere dramatică doar a preţului spot al energiei active la aprox 200 euro/MWh, devine clară necesitatea implementării de urgenţă a unei scheme de ajutor de stat solidă, capabilă să protejeze real industria în faţa exploziei preţurilor la energie. Subliniem faptul că România este singura ţară din UE în care această susţinere din partea statului nu există. De asemenea, războiul din Ucraina şi instabilitatea globală au dus la o creştere dramatică a costurilor pentru materii prime şi la blocaje în lanţurile de aprovizionare, afectând grav producţia”, precizează reprezentanții Companiei Donalam, într-un comunicat de presă.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

O veste tristă, căzută aidoma unui bolovan cosmic în această dimineață, mi-a făcut o rană adâncă în suflet, mi-a tulburat existența asta efemeră, de care, până la urmă, avem toți parte. Napoleon Dobra, un bun și apropiat prieten sufletului meu, și-a încheiat brusc socotelile cu viața, cu lumea aceasta. S-a dus blând, calm, într-o tăcere profundă. A trecut în veșnicie, direct din somnul iscat de suferință, de boala necruțătoarea care nu i-a mai dat nicio șansă.

L-am cunoscut pe nea Napoleon în urma cu vreo 30 de ani. Puțini. Mulți… Între noi s-a sudat o prietenie puternică. Eram pe aceeași undă a înțelegerii. Mă simțeam bine în preajma dumnealui. Emana forță și încredere, iar sinceritatea sa era una debordantă, de luat aminte. Îmi povestea, din când în când, despre perioada când, ca șofer de autocar, călătorea prin Europa. Îmi mărturisea, cu un zâmbet larg, mândru, când, în timpul unei excursii prin Franța, împreună cu un alt prieten drag, și el dus acum în labirinturile veșniciei, profesorul Lucian Grigorescu, acesta din urmă le-a spus francezilor: „Și noi avem Napoleonul nostru, nu numai voi! Uite-l, Napoleon Dobra!”.

Dacă nu ne vedeam săptămânal, la o cafea, la „Valahia”, unde, împreună cu președintele Consiliului Județean al Persoanelor Vârstnice – Gheorghe Popa, taifăseam despre lumea nebună în care trăim și rememoram vremurile trecute, parcă mai așezate, sigur dialogam la telefon. Mă suna nea Napoleon de câteva ori pe săptămână. Îmi spune blajin: „Sănătate, v-am sunat să văd ce mai faceți, dacă sunteți bine. Hai, că poate ne vedem mâine. Vin în Târgoviște. Trebuie să mai stăm de vorbă. Îmi place să discutăm”.

Și ritualul acesta al înțelegerii se consuma cu multă plăcere de câteva ori pe săptămână. Nea Napoleon mă ținea la curent cam cu tot ce se întâmpla din punct de vedere social si politic prin localitățile de pe Valea Dâmboviței. Am învățat multe din înțelepciunea sa, sănătoasă, a omului trecut prin zbuciumul vieții. Era bine informat. Avea simț și spirit de lider. Așa cum știa el, lupta, se zbătea și se implica pentru oameni.

În Consiliul Județean al Persoanelor Vârstnice, era nelipsit. La fiecare ședință avea câte o problemă de ridicat, solicita lămuriri și rezolvare din partea autorităților. Nea Napoleon era un om simplu, curat și adevărat, cum, din păcate, puțini mai sunt în ziua de azi.

Ultima oară l-am văzut extrem de fericit. Radia o stare de tihnă, de mulțumire deplină. Fiul său său trecuse printr-o cumpănă dificilă a vieții. O boală ascunsă era cât pe aci să-l doboare. Nea Napoleon, care își iubea nespus feciorul, suferise în perioada asta. Era pregătit să se ia piept și cu Dumnezeu pentru băiatul său. Și s-a întâmplat neprevăzutul! Tihna și mulțumirea că ai lui sunt bine, le-a luat cu el dincolo…

Aș putea să vorbesc despre prietenul Napoleon Dobra cât pentru o carte, dar acum parcă vâltoarea cuvintelor este de prisos. Ne afundă și mai mult în tristețe, ne alimentează durerea… Rămas bun, Napoleon Dobra! Vei rămâne mereu viu în sufletele noastre. Dumnezeu să te odihnească în pace!

Înmormântarea va avea loc joi, 20 februarie 2025, la ora 12:30, în comuna Pietrari.

Urmărește Incomod Media și pe Google News