Connect with us

OPINII

Ne-am ales singuri călăii!

Publicat

pe

Ceea ce face acum Guvernul Bolojan este o mare nenorocire. Demonstrează că Romania a devenit singurul stat din Uniunea Europeană aflat la marginea prăpastiei. Evident, am fost duși aici de neprofesionalismul unor guvernanți care au lucrat după principii clientelare și de grup, care au oferit mai mult decât aveau în coș. Din păcate, cu mici, foarte mici excepții, sunt aceiași oameni care se află la cârma țării de cel puțin 4 ani. Excepția ar fi Ilie Bolojan, dar nici el nu este străin de tot ceea ce s-a întâmplat în economia României, în sistemul de stat care a supt seva țărișoarei noastre până a căzut în genunchi. Și, din păcate, nici acum nu este semn să se oprească.

Soluția găsită pentru evitarea catastrofei financiare găsită de coaliție a fost punerea jugului pe întreg poporul român. La ceilalți, sanchi! Nu se micșorează pensiile speciale, nici salariile și indemnizațiile celor care mulg din câteva consilii de administrație. Nu vor să umble prea mult la veniturile directorilor marilor companii de stat. Se vehiculează informația că acești nababi au încheiate contracte de manageriat făcute beton, evident, cu acordul ministerelor, că altfel nu se putea, și, în cazul în care se umblă la venituri sau sunt puși pe liber, primesc bani mai mulți decât toate economiile pe care vrea să le facă Ilie Bolojan.

Sincer, nu este drept ca eu, român simplu, corect, plătitor al tuturor taxelor și impozitelor stabilite de Măria sa Statul Român, să suport consecințele nefaste cauzate de niște guverne iresponsabile, care au avut în vedere doar protejarea marilor baroni ai statului.

Nu sunt eu de vină că s-au inventat tot soiul de sporuri, că au fost legiferate pensii speciale, salarii și indemnizații monstruos de mari, creându-se, artificial, două categorii sociale: bogătași și supraviețuitori. Altceva, nimic!

Nu se poate ca într-un stat așa-zis capitalist, dacă vrei să te realizezi, să ai vilă, mașină de lux, conturi în bancă și alte favori, trebuie să lucrezi musai la stat, să ocupi o funcție în aparatul bugetar! Siguranța nu vine din privat, ci din leafa de la stat și influența socială pe care ți-o dă acest statut de bugetar. Altfel, doar supraviețuiești!

Cine a dat vouchere de vacanță, într-o totală discriminare, doar la salariații statului? Cine a dat libere cât cuprinde cu ocazia diferitelor sărbători, punți între zile de odihnă, prime și sporuri? În mediul privat, nici măcar sporul de vechime nu se plătește, ce să mai vorbim de spor de antenă, de stat în scaun, de uitat pe fereastră și alte asemenea meschinării de gașcă! Ăștia care ne-au tot condus au dus țara în jos, iar acum fac pe zmeii. Cu noi! Rușinos! Meschin! De neimaginat! I-am votat ca să ne pună la pământ! Unde s-a mai pomenit treaba asta? Este un nonsens. Ne-am ales singuri călăii! Fix asta am făcut!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Starea de inerție…

Publicat

pe

Și, ca să ne revenim rapid după Sfintele Sărbători de Paște, adică să intrăm în viața obișnuită, nesulemenită, pentru cei mai mulți dintre muritori cu fardul discret și plăpând al unei false stări de bine și prosperitare, Institutul Național de Statistică ne anunță că inflația în luna martie s-a menținut la o cotă ridicată, ba chiar a mai urcat puțin, la 9,87%. Ce mare lucru! O ducem! Avem experiența supraviețuirii și a improvizației existențiale!

Și, cu siguranță, după tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu blocarea Strâmtorii Hurmuz, cu negocierile de pace eșuate, reluate, iar eșuate și spectacolul continuă în detrimentul omenirii, care intră total într-o vreme a incertitudinii planetare. Adică, orice s-ar mai putea întâmpla rău, nu ne va mai surprinde.

Pe la noi, este liniște deocamdată. Tipul ăla care nu aduce nimic bun. Politicienii nu s-au întors de pe la munte sau din variile oceaguri de lux unde au ciocnit ouă roșii, au mâncat drob și au încărcat pe rețelele de socializare stereotipele mesaje de Paște, puerile jocuri de imagine.

În Ungaria, Orban a devenit o amintire. Țara vecină, după 16 ani, intră într-un proces de resetare completă. Este de urmărit fenomenul.

Președintele Trump, după ce a dat de pământ, declarativ deocamdată, cu liderii europeni, l-a atacat și pe Papa Leon și, ca să fie tabloul stării de uimire complet, a postat pe rețelele de socializare o imagine realizată cu AI, prietenul nostru cel de toate zilele, unde apare în postura de salvator biblic. Un fel de Mesia universal. Ce-i drept, nu după multă vreme, în urma unui val de indignare, a șters postarea care a răvășit planeta și a lansat întrebarea: încotro ne îndreptăm? Este rost de bine? Nu prea pare. Suntem cuprinși de vârtejul inerției. Nu facem nimic să ne eliberăm din strânsoarea lui. Oare, mai putem? Căutăm doar să ne adaptăm direcției sale. Este mai simplu.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Gustul amar care ne copleșește…

Publicat

pe

Suntem condamnați să trăim sub zodia gustului amar. Provine de la orice se întâmplă în jurul nostru. Ciudat. Instantaneu. Neașteptat. Vine de la societate, politică, rude, prieteni, amici, cunoscuți. Nu de la dușmani. La ei se aplică alte norme. Sunt constanți și deschiși.

Gust amar ne lasă Guvernul care ne-a vârât în austeritate. Politicienii incapabili, falși, nestatornici și fără vână. Puși doar pe căpătuială. Gust amar îmi lasă demnitarul care de dimineață votează, în Guvern, să taie sprijinul pentru veterani, mame și persoane cu dizabilități, iar seara apare și spune că nu este de acord cu ceea ce se întâmplă, că va iniția un pachet de măsuri.

Gust amar îmi lasă președintele țării, pe care eu nu l-am ales și care, în afară de a gesticula inerent, vădit pentru a-și căuta puncte de sprijin pentru neputința sa, nu duce și nu știe mai mult. Nici nu are nevoie. Trebuia doar musai ales!

Gust amar îmi lasă Bolojan Ilie, premierul pătimirii noastre, care lovește cu barda în tot ce mișcă, țintind aproape cu plăcere în nevoiași. Și zice că face reforme! Care?

Gust amar îmi lasă Uniunea Europeană care parcă și-a pierdut azimutul. Plutește în derivă. Ciudat. La Bruxelles, Strasbourg și aiurea, sunt gloate de politicieni și alte soiuri și roiuri de demnitari și funcționari care cică lucrează pentru prosperitatea Europei. Pentru cine?

Gust amar îmi lasă acum președintele Statelor Unite, Donald Trump, pe care l-am crezut într-adevăr un pacificator și el a dat planeta peste cap. Ar trebui să primească un premiu Nobel. Dar nu pentru pace. Trebuie inventat ceva nou. Momentele pe care le trăiește omenirea sunt unice!

Gustul amar mi-a năvălit în existență când am auzit că un fost șef de cabinet al celui de-al treilea om în stat a agonisit la cutii de pantofi sute de mii de euro. Ăștia probabil așa, de consum, la bucătărie. La noi, mama, în cutii de pantofi, ține florile de tei și mușețelul uscat pentru infuzie. Ce ironie!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite