În Evul Mediu, când se sfințeau catedrale, mojicii, plebea, sărăntocii sau, na, oamenii de rând, stăteau înghesuiți, afară, pe caldarâm, păziți de sulițași, și se închinau cu ochii spre cer, biciuiți de vânt și încercați de foame. În bisericile somptuoase intrau doar marchizii, conții și viconții, coloneii și generalii, toți unul și unul. Acum, în democrație, se întâmplă cam la fel, diferă doar rangurile, updatate de istorie, adică președinți, miniștri, secretari și subsecretari de stat, consilieri guvernamentali, parlamentari, directori, primari, dar și aceștia aleși pe sprânceană, după… descurcăreală. Orânduirile se schimbă doar în ceea ce privește civilizația, modernitatea, valurile timpului, în rest, metehnele, comportamentele sunt la fel. Ce ați fi vrut? Ca la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului politicienii de rang înalt să rămână afară, discreți, blajini, contopiți cu poporul, iar locurile lor, rezervate lângă altar, să fie cedate bătrânelor credincioase venite din străfundul Moldovei, coborâte din vreun cătun aflat în vârf de munte, cu gândul de a ajunge la un eveniment așa de măreț care se întâmplă o dată în viața unui om? Nu se putea. Astea sunt regulile umane, ce țin de mărire și preamărire, orgolii, ambiții, ignoranță, căci, altfel, în fața lui Dumnezeu, suntem cu toții egali, fie că stăm în jilțuri, la căldurică, fie în colbul străzii sau în bătaia rece a vântului. Se zice…

Sincer, m-am bucurat că s-a clădit și la noi un așezământ al credinței solid, trainic, măreț, care să rivalizeze cu catedralele Occidentului pe care le admirăm când plecăm prin city break-uri și care să dăinuie peste veacuri, dar m-am întristat când am văzut că la slujba de sfințire a picturii din această grandioasă Catedrală a Mântuirii Neamului au avut locuri rezervate, în interiorul bisericii, doar cei care ne conduc, din păcate, spre niciunde, lamentabil, dezastruos. Poate că era mai bine dacă sfântul lăcaș nu s-ar fi umplut doar cu ei. Nu au câștigat, cred eu, decât, dispreț și neîncredere. Au mai pus, acolo, câteva procente de lehamite… Au intrat, cu invitație specială, inclusiv urlătorii neomarxiști, care, cu ani în urmă, umpluseră rețelele de socializare cu texte și mesaje împotriva demersului de construire a Catedralei Mântuirii Neamului, că, ce, ne trebuie așa ceva. Că avem nevoie de spitale, nu de catedrale! Și acum, culmea, erau proțăpiți în frunte, aproape de altar, iar românul simplu care se lupta cu ei și îi combătea în numele credinței ortodoxe și al lui Dumnezeu, erau pe afară, pe lângă garduri. O fi drept?

Mi-ar fi plăcut să văd un ministru care să intre în catedrală ținând de după braț o bătrânică sau un moșuleț simplu, curați, veniți de departe, de acolo unde dospește și se coace credința, dar nu a fost să fie. Catedrala a fost plină de vedete, de invitați speciali, de politruci. Bine a zis, într-un comentariu, omul de televiziune, Dan Negru, că la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului poate că nici Iisus Hristos n-ar fi prins o invitație, printre atâtea VIP-uri…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Se tot bate apa în piuă cu dezinformarea, cu luarea unor măsuri de a stopa acest flagel care a inundat internetul, rețelele de socializare. Este greu să mai faci distincție între adevăr și minciună, între făcătură și real. Nici nu se mai vrea! Suntem un fel de sclavi ai timpului. Nu ne mai permitem să pierdem vremea cu analize, cu informarea din mai multe surse, din zone sigure, autorizate. Luăm totul la prima mână. Cădem în vraja teoriilor conspiraționiste. Și nu neapărat din vina ignoranței, a superficialității iscate de societate sau a necunoașterii. Ne ajută în acest demers manipulator, devastator pentru echilibrul social și instituțiile statului! Prin pasivitate, lipsă de transparență, neprofesionalism, reticență în comunicare, multe dintre aceste entități stimulează apetitul spre conspirație, spre fals, spre a crede ce nu s-a întâmplat.

Vezi cazul exploziei blocului din Cartierul Rahova, din Capitală. S-au scurs o mulțime de zile de la producerea acestei tragedii, iar „abilitații” nici acum nu știu clar ce s-a întâmplat acolo, cine se face vinovat de producerea deflagrației în care și-au pierdut viața trei oameni. Ba este de vină X, ba Y, mai apare și un Z…

Se comunică prost. Superficial. Nu se răspunde temeinic și cu siguranță la întrebările venite dinspre comunitate. De la o zi la alta, apar alți posibil vinovați, se fac supoziții. Se vede că nu sunt stăpânite așa cum trebuie faptele. Nu au fost lămurite toate aspectele. Nu s-a alcătuit un tablou. S-a întârziat prea mult. Starea de criză a fost gestionată așa de prost încât unii au înțeles fie că se ascunde ceva, că se trage de timp, fie că anchetatorii sunt nepricepuți. De aici au pornit speculațiile, teoriile alambicate, fantastice, despre atentate, bombe, teroriști, răzbunări, conflicte. Reprezentanții statului, au apărut public mai des pentru a demonta scenariile care circulă pe internet, decât pentru a lămuri cum stau cu adevărat lucrurile cu explozia. Criza a creat o nouă criză!

Li se recomandă cetățenilor, ce-i drept încă nu li se ordonă, să se informeze, să se lămurească în privința unor probleme direct de la autorități. Dar ce te faci când acolo, în fața ghișeului, pe portalurile instituțiilor nu găsești nimic, ești pasat mai departe, pus în așteptare sau ți se aplică acel principiu birocratic cu 30 de zile la dispoziție pentru răspuns? Lămuritorul trebuie lămurit! De către cine?

Urmărește Incomod Media și pe Google News