Nu am nimic cu frații de peste Prut. Iubesc Republica Moldova, chiar dacă sunt dezamăgit de reacția unora dintre ei, chiar mulți, când au auzit, pe când mă aflam într-o vizită la Chișinău, că vorbesc despre unire. Îmi amintesc că, încă de la vamă, am primit reacții contra. De la vameși! Niște tineri simpatici în uniformă care, atunci când au urcat în autocar pentru a ne legitima, spuneau, ironic, disimulând a glumă, că de ce mai vrem unire, fiindcă, uite, putem trece în Moldova doar cu buletinul. Ce, nu este destul? În piața din centrul Chișinăului, bătrânelele care vindeau ouă și verdețuri, după ce au aflat de unde suntem acolo, ne-au privit cu un soi de duioșie amestecată cu temă și neînțelegere, după care au spus: „nu este mai bine, mamă, să stați voi în țara voastră și noi în țărișoara noastră, de ce să ne mai băgăm în necazuri”. Un taximetrist ne-a servit o frază, așa, ca o mărturisire: „ai noștri vor cetățenia română ca să poată circula mai ușor prin Europa. De unire, de astea ce țin de politică, îi interesează mai puțin”. Am intrat atunci în Muzeul de Istorie al Republicii Moldova. Lângă o lucrare imensă care îl reprezenta pe marele voievod Ștefan cel Mare, două angajate vorbeau în rusește. Și aș mai putea da exemple de acest tip. De atunci! Se întâmpla în urmă cu câțiva ani, în 2016. Acum, poate că lucrurile s-au mai schimbat, cine știe. Nicușor Dan, președintele României, și-a petrecut câteva zile de vacanță în Moldova, dar nu mi s-a părut că, pe la târgurile și festivalurile pe unde s-a plimbat și a servit zamă, a fost chiar așa de adulat. Era privit de la distanță. Chiar pe sub pălărie. Fiecare cu treaba lui, până la urmă!

Este iar agitație pe scena politică. Pare de formă! S-au înfierbântat din nou liderii PSD. Dar nu cred că este real. Doar mimează că fac opoziție în interiorul Coaliției. Au apărut astăzi, pe rând, Sorin Grindeanu, Mihai Fifor și Daniel Zamfir. Titluri de genul „Grindeanu a bătut cu pumnul în masă”, „S-a umflat tărâța-n Drulău”, „PSD nu este și nu va fi niciodată marioneta nimănui” abundă în presa de astăzi. Pare o comandă, un joc de imagine, să vadă, în special poporul PSD-ist, înainte de prezumtivul congres, cât de mult lucrează șefii și cât se chinuie la guvernare, cum vor ei binele țării în acel mediu ostil care este guvernul de coaliție! De rămas,rămân la putere. Principiul mult zgomot pentru nimic funcționează din plin. USR-iștii sunt încă la butoane, sunt vocali. Ies mereu în față cu tot soiul de inițiative. Pare că, după metoda Iohanisiannă „pas cu pas”, pun mâna pe și mai multe pârghii ale puterii. În acest răstimp, PNL tace, iar PSD afișează o ciudată simandicoseală.

Am trăit să o vedem și pe asta! De fapt, era de așteptat. Mămăliga explodează până la urmă! Muncitorii români s-au luat la bătaie cu lucrătorii veniți taman din Sri Lanka. S-a întâmplat într-o fabrică de mobilă de prin Baia Mare. Tensiunile ar fi existat de mai multă vreme. S-au tot adunat. Era așteptat declicul. Și s-a produs sâmbătă noapte, când un muncitor asiatic nu ar fi vrut să îi dea unui coleg o cutie cu aracet. De aici a pornit bătălia româno – sri lankeză. Cu ăștia nu ne-am luptat până acum de nici un fel. Au avut ai noștri ceva motive. S-a lansat percepția că muncitorii care vin din Asia contribuie la manipularea salariilor, aceștia acceptând să fie plătiți cu mult sub ceea ce ar reprezenta asigurarea unui trai decent. Românii, constrânși de această situație, nu mai pot solicita retribuții mai mari pentru activitatea prestată. Dacă o fac, sunt înlocuiți cu muncitorii veniți din îndepărtata Asie. Am mai auzit de cazuri de acest tip și se tot înmulțesc. Sintagma la modă o vreme printre patronii români, „dacă pleci, așteptă 100 la ușă să îți ia locul”, cred că încă se mai poartă! Să nu ne mai mirăm de ce pleacă ai noștri în Vestul Europei, iar la noi vin meseriașii din Nepal, Filipine și Sri Lanka.

Urmărește Incomod Media și pe Google News