1 Decembrie 1918 a reprezentat, oficial, consfințirea actului de unire a Transilvaniei cu România și, pe cale de consecință, întregirea României Mari după evenimentele anterioare: unirea Basarabiei în primăvară și a Bucovinei, cu câteva zile înainte, la 28 noiembrie. A fost apogeul istoric al unui drum greu și al unor oameni hotărâți. Astăzi, suntem obligați la reflecție.

Ziua Națională nu ar trebui să fie prizoniera unor șabloane, blocată în discursuri sau manifestări patriotarde fără suflet. Ziua Națională trebuie, cumva, să trezească în fiecare dintre noi, un sentiment de frățietate autentic. Trebuie să ne provoace să fim varianta cea mai apropiată a românilor de la 1918. Să punem pe primul loc obiective care sunt mai presus de noi, ca indivizi, și mai apropiate de noi, ca neam. Să încercăm, măcar, să tragem toți în aceeași direcție. Să nu ne mai fărâmițăm puterile. Să nu ne mai lăsăm dezbinați. Să fim mai ageri. Să ne învățăm copiii că, pentru românii de la 1918, patriotismul nu era doar un cuvânt în dicționar, ci o stare de spirit. Și că putem fi asemenea. Nu cred că e un efort prea mare pentru niciunul dintre noi. Asta ar însemna că prețuim, dincolo de discursuri și parade, moștenirea istorică de la Alba Iulia și că dăm sens acestei sărbători naționale.

La mulți ani, România și români, oriunde ați fi!

Marian TĂNASE,
Prefectul județului Dâmbovița

Urmărește Incomod Media și pe Google News